"Cei 12 pasi spre modernizarea Romaniei", prezentati de Traian Basescu la bilantul mandatului sau, inseamna si intrarea explicita a presedintelui in campania electorala. Basescu este favoritul cursei, dar in fata Parlamentului presedintele a parut nesigur si obosit. Discursul sau de 100 de minute a fost prea lung si nu i-a pus in valoare calitatile. Verva si umorul au fost ascunse cu grija de strategii de la Cotroceni, iar Traian Basescu nu a mai afisat imaginea barbatului plin de energie si gata de atac. Darea de seama prin care isi asuma toate victoriile ultimilor cinci ani nu se potriveste cu acest politician care s-a batut permanent cu inamici redutabili si care a rezistat mai degraba datorita intuitiilor decat tacticilor de lupta. Traian Basescu a fost primul politician postdecembrist care a putut si a stiut cand si cum sa spuna ca a gresit, dar in discursul sau de bilant au fost marcate doar "realizarile", nu si esecurile.
Naturaletea care i-a cucerit pe simpatizantii sai se ascunde tot mai mult sub scutul limbii de lemn, dar nu e clar daca presedintele si-a tocit abilitatile sau daca cei care se ocupa de imaginea sa vor sa vina in campania electorala cu un Traian Basescu lipsit de nerv si spontaneitate. Adesea, defectele sale au fost convertite in calitati, fiindca oamenilor le plac liderii care vin din popor si care-si pastreaza apucaturile. Presedintele a fost iubit pentru glumele groase, rasul sanatos, propozitiile scurte, criticile dure si stilul bataios. Bilanturile au fost readuse excesiv in politica actuala de Adrian Nastase inaintea campaniei prezidentiale din 2004, dar nu i-au folosit la nimic, fiindca oamenii vor fapte, nu vorbe. Romanii si romancele stiu ca in ultimii cinci ani au trait mai bine decat inainte, dar in acelasi timp simt pe propria piele ca efectele crizei economice persista si ar vrea sa stie cum si cand revin lucrurile la normal.
Romanii si romancele stiu ca impozitul unic le-a crescut lefurile, dar isi amintesc si de celelalte impozite care s-au inmultit si s-au marit in ultimii cinci ani. Dintre cele 491 de taxe cate exista acum in Romania, Emil Boc se lauda ca ar fi reusit sa comaseze 102, dar tot raman destule, iar Traian Basescu n-ar trebui sa intre in prea multe detalii economice si sa-si incarce imaginea de candidat la presedintie cu indicatori care, acum, in plina recesiune, nu-l avantajeaza. Ar putea sa invite, in schimb, la Cotroceni economisti renumiti, nu neaparat nobelisti, cum a facut Sarkozy, ci somitati preocupate de efectele crizelor care se suprapun tranzitiilor interminabile.
Traian Basescu are toate datele pentru a mai castiga un nou mandat: avantajul de plecare, un partid bine structurat in teritoriu, un premier ascultator, cicatricele razboaielor cu politicienii care vor sa desfiinteze DNA. In plus, spre deosebire de ceilalti candidati, are si un program pentru viitor care sa reformeze pana la capat sistemul politic autohton: schimbarea Constitutiei si transformarea Parlamentului intr-unul uninominal, in asa fel incat sa scada cheltuielile si sa creasca eficienta.
Pentru a-si pastra si consolida pozitia din fruntea plutonului, ar trebui sa mizeze mai mult pe viitor decat pe trecut, pentru ca romanii si romancele vor sa stie cum si cand vor putea avea locuri de munca mai sigure si mai bine platite, cand vor avea copiii lor scoli mai bune, cand vor refuza doctorii mita uzuala, cand serviciile medicale vor corespunde cu banii pe care fiecare ii plateste lunar, cand si cum razboaiele politice ar putea lasa locul dezbaterilor, cand si cum s-ar putea transforma politicienii autohtoni, interesati doar de prosperarea lor si a grupurilor clientelare, in oameni preocupati de interesul national.
Traian Basescu stie ca, in cei cinci ani de mandat, a sprijinit reformarea tarii mai mult decat ceilalti doi presedinti postdecembristi, dar a aflat in acelasi timp ca multi dintre fostii sai simpatizanti au fost dezamagiti de gesturi inca neexplicate pe deplin. In aceasta campanie electorala in care Traian Basescu are impresia ca-l bate pe Mircea Geoana cu ochii inchisi, presedintele trebuie sa fie mai convingator decat in 2004, fiindca acum spirala tacerii, a oamenilor nehotarati, a celor care nu au preferinte si a celor care l-au abandonat, ar putea lucra decisiv impotriva lui mai mult decat o vor face mogulii, inamicii si securistii deranjati ca le-a distrus musuroiul.
