Timp de 20 de ani, Margot Honecker, văduva fostului şef de stat al Republicii Democrate Germane, Erich Honecker, a păstrat o tăcere de fier în exilul din Chile, refuzând toate cererile de interviuri venite din partea presei. În această primăvară, însă, Margot Honecker s-a reîntors, chiar dacă de la distanţă, în viaţa publică din Germania, acceptând publicarea unei cărţi-interviu şi participând la realizarea unui film documentar al regizorului Eric Friedler.
„Cine se aşteaptă să vadă un fel de pocăinţă din partea fostului ministru al Educaţiei din RDG, n-ar trebui să se uite la acest film”, notează sec cotidianul german Die Welt. Într-adevăr, în cele 90 de minute ale documentarului, Margot Honecker face impresia unei persoane care trăieşte într-o realitate paralelă. Oamenii ucişi în timp ce încercau să fugă din ţară sunt, crede Honecker, singurii vinovaţi pentru propria moarte: „ne-am întrebat mereu de ce au riscat asta. De ce? Pentru că n-ar fi trebuit să facă aşa ceva. Nu aveau nevoie să escaladeze zidul şi să plătească cu viaţa pentru această prostie”.
Celelalte declaraţii ale lui Honecker nu sunt mai puţin şocante. „Nu a existat un ordin de a trage în aceşti oameni, ci doar regulamentul de folosire a armei din dotare”, spune ea, încercând să dea o dimensiune tehnică politicii criminale a statului – care nu avea alt scop decât binele populaţiei, conform lui Honecker. Într-adevăr, existau şi anumite constrângeri, recunoaşte ea, adăugând însă că „nu există nici un stat în care cetăţeni să fie de acord cu tot ceea ce le impune acesta”. Iar cei care se opuneau statului erau, în viziunea lui Honecker, „duşmani – şi de aceea şi aveam o Securitate”, iar victimele serviciilor secrete sunt considerate de ea drept „criminali, care astăzi pretind că ar fi fost urmăriţi din motive politice”.
„Este tragic că această ţară nu mai există”, constată Margot Honecker către sfârşitul filmului, „însă nu a existat degeaba – şi se va reveni asupra ei într-o bună zi”.
