Lovitura de forta executata de PDL saptamana trecuta, lovitura ce i-a permis sa ramana singur la guvernare, urmeaza sa isi produca efectele mult dupa alegerile prezidentiale. Nu este vorba numai de efectul de domino provocat de noul val al numirilor politice in judete si, eventual, de reluarea lui dupa 22 noiembrie, in cazul alcatuirii unei noi coalitii. Nici de suspiciunile larg raspandite, dar niciodata indubitabil demonstrate, ca un partid singur la guvernare cedeaza ispitei de a influenta rezultatul votului.
Premierul Boc a explicat ca, in cazul in care un cabinet cu "ministri definitivi" nu va reusi sa treaca de votul Parlamentului inainte de alegeri, Romania va continua cu un guvern pe jumatate interimar. Tentativa Parlamentului de a dejuca instalarea unui cabinet PDL monocolor nu va duce, explica fostul profesor de drept constitutional, decat la reluarea numararii celor 45 de zile de interimat. In schimb, dupa 22 noiembrie, insuccesul premierului de a-si vedea Cabinetul aprobat de Parlament ii poate permite presedintelui dizolvarea Parlamentului.
Rationamentul il determina pe primul-ministru sa vorbeasca in termeni aproape elogiosi despre alegeri anticipate: "Constitutia spune ca in ultimele sase luni ale mandatului prezidential nu poate fi dizolvat Parlamentul, dar daca acele doua caderi succesive ale Guvernului au fost realizate, imediat dupa ce noul presedinte depune juramantul, are libertate totala, a doua zi sau niciodata, sa dizolve Parlamentul".
Unde duce insa o astfel de carare indrazneata? Deciziile guvernamentale in lant de la sfarsitul saptamanii trecute au readus asupra Romaniei spectrul instabilitatii politice. Mai exact, l-au accentuat, pentru ca zbieretele constante care au tinut loc de guvernare in ultimele noua luni nu au fost de natura sa incurajeze vreo urma de incredere in administratia de la Bucuresti. Ca PSD nu mai face parte din Executiv nu ar fi o tragedie, daca plecarea ministrilor PSD s-ar fi facut in baza unei alte majoritati parlamentare deja constituite.
Dar e un fapt ca azvarlirea partenerilor nabadaiosi in strada a dus la un interimat care s-ar putea prelungi enorm. A adauga aici perspectiva anticipatelor, adica alta campanie electorala, alte siruri de nondecizii guvernamentale, inseamna, in termeni economici, sinucidere curata. In plus, nu exista certitudinea ca un astfel de scenariu va duce la o majoritate limpede in Parlament. Dupa atata amar de scrutine in ultimii trei ani si dupa atatea esecuri si scandaluri (alianta cu PSD, EBA etc.), e greu de crezut ca PDL va obtine cine stie ce succes, cu sindicatele in strada, cu criza haladuind bezmetica in lungul si-n latul tarii si in plina iarna. si-atunci?
Presedintele, premierul si PDL stiu prea bine ca pledoaria pentru anticipate duce la dezastru la puterea a treia (dezastru simplu avem deja – caderea economica de minus opt procente). Dar tocmai pentru ca instabilitatea si mai accentuata este un atentat direct la felul in care ne microorganizam vietile fiecare dintre noi, partidul domnilor Boc, Videanu si Berceanu are ocazia sa arunce inca o manusa de fier in obrazul adversarilor politici. Un rationament de tipul "nu votati Cabinetul Boc II in Parlament, va faceti partasi la aruncarea tarii in prapastie" tocmai a fost aplicat PSD: "Daca plecati de la guvernare, va faceti vinovati de multiplicarea crizei".
Diferenta este ca, daca PSD avea nevoie sa iasa de la guvernare pentru a-i asigura lui Mircea Geoana, respectiv intarziatului Sorin Oprescu, spatiu de manevra in campanie, eventualii actori ai unui guvern minoritar PDL cu sprijin parlamentar nu sunt constransi de aceleasi considerente. UDMR vrea sa se intoarca la guvernare. Poate ca n-o va face inainte de alegeri, dar probabil ca, la a doua prezentare a Cabinetului Boc II in Parlament, dupa alegeri, va sustine guvernul PDL. Confratii din PPE ar putea da o mana de ajutor in munca de convingere.
De partea cealalta, PNL anunta depunerea unei motiuni de cenzura, initiind ieri discutii cu acelasi UDMR si incercand sa se disocieze cat mai vizibil de un PSD ultragiat pana in maduva oaselor de partidul prezidential. "Cei de la PSD sunt departe de a fi victimele inocente ale actualei situatii de criza politica din Romania, sunt partasi, complici la dezastrul de noua luni al Romaniei", declara Crin Antonescu, adaugand totusi ca, daca PSD vrea sa se alature demersului PNL, e liber sa o faca din propriile considerente.
Deci, fie ca Guvernul Boc II vine in Parlament, cu doua saptamani inainte de alegeri (cand expira primele 45 de zile), si nu este acceptat, fie ca el cade prin motiunea de cenzura a PNL, situatia ramane neschimbata pana dupa alegeri, prin al doilea interimat. Bine ar fi insa ca macar la a doua prezentare a Guvernului in Parlament, in decembrie, o majoritate parlamentara stabila sa fie deja constituita.
Dar sa gandim la rece si fara iluzii. Praful despre care Theodor Stolojan spune eufemistic ca s-ar fi ridicat dupa plecarea PSD nu numai in interiorul tarii, ci "si in exteriorul Romaniei", nu se va aseza fara eforturi de negociere majore intre partidele parlamentare. Traian Basescu, anuntandu-si candidatura in mijlocul multimii si detasandu-se inclusiv de PDL, incearca sa demonstreze ca intre presedinte si popor nu trebuie sa mai existe nimic. Dar cei care se afla dincolo de imensul nor de praf politic care acopera acum Romania au invatat de mult ca Voda nu mai e fezabil.
Prin urmare, partidele trebuie sa fie pregatite sa genereze un guvern stabil si durabil a doua zi dupa alegeri, indiferent de cine castiga prezidentialele. Iar cum anul 2009 a aratat ca orice combinatie politica este posibila, ar fi util, ba chiar obligatoriu ca diapazonul disputelor politice din campanie sa fie reglat la optiunea "decent", sonor mediu. Macar in cazul partidelor cu potential de guvernamant. Demonizarea adversarului in campanie nu va face decat sa intarzie rezultatele negocierilor, sa prelungeasca instabilitatea guvernamentala si sa ne incarunteasca mult prea repede pe toti.
