Dacă anul trecut datoria externă a fost cea care a pus în pericol bunăstarea ţărilor europene, anul acesta migraţia ilegală din Africa de Nord, accentuată după primăvara revoluţionară, ar putea constitui o nouă problemă majoră pentru bătrânul continent, anunţă The Economist.
Revoluţiile pro-democratice din lumea arabă şi intervenţia militară din Libia au accentuat migraţia ilegală din statele nord africane.
Conform UNHCR, peste 20 000 de bărci având la bord emigranţi proveniţi din Tunisia au acostat în insula italiană Lampedusa.
De asemenea, peste 800 ambarcaţiuni din Libia au sosit în Malta. În şedinţa Uniunii Europene de astăzi, miniştrii de interne din Luxemburg, Italia şi Malta au solicitat activarea directivei 2001, care acordă protecţie temporară imigranţilor în cazurile de „aflux masiv”. De asemenea, miniştrii celor trei state au solocitat împarţirea cheltuielilor necesare pentru absorbţia nou-veniţilor.
Comisia Europeană a refuzat propunerea şi a descris-o „prematură”, dar a declarat că UE va da dovadă de „solidaritate” în alte moduri, inclusiv bani şi echipe suplimentare de supraveghere, furnizate de agenţie de frontieră Frontex a Uniunii Europene.
Malta, o ţară mică, va fi ajutată cu voluntari care vor lua parte la instalarea noilor veniţi, în marea lor majoritate libieni refugiaţi din calea războiului. În Italia, valul de imigranţi este mult mai mare. Cei care sosesc în peninsulă şi îşi riscă viaţa în ambarcaţiuni improvizate sunt goniţi de situaţia economică şi politică proastă din Tunisia.
În orice caz, spun miniştrii europeni, fluxul de imigranţi din ţările arabe spre Italia nu se poate compara încă cu problema pe care a avut-o Germania în timpul războaielor balcanice, atunci când directiva 2001 a fost adoptată.
Cu toate acestea, ministrul de interne italian Roberto Maroni, s-a plâns că UE a abandonat Italia, declarând „Mă întreb dacă mai are sens să facem parte din Uniunea Europeană, o instituţie care se activează imediat când trebuie să salveze bănci, să declare război, dar care se ascunde atunci când un alt stat, ca Italia, are nevoie de solidaritate.
Italiei i s-a răspuns: „Dragă Italia. Este treaba ta. Descurcă-te pe cont propriu”, s-a plâns ministrul. „Dacă aceasta este atitudinea Uniuni Europene, a mai declarat el, „atunci ne e mai bine singuri decât într-o companie proastă.”
Acest tip de comentariu nu este neapărat o surpriză din partea unui eurosceptic marcant. Primul ministru Silvio Berlusconi s-a exprimat asemănător în timpul unei vizite în Lampedusa: „Ori este ceva concret Europa, ori ar fi mai bine să se împartă.”
Nimeni nu se aşteaptă la o retragere a Italiei, una din fondatoarea Uniunii Europene, spune The Economist. Celelalte state europene consideră că Italia recurge la un şiretlic cu scopul de a exporta problema către celelalte state, în special în Franţa. Teoretic, imigranţii tunisieni ar putea circula liberi prin spaţiul Schengen şi ar avea posibilitatea să rămână în alte ţări.
Ministrul francez de interne, Claude Guéant, a declarat că peste 2800 de tunisieni au fost au fost prinşi luna trecută în Franţa, iar din aceştia 1700 au fost trimişi înapoi în Italia.
