Străinii nu caută universităţi româneşti

Universităţile ro­mâ­neşti nu se află în niciunul din clasamentele europene sau globale ale celor mai bune instituţii de învăţământ superior, dar nici în topul primelor cinci destinaţii de studii pentru studenţii nici unei ţări europene, potrivit studiului Barometrul calităţii lansat, la începutul acestui an, de Agenţia Română pentru Asigu­rarea Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS).

Potrivit raportului, excepţie face Republica Moldova, situaţie explicabilă având în vedere politica statului român de a oferi locuri speciale de studiu cetă­ţe­nilor moldoveni. Cifrele cu privire la studenţii străini care aleg sistemul de învă­ţământ superior românesc sunt încă scăzute în comparaţie cu statele europene – într-o ierarhie de acest tip România ocupând o poziţie codaşă.

„Această situaţie ne face să ne punem întrebări ce privesc atât la gradul de competitivitate şi de deschidere către spaţiul european al educaţiei pe care îl au universităţile româneşti, cât şi la capacitatea universităţilor ro­mâneşti de a crea şi asigura con­diţiile necesare găzduirii stu­denţilor străini, toate acestea în condiţii de subfinanţare din fonduri publice a învăţământului superior”, precizează autorii raportului.

România şi Bulgaria au cele mai mici rate de participare în programe de formare continuă şi de dezvoltare profesională a angajaţilor din totalul statelor europene (1,3% faţă de 29,2%), Danemarca având cea mai mare valoare înregistrată în Europa. Această situaţie nu este deloc încurajatoare, în condiţiile în care, pentru România, gradul de angajabilitate profesională a populaţiei între 15 şi 64 de ani era, în 2008, de 59%, faţă de media UE 27 de 65,9%, mai arată autorii studiului. Totodată, raportul menţionează că există un decalaj între sistemul extern naţional de asigurare a calităţii, evaluat pozitiv la nivel european, şi capacitatea universităţilor de a implementa me­ca­nismele de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii.

Multe dintre universităţile ro­mâneşti nu au comisii active de asigurare internă a calităţii şi întâmpină dificultăţi în furnizarea datelor şi informaţiilor de certificare a calităţii.

Universităţile din România „su­feră cronic” din cauza lipsei unor sisteme funcţionale de colec­tare, procesare şi raportare a datelor privitoare la fluxurile de studenţi şi activităţi din interiorul lor.