În prima seară de circulaţie a noilor linii, romanialibera.ro a vrut să vadă cum funcţionează acestea şi daca sunt într-adevăr o alternativă pentru bucureşteni – VEZI AICI HARTA CU LINIILE DE NOAPTE ALE RATB.
Înarmat cu portofelul electronic, multă răbdare şi sceptic în privinţa bunei funcţionări a serviciului – toată ziua s-a vorbit despre boicotul şoferilor – m-am dus la cea mai apropiată staţie. La ora 23.00 eram pe bulevardul Camil Ressu în staţia Ilioara.
Pe Camil Ressu circulă două linii: N103 şi N111. Nu am aşteptat mult până şi-au făcut apariţia şi primii călători. Un cuplu de tineri spera să mai prindă ultimul 102, care tocmai trecuse. Nu ştiau că s-au infiinţat liniile de noapte. Le-am explicat că pentru a ajunge la hipermarketul Real Vitan trebuie să se urce în N111 şi care sunt intervalele orare la care circulă autobuzele pe această linie.
N-am apucat să încheiem discuţia căci, spre surprinderea noastră, după numai 10 minute de aşteptare, a oprit în staţie un N111. Ne-am urcat, cei doi fiind în continuare uimiţi de faptul că există aşa ceva în Bucureşti şi că nu trebuie să meargă pe jos până acasă. La coborâre au exclamat multumiti: „dacă o să le menţină o să fie un lucru bun.”
Nu mă aşteptam să fie mulţi călători în staţii. M-am înşelat. Unii ştiau de noile linii, alţii întrebau în stânga şi-n dreapta care e traseul şi unde e capătul, cu toate că în autobuz există o hartă cu toate traseele.
La 23.30 eram la terminalul central din Piaţa Unirii. Forfotă mare, autobuzele soseau unul după altul, şoferii schimbau impresii, iar controlorii se pregăteau să intre în tură.
„Am întâlnit şi controlori politicoşi”
N103 a ajuns în staţie cu un sfert de oră înaintea miezului nopţii. Doi controlori s-au urcat împreună cu mine şi alţi patru călători. În ciuda reputaţiei lor, amabili şi politicoşi, cei doi ne-au explicat cum să validăm cardurile, dar mai ales când. Validarea cardurilor trebuie făcută numai după ce autobuzul pleacă în noua direcţie şi îşi schimbă sensul de mers.
Altfel, riscaţi să vă pierdeţi creditul, iar validarea să nu se confirme la control. La fel şi dacă v-aţi urcat cu o staţie înainte, dar vreţi să mergeţi mai departe. Această regulă este valabilă şi ziua, pe liniile obişnuite. După 15 minute, la ora 0.00, ne-am pus în mişcare, iar după alte 15 eram înapoi pe Camil Ressu.
„Ar trebui să fie o noapte fără amenzi”
Controlori politicoşi şi pe linia N116, care circulă spre Valea Ialomiţei, cartierul Drumul Taberei. Deşi erau în autobuz încă de la urcarea noastră din staţia Universitate, controlarea biletelor a început abia după staţia din faţa Facultăţii de Drept. Tinerii din autobuz au început să comenteze, în glumă, că nu ar trebui să se controloze biletele chiar din prima noapte.
„Dar ce, este super-ofertă la portofelul electronic?” a răspuns pe un ton glumeţ una dintre cele două doamne controlor. În timp ce verificau validarea abonamentelor sau portofelelor electronice a pasagerilor, doamnele răspundeau şi la întrebări.
„Da, o să lucrăm cu schimbul în fiecare noapte”, spune cu amărăciune una dintre doamne. Ne spune că este important ca pe aceste curse toată lumea să plătească bilet pentru că altfel ele nu vor fi profitabile.
În acelaşi timp, femeile spun că acum, pe cursa asta au noroc de pasageri înţelegători, dar că în curând, împreună cu controlorii vor urca în autobuz şi jandarmii.
„Nu se ştie ce pasageri ai. Vrei să dai o amendă şi nu ştii peste ce fel de om ai dat. De asta fiecare autobuz va avea şi jandarmi”, explică una dintre doamne.
La un moment dat, un singur pasager – abia urcat în autobuz – este prins fără bilet. Este un tânăr de vreo 27- 28 de ani care se fâstâceşte în faţa controlorilor, zâmbeşte, încearcă să găsească o explicaţie logică pentru faptul că nu are nici măcar un portofel electronic. În cele din urmă scapă de amendă, dar primeşte o lecţie scurtă despre traseele de noapte şi despre plata biletului.
În prima noapte, autobuzele au circulat impecabil, după program. Testul adevărat vor fi nopţile de weekend când Bucureştiul este aglomerat. O iniţiativă bună care, să sperăm, că nu va fi o minune care să ţină „decât trei zile”.
