Dupa isteria din aceste zile, s-ar zice ca ne paste o alegere istorica intre Pinochet si Allende. Cu Geoana care apara democratia de mana cu Crin Antonescu si cu Basescu aparand tara de comunism de mana cu Emil Boc. Simpatizantii celor doi de prin presa si bloguri sunt mai maniacali decat politicienii insisi, si cum iar scriu raportul meu anual pe libertatea presei la CJI, nici nu stiu daca acesta e un semn ca libertatea presei merge spre bine sau spre rau.
Eu zic sa ne calmam si sa nu ardem toate puntile, pentru ca dupa 6 decembrie o sa impartim cu totii aceeasi tara. Ii inteleg pe liberali ca au nevoie sa ne convinga ca Basescu e dictator in devenire, altfel electoratul lor nu ar inghiti galusca aliantei cu PSD. Dar asta nu inseamna si ca noi, oameni seriosi, trebuie sa credem asta. Intreaga teorie Basescu-dictator e construita pe conspirativita si judecati de intentie.
Nu am vazut nici macar un articol academic din zona serioasa a teoriei democratizarii care sa documenteze caderea Romaniei in autoritarism in acesti ultimi cinci ani. Instabilitatea politica nu e semn de dictatura, dimpotriva, dictaturile sunt al naibii de stabile si linistite. Ar trebui ca un autor sa aduca probe si interpretari coerente pentru teza dictaturii si sa le treaca prin filtrul recenzentilor comparativisti din alte tari. si fara fapte nu treci prin acest filtru. E usor sa zbieri la Antena 3 ca aperi tu tara de dictatura, dar daca sunt asa buni politologi, ii invit pe alde Bogdan Teodorescu sa vanda ideea la Journal of Democracy.
Basescu a fost un presedinte dificil si conflictual, dar asta nu il califica de dictator. S-a miscat in limitele Constitutiei si a respectat deciziile arbitrului constitutional (Curtea Constitutionala) chiar cand nu i-au convenit. Lucru subinteles chiar de raportul de suspendare si de unii dintre cei mai isterici anti-basescieni, ca Emil Constantinescu, care il acuza ca incalca spiritul Constitutiei, nu litera. Ceea ce creeaza in premiera mondiala un nou tip de dictator: acela care respecta Constitutia, dar ii faulteaza spiritul.
Inteleg supararea oamenilor pe Basescu, curiosii pot cauta in site-ul Romaniei libere articolele mele care ii criticau greselile reale. Dar trebuie sa ne invatam ca nu tot ce e gresit e anticonstitutional si ca nu oricine care ne enerveaza cand e la putere e dictator. Altfel subminam permanent un consens minimal care e necesar democratiei si atunci cand va fi vorba serios sa avem de-a face cu un dictator, genul care ataca Parlamentul cu tancurile si scoate armata pe strazi, atunci oamenii se vor fi saturat deja de retorica antidictator si de parlamentaristii care gasesc tiranic faptul ca oamenii au votat contra lor la referendum.
De cealalta parte, tabara Basescu are nevoie sa ne convinga ca suntem in 1996 sau in 2004, desi nu mai suntem acolo. Mircea Geoana e un amestec simpatic de tehnocrat rational si populist de stanga. El intruchipeaza cel mai bine natura duala a partidului sau. PDSR (PSD) a fost mereu mult mai populist in opozitie decat la putere si respecta un patern al partidelor de acest gen din Europa de Est, asa fac socialistii si in Bulgaria, si in Polonia.
Singurii care si-au aplicat retorica populista la guvernare au fost socialistii maghiari si acum au ajuns la sub 10% in sondaje, iar Orban al lor va avea probabil peste 60% din voturi. La noi, PDSR a fost isteric antiprivatizari, antiliberalizare in 1996-2000, dar guvernarea Nastase a fost realista in plan economic in 2000-2004, a continuat privatizarile si liberalizarea economiei si s-a dovedit mai responsabila fiscal decat guvernarea Tariceanu (Nastase a lasat deficitul bugetar la 1%, daca l-am fi avut asa si in 2008, altfel am fi trecut criza, pentru ca aveam si bani, nu doar idei). Una peste alta, Geoana doar defileaza cu Ion Iliescu in geam, pentru voturile celor de la tara, dar e prea mult sa-l scoti de comunist. Iar PSD cel de azi nu mai e mamutul din vremea lui Nastase, care inghitea tot ce putea. Un Geoana aliat cu PNL si cu un PDL mare tot la dreapta nu se va putea juca cu statul cum a facut Nastase, dar va fi obligat sa aplice politici economice realiste, asa cum va fi obligat orice guvern am avea din decembrie incolo, care se va scufunda fara banii de la FMI.
A facut promisiuni pe care stie ca nu le va putea onora, cele 50.000 de locuinte mobilate, dar a facut si promisiuni inspirate si adresate unor probleme de nisa, unde interventia statului poate insemna ceva bun, cum este facilitatea fiscala pentru firmele care fac crese.
Important este ca pactul Antonescu-Geoana sa nu submineze statul de drept. Daca Geoana iese presedinte, va trebui sa stam cu ochii ca pe butelie pe dosarele de la DNA, altfel va tabari Nastase cu cutitul in dinti peste Daniel Morar sa-si scoata dosarele de acolo, cum a facut in 2000 cu ancheta de spalare de bani pe numele sotiei sale. Atunci as vrea sa vad Asociatia Pro Democratia la fel de activa in a lupta pentru functionarea institutiilor cum e acum in a se lupta cu referendumul (si nu ma indoiesc ca va fi, eu cred in buna-credinta a colegilor mei din ONG-uri).
Asa cum, daca iese Traian Basescu presedinte, va trebui sa revina la prioritatile economice si sa rezolve chestiunile unde Geoana i-a intins in mod intelept o punte de consens minimal: trecerea bugetului prin Parlament, Legea responsabilitatii fiscale. Astea rezolvate, se vor putea certa apoi pe parlament unicameral si, poate, pe alegeri parlamentare anticipate. Stiu ca ii voi enerva si pe unii, si pe altii, nu e comod sa bantui prin no man’s land tocmai acum, cand cutitele se ascut si fiecare tabara priveste cu admiratie la istericii proprii. Dar nu suntem nici in 1996, nici in 2000 si nici in 2004.
Se confrunta in mare tot doua optiuni strategice, avem de ales intre agitatie institutionala (care poate fi buna daca duce la corectarea sistemului si poate fi rea daca duce la blocarea institutiilor) si un consensualism caldut (care poate fi bun daca duce la pragmatism in politici si poate fi rau daca duce la capturarea institutiilor de interese private si distrugerea progreselor mici pe care le-am facut cu statul de drept). Acestea sunt optiunile, nu votam intre dictatura si comunism, uitati aceste clisee. Orice ar iesi, democratia romaneasca are capacitatea de a se autoregla, cred ca aceasta este lectia buna a acestor alegeri.
