Premierul elen, Georges Papandreou urma să obţină în noaptea de marţi spre miercuri încrederea Parlamentului pentru adoptarea unui impopular plan de austeritate, condiţie impusă de UE pentru a ajuta Grecia să evite falimentul care ar provoca o undă de şoc mondială.
Dezbaterile din Parlamentul de la Atena în vederea acordării unui vot de încredere Guvernului Papandreou au debutat la miezul nopţii, analiştii apreciind că acest vot crucial va fi obţinut tocmai pentru că situaţia economică a ţării a devenit deosebit de gravă. Partenerii Greciei din zona euro i-au acordat două săptămâni pentru a adopta noua cură de austeritate dacă doreşte deblocarea unei noi tranşe vitale de 12 miliarde euro din credit.
Potrivit unei surse din Ministerul de Finanţe, necesităţile de finanţare sunt acoperite până la 18 iulie. Conştient de miză, premierul Papandreou a luat iniţiativa şi a cerut încrederea parlamentarilor după remanierea echipei sale, propulsând în postul-cheie de ministru al Finanţelor un „greu” al partidului socialist, Evangelos Venizelos. Miniştrii de Finanţe ai zonei euro au condiţionat un nou ajutor dat Greciei de votul Parlamentului pentru reforme draconice. Ei se vor reuni la 3 iulie la Bruxelles pentru a finaliza acest ajutor dat Greciei dacă votul Legislativului elen va corespunde aşteptărilor şi ar putea să aprobe ajutoare suplimentare pe termen lung, care ar reprezenta 100 miliarde euro.
„Troika” la Atena
Ieri, „Troika” (Comisia Europeană, FMI şi Banca Centrală Europeană) şi-a trimis la Atena misiunea tehnică la nivel de experţi pentru a se asigura că obiectivele convenite la Bruxelles vor fi cuprinse în textul noului plan de austeritate, respins cu violenţă de populaţie. Comisarul european pentru Economie, Ollie Rehn, s-a declarat sigur că Grecia va fi capabilă să ia deciziile necesare, altminteri alternativele rămase ar fi şi mai dure. „Cealaltă soluţie” ar fi falimentul Greciei, care însă ar provoca turbulenţe dincolo de graniţe. „Dacă vom lăsa o ţară să ajungă în faliment, contagiunea ar fi de o mare amploare, şi nu doar în câteva ţări, cum ar fi Franţa, Germania sau Belgia. Consecinţele vor fi asemenea celor de acum trei ani”, avertiza Didier Reynders. Mulţi evocă un nou „Lehman Brothers”, banca americană al cărei faliment în 2008 a declanşat criza financiară mondială.
Londra refuză, FMI impune
Premierul britanic, David Cameron, a declarat ieri că refuză să contribuie financiar la planul de salvare a Greciei în măsura în care ţara sa nu face parte din zona euro. Cameron a avansat două argumente – pe de-o parte, Marea Britanie nu a participat la primul plan de salvare a Greciei, iar pe de alta actualele decizii sunt luate de ţările din zona euro.
De cealaltă parte a Atlanticului, Washingtonul este îngrijorat de situaţia Atenei şi de divizările europene, dar americanii se bizuie pe FMI pentru a înăspri condiţiile pentru ajutoarele acordate ţărilor în dificultate financiară.
SUA sunt la fel de îngrijorate de un posibil faliment al Greciei ca şi Europa şi în ultimele zile au impus un ritm pentru a forţa „echipajul” european al ambarcaţiunii euro să preia cârma.
Luni, la reuniunea miniştrilor de Finanţe ai zonei euro de la Luxemburg, efortul american a fost reprezentat de John Lipsky, directorul interimar al FMI după demisia lui Dominique Strauss-Kahn. „Lipsky reprezintă Trezoreria americană şi la Luxemburg a apărat interesele americane”, spunea un diplomat citat de Figaro. Ceea ce explică decizia lui Lipsky, care a surprins Eurogrupul luni, de-a condiţiona deblocarea celei de a cincea tranşă a creditului promis Greciei de un vot în Parlamentul de la Atena, de noi măsuri de rigoare şi de un plan credibil de privatizare. El a cerut europenilor „să pună punct final fără întârziere” dezbaterilor privind restructurarea datoriei şi punerea în funcţiune a unui nou fond de salvare a euro. „Este vorba de a evita ca criza să se propage de la periferia Europei spre centru şi de acolo spre restul lumii”.
