Uniunea Europeană doar se face că acţionează pentru îmbunătăţirea condiţiei romilor, iar autorităţile române nu numai că nu fac nimic, ci îi împing pe romi spre marginea societăţii şi îi discriminează public. Asta cred mulţi dintre reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale pentru romi din ţară. Răbufnirile de acest tip vin într-un moment în care personaje cu putere de decizie abordează din nou – declarativ, cel puţin – situaţia romilor. Şi când aşa-numitul proiect european „Deceniul de Incluziune a Romilor” intră în cea de-a treia etapă, fără rezultate simţitoare.
În aceste condiţii, romanialibera.ro lansează următoarea întrebare: cine ar trebui să se ocupe de romii din România – autorităţile naţionale sau Uniunea Europeană?
Răspunsul autorităţilor
Dintre autorităţile române, doar preşedintele Traian Băsescu şi-a asumat clar responsabilitatea. Iată o declaraţie din decembrie 2010: „Romii sunt cetăţeni români, sunt o minoritate pe care România trebuie să şi-o asume. Nu încercăm să punem această problemă pe seama europenilor. Însă, în acelaşi timp, este nevoie de o cooperare la nivel european”.
Cu câteva luni înainte de această declaraţie, premierul Emil Boc înclina către punerea responsabilităţii pe umerii Europei: „Cred că România, împreună cu toate celelalte ţări europene au o obligaţie comună în privinţa problemei romilor”.
Valentin Mocanu, secretar de stat în Ministerul Muncii, şi-a exprimat o opinie mai moderată. Vorbind, miercuri, 19 ianuarie, pentru romanialibera.ro, acesta a menţionat că „problematica romilor trebuie să fie şi europeană, şi naţională, trebuind rezolvate simultan”. Totuşi, Mocanu a adăugat că incluziunea socială este o responsabilitate a Uniunii Europene. Cât despre alte probleme care apar pe plan naţional, acestea ar trebui să intre în grija autorităţilor locale, dar şi a ONG-urilor, a menţionat Valentin Mocanu. În fine, în cazul romilor şi a altor cetăţeni români care migrează spre ţările vestice, secretarul de stat se exprimă hotărât: „Incluziunea socială este responsabilitatea ţării de destinaţie, nu a ţării de origine, în virtutea dreptului la liberă circulaţie şi atât timp cât şederea acolo este legală”.
Directorul Agenţiei Naţionale pentru Romi, Ilie Dincă, nu a putut fi contactat pentru a-şi exprima un punct de vedere.
Răspunsul ONG-urilor
Iulian Stoian, expert în politici publice din partea ONG-ului Alianţa Civică a Romilor, a opinat că problema romilor ar trebui rezolvată în primul rând de autorităţile naţionale: „Politicienii români au o un scenariu clasic. Când vine câte un oficial european, dau declaraţii convingătoare şi spun că vor face o gramadă de lucruri. Dar nu se întâmplă nimic. Se aşteaptă soluţii din altă parte. Eu cred însă că autorităţile trebuie să-şi rezolve problemele acasă înainte de a căuta panacee europene, care oricum sunt în general un simulacru de acţiune”.
Fostul preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Romi, Gruia Bumbu, în prezent director al ONG-ului „Pakiv România”, a constatat că în ţară lucrurile merg bine doar teoretic: „Abordarea europeană şi cea naţională trebuie să meargă în paralel. Dar noi nu avem rezultate pe plan naţional, aşa că ne trebuie un plan european care să ne împingă de la spate”.
Context
Atenţia publică asupra acestui subiect se concentrează şi apoi de disipă în ritm cu declaraţiile şi campaniile care apar la nivel naţional sau european. Problema rămâne însă aceeaşi: romii sunt cea mai mare şi mai săracă minoritate etnică transnaţională din Europa, cu o populaţie încadrată între 8 şi 12 milioane de persoane, adică în jur de 2 la sută din totalul cetăţenilor europeni. În România, la recensământul din 2002 s-au luat în evidenţă peste 500 de mii de romi. ONG-urile din domeniu insistă însă că numărul real s-ar ridica la 2 – 2,5 milioane, ceea ce ar însemna 10 la sută din totalul populaţiei din ţară.
Pentru romii români, dar şi pentru ceilalţi etnici din Europa, guvernele din centrul şi sud-estul continentului au hotărât să iniţieze aşa-numitul „Deceniu al incluziunii”, întins între 2005 şi 2015. Programul este menit să combată sărăcia, excluziunea şi discriminarea romilor. Însă presa internaţională a început deja să-l numească „Deceniul excluziunii romilor” din princina resentimentelor vădite cu care această etnie este tratată atât de cetăţenii, cât şi de autorităţile din multe ţări europene.
