UE şi FMI au răspuns favorabil cererii de ajutor financiar din partea Irlandei, care va deveni a doua ţară din zona euro care beneficiază de o astfel de susţinere, după Grecia.
După o săptămână de dezminţiri şi tergiversări, sub presiunea unei zone euro care nu reuşeşte să iasă din criza bugetară şi la doar şase luni după salvarea financiară a Greciei, fostul „tigru celtic” irlandez a acceptat un plan de ajutor internaţional pentru sprijinirea băncilor sale aflate în mare dificultate. Guvernul irlandez va avea greutăţi în a impune acest plan unei populaţii aflată la capătul răbdării, trebuind să se supună unor noi măsuri de austeritate condiţionate de primirea banilor. Obiectivul este de a pune în funcţiune un Fond pentru ajutarea capitalizării băncilor irlandeze care au nevoie de bani lichizi, bănci afectate de prăbuşirea bulei imobiliare consecutive crizei financiare mondiale, ducând la o explozie a deficitului, ajuns la 32% din PIB. La Dublin, experţii UE şi ai FMI au început să pună la punct detaliile unui vast plan de salvare a Irlandei, care ar putea atinge 90 miliarde de euro, în timp ce populaţia este furioasă, vorbind de o „predare” şi chiar de o „trădare”.
Proteste la Dublin
„O capitulare fără precedent”, „o predare ruşinoasă”: presa celtică era unanimă ieri, condamnând recurgerea la creditorii străini pentru a resorbi datoria astronomică a Irlandei, iar manifestanţii adunaţi în faţa clădirilor guvernamentale pentru a denunţa decizia au atacat maşinile miniştrilor. Irlandezii, eurosceptici, care au respins de două ori tratatele europene, se tem că Bruxellesul îi va constrânge să renunţe la fiscalitatea lor foarte avantajoasă pentru firme (12,5%), care a stat la baza „miracolului” economic celtic. Ei îşi păzesc cu gelozie independenţa câştigată după secole de luptă, iar refuzul Dublinului de a recurge la Fondul european este explicat de dorinţa de a-şi păstra independenţa bugetară.
Verzii cer alegeri anticipate
Partidul irlandez al Verzilor, membru al coaliţiei guvernamentale, a cerut alegeri anticipate în ianuarie: „săptămâna care a trecut a fost traumatizantă pentru electoratul irlandez. Poporul se simte înşelat şi trădat”. Miniştrii de Finanţe ai UE au precizat însă că este vorba de evitarea contagierii altor state cu finanţe publice fragile din Uniunea monetară, ca Portugalia sau Spania, prin intermediul creşterii taxelor la împrumuturile obligatorii, de unde şi mesajul UE destinat să asigure pieţele. Guvernul irlandez a făcut obiectul a numeroase presiuni din partea partenerilor din zona euro pentru a accepta acest plan, premierul Brian Cowen refuzând, până în ultimul moment, să se angajeze. O decizie de principiu pentru deblocarea împrumuturilor europene şi ale FMI fusese luată la Bruxelles de o săptămână, miniştrii de Finanţe fiind îngrijoraţi de repercusiunile dificultăţilor sectorului bancar irlandez asupra întregii UE.
Dar, acest ajutor nu ar fi putut fi activat decât la cererea Dublinului. Comentând reticenţa irlandezilor de a cere un ajutor, preşedintele Fondului european de salvare, Klaus Regling, a recunoscut că declanşarea lui implică „condiţii drastice”. Când au salvat Grecia, acum şase luni, membrii zonei euro au jurat să nu mai intre vreodată într-o astfel de dezordine bugetară. Pentru a ţine speculatorii la distanţă au creat acest Fond european de salvare şi au sperat că nu va fi utilizat niciodată. Dar arma zonei euro nu a descurajat „barbarii”, în prezent Irlanda fiind sub asalt, în ultimele săptămâni având loc un exod silenţios al miliardelor. Majoritatea investitorilor străini nu mai sunt dispuşi să împrumute băncile irlandeze.
