Traiesc printre noi, dar existenta lor a fost mult timp un subiect tabu. Usor, usor, dupa ce mana de plumb a statului comunist si-a slabit stransoarea asupra societatii, au inceput sa iasa "din dulap" membrii unei comunitati care ani de-a randul a starnit, in mod egal, curiozitate si dezgust: homosexualii. In ultimii 20 de ani, pas cu pas, gay-ii si-au croit un drum discret in societatea romaneasca. De la socul trait in anii ‘90 la vederea unui barbat recunoscand deschis, la televizor, ca prefera barbatii, si pana astazi, cand vestea ca un coleg de birou are o alta orientare sexuala mai ridica doar cateva sprancene, toleranta multora dintre noi a dat cateva examene dificile. Unii au acceptat, in sfarsit, ca si minoritarii sexuali sunt tot oameni si ca merita la fel de mult respect ca si noi ceilalti. Altii, inca foarte numerosi, considera ca doar exhibitionistii care se maimutaresc la Gayfest in haine de femeie sunt adevarata oglinda a acestei comunitati.
Homosexualitatea continua sa imparta societatea in doua: pe de o parte, suporterii, care merg pana acolo incat pledeaza pentru legiferarea casatoriilor si pentru dreptul la adoptie; pe de alta, traditionalistii, care nici nu vor sa auda de posibilitatea mariajului intre persoane de acelasi sex si, cu atat mai putin, de ideea ca astfel de oameni sa devina parinti. Deoarece majoritatea romanilor fac parte din cea de-a doua tabara, politicienii fie ocolesc subiectul, fie resping varianta acordarii unor asemenea drepturi.
Timp de o saptamana, Dezbaterile Romaniei libere vor ataca acest subiect sensibil. Astazi, Bogdan, Paul si Florin creioneaza portretul colectiv al comunitatii gay de la noi, pornind de la propriile povesti de viata. Maine, vom aduce in prim-plan destinele a trei fete, doua lesbiene si o bisexuala.
Comunitatea gay din romania a tre-cut prin transformari radicale. In timpul comunismului, homosexualii constituiau o prada predilecta pentru Securitate. Odata deconspirati de catre agentii puterii represive, multi erau apoi santajati. Dupa 1990, lucrurile s-au schimbat dramatic. Atat de dramatic incat autoritatile democratice au abrogat, pana la urma, celebrul articol 200, care incrimina relatiile dintre persoanele de acelasi sex. Totusi, chiar daca nu mai este atat de tabuu, problema homosexualitatii, in Romania, are inca destule variabile de rezolvat.
Scoasa de pe lista tulburarilor mentale la inceputul anilor ’70, homosexualitatea isi gaseste tot mai multi sustinatori printre medicii romani, care considera ca este vorba de o variatie normala a expresiei afective si sexuale umane. La randul lor, activistii incearca sa sparga stereotipurile prin prisma carora gay-ii sunt frecvent judecati, in timp ce Biserica trateaza homosexualitatea ca pe o patima care nu trebuie in nici un caz incurajata.
La inceputul anului, o rezolutie initiata de europarlamentarul italian, comunist, Giusto Catania, starnea discutii aprinse in mass-media romaneasca. Documentul era, de fapt, o recomandare, adresata statelor membre UE, de a implementa un cadru legal, favorabil minoritatilor sexuale. Rezolutia a obtinut si semnaturile unor europarlamentari romani. Acestia spun insa ca nu au facut-o neaparat cu gandul la comunitatile gay, ci la un spectru mai larg de drepturi ale omului. Multi dintre politicienii trimisi la Bruxelles se opun, de fapt, casatoriilor intre gay, chiar daca unii au aprobat rezolutia Catania: "Am votat pentru ca recomanda toleranta la modul general, indiferent de etnie, sex, religie. Rezolutia nu s-a referit strict la homosexuali. De altfel, acesta e un subiect delicat si nu as vrea sa ma pronunt. Eu va pot da detalii pe subiecte legate de mediu", ne-a declarat europarlamentarul PSD, Daciana Sirbu.
O pozitie transanta vine insa de la colega sa din Parlamentul European, liberala Ramona Manescu: "Fiecare stat membru e liber sa aleaga daca sa preia sau nu, in legislatia nationala, prevederile acestei rezolutii. Totusi, nu cred ca societatea romaneasca este pregatita sa accepte legalizarea casatoriilor intre homosexuali si, cu atat mai putin, adoptia copiilor de catre asemenea cupluri. Eu sustin respectarea drepturilor omului, dar, ca mama, nu-mi pot imagina cum ar putea un copil sa se dezvolte normal, altfel decat alaturi de parintii lui naturali, intr-o familie normala, formata din mama si tata". Liderul europarlamentarilor PDL, Theodor Stolojan, este unul dintre cei care au respins rezolutia Catani: "Nu ma intereseaza. Punct". Colega sa de la PSD Rovana Plumb se declara, in schimb, contra: "Eu sunt pentru valorile traditionale ale familiei. Daca vreti sa vorbim despre generatii viitoare, nu putem fi de acord cu casatoriile intre homosexuali".
Respingerea casatoriilor homosexuale este o atitudine care caracterizeaza intreg spectrul politic din Romania. Nici europarlamentarul UDMR, Iuliu Winkler, nu face exceptie. "Nu cred ca a venit timpul pentru asa ceva. Provin din comunitatea maghiara, o comunitate conservatoare si profund atasata moralei crestine, ca si societatea romaneasca. Raportandu-ma la aceste trasaturi, pot sa spun ca printre prioritatile celor care m-au votat sa le reprezint interesele in Parlamentul European nu se numara legiferarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex". Abordarea politicienilor de la Bucuresti e criticata de reprezentantii comunitatii gay.
Boris O. Dittrich este homosexual si a activat mai multi ani ca parlamentar in Legislativul din Olanda. Politicianul critica dur faptul ca pe agenda politica din Romania nu apare si legalizarea casatoriilor intre persoanele de acelasi sex si considera ca nearmonizarea legislatiei la nivel european poate bloca mobilitatea pe piata muncii.
"Daca esti casatorit cu persoane de acelasi sex in Norvegia, Suedia, Belgia sau Olanda, casatoria ta nu va fi recunoscuta in Romania. In conditiile in care companiile din aceste tari intentioneaza sa deschida, aici, filiale, nu pot trimite personal, pentru ca aici vor avea probleme din cauza faptului ca nu le sunt recunoscute casatoriile." In calitate si de reprezentant al organizatiei Human Rights Watch, Dittrich calatoreste des in tarile care considera homosexualitatea o infractiune, unde face lobby pentru o legislatie mai permisiva. "In 77 de state din lume, homosexualitatea se incadreaza inca la infractionalitate. In aceste tari, daca esti lesbiana si ai o relatie, risti sa fii arestata si sa stai ani buni in inchisoare. Asta se intampla in Africa, Asia, Caraibe", spune Dittrich. Fostul parlamentar mai crede ca gradul de homofobie poate fi usor potentat si de catre presa.
Da un exemplu mai indepartat, cel al Ugandei, unde, recent, jurnalistii au publicat fotografiile unor persoane suspectate de o orientare sexuala diferita. Le-au fost mentionate numele, adresele si numerele masinilor personale, iar titlul care insotea articolul era menit sa semene panica: "Gay terror". "Asta a facut ca multi oameni sa mearga in fata caselor lor sa scandeze si sa le arunce cu diverse obiecte in ferestre. A fost, de fapt, o instigare la homofobie", puncteaza Dittrich.
Intre stiinta si Biserica
La inceputul anilor ’70, Asociatia Psihiatrilor Americani (APA) a decis scoaterea homosexualitatii de pe harta tulburarilor mentale. Episodul a fost considerat unul revolutionar si a condus la abordari tot mai relaxate ale subiectului. In breasla, gestul facut de APA a detensionat rapid parerile medicilor referitoare la membrii comunitatii gay. In timp s-a ajuns ca majoritatea specialistilor sa pledeze ei insisi pentru delimitarea domeniului homosexualitatii de cel al patologicului. "Orientarea fiecarui individ este influentata nu atat de factorii biologici, ci de influentele sociale, culturale, psihologice, pe care individul le suporta in diferitele cicluri ale vietii, in special in cele legate de copilarie si adolescenta. De altfel, Freud considera ca homosexualitatea este doar rezultatul unui blocaj al dezvoltarii libere a sexualitatii individuale", explica psihiatrul Florin Tudose. In schimb, psihologul Mugur Ciumageanu defineste homosexualitatea drept o experienta si o expresie a diversitatii normalului.
"Din pacate, este o experienta foarte usor de pus in lumina reflectoarelor, deoarece comportamentul sexual genereaza mereu, in plan social, tot felul de retineri, tocmai pentru ca este un comportament intim. E vorba de o tratare diferentiata a comportamentelor sexuale fata de celelalte comportamente. Cred ca aici este problema. Nu ca lucrul acesta ar fi rezultatul unor traume precoce, infantile sau rezultatul unor deviante sexuale, al unor anomalii. Este o varietate a normalului, greu de acceptat pentru majoritate, deoarece implica un comportament intim si extrem de problematic", completeaza Ciumageanu.
10% din barbati si 5% din femei sunt gay
Unul dintre parintii revolutiei sexuale din America si Europa Occidentala, in anii ’60, a fost biologul american Alfred C. Kinsey. La acea data, cercetarile sale despre sexualitatea umana au produs schimbari profunde in sfera valorilor asumate de societate. Kinsey incadra, brusc, homosexualitatea pe un contiuum al normalului. Pentru biolog, comportamentul anormal reprezinta o abatere de la norma, de la un model de conduita acceptat si promovat la nivel social, iar intre normal si anormal nu se poate stabili o delimitare neta, ele fiind puncte extreme ale unui continuum, aflate in unitate dialectica. Altfel spus, "Kinsey a ajuns la concluzia ca nu exista alb si negru in sexualitate. Nu exista ori esti hetero ori esti homo, ci exista un continuum in care fiecare dintre noi isi gaseste o nisa a propriei sexualitati. Daca ar fi lasat in pace de discursul public si de presiunea morala, lucrurile s-ar desfasura vizibil pe un continuum care apartine normalitatii.
Nu e vorba numai de comportamente sexuale specific umane, comportamentele homosexuale, promiscuitatea homosexuala, comportamentele bisexuale sunt intalnite si la alte specii de animale", completeaza psihologul Mugur Ciumageanu. "Studiile biologului au fost reluate periodic, cifrele variind de la o perioada istorica la alta, si se estimeaza ca aproximativ 10% din populatia masculina si 5-6% din cea feminina sunt exclusiv sau predominant homosexuali", conchide si Florin Tudose.
"Condamnam pacatul, nu pacatosul"
Dintr-o alta perspectiva, lucrurile stau exact invers. Controversele starnite de homosexualitate se amplifica intr-un mod deosebit, atunci cand problema ajunge sa fie tratata din perspectiva religioasa. Biserica Ortodoxa este majoritara in Romania si catalogheaza practica homosexualitatii drept un pacat foarte mare. Relatia dintre doua persoane de acelasi sex este considerata o patima, si nicidecum un semn al dragostei crestinesti. "Considerentele pe care Biserica le are in vedere, atunci cand se pronunta cu fermitate impotriva acestui pacat, pleaca de la Revelatia lui Dumnezeu, Creatorul tuturor, care stim ca ne-a creat barbat si femeie si ne-a poruncit: «Cresteti si va inmultiti, umpleti pamantul si-l stapaniti!»". Adica ne-a dat porunca de a forma familia, care este oglinda si analogia perfecta a Sfintei Treimi.
S-a acreditat in diverse cercuri ca homosexualitatea ar fi ceva genetic, dar nu o boala, ci o normalitate alternativa, un alt mod de viata acceptat la nivelul tolerantei. Ca lucrurile nu stau deloc asa ne-o arata studiile si cercetarile obiective medicale care ne confirma aceste ipoteze", explica Gheorghe Istodor, conferentiar la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Acesta respinge tentativele de a declara homosexualitatea ca accident genetic si, implicit, ca alternativa la normalitatea proclamata de Biserica crestina: "Mai avem si marturia extrem de valoroasa a Parintelui Calciu, in cartea sa, Homo americanus, in care demonstreaza ca aceasta patima e doar pacat, si nu boala, deoarece vorbeste de asociatii de fosti homosexuali vindecati, intorsi la Hristos".
Teologul consultat de Romania libera sustine insa ca asprimea Bisericii nu se indreapta spre persoana, ci spre atitudine, nu condamna pacatosul, ci pacatul care il stapaneste pe acesta. "Biserica respinge orice forma de violenta impotriva acestor minoritari sexuali, insa este ferma in propovaduirea adevarului crestin cu privire la acest pacat si, nu in ultimul rand, intoarcerea acestora la Dumnezeu", incheie Gheorghe Istodor.
» "Nu suntem obsedati de sex"
De cele mai multe ori, minoritarii sexuali sunt tratati public dupa stereotipuri devenite clasice. Un homosexual, de pilda, e asociat cu o persoana efeminata, prietena femeilor, care traieste intr-un mediu promiscuu si corupe persoanele heterosexuale sa se reorienteze sexual. "Exista persoane care cred ca gay-ii seduc. Mi se pare ridicol. Cum as putea sa fiu sedus inspre ceva care nu ma intereseaza si sa raman asa? Apoi, unii au gesturi mai feminine, dar la fel de bine cunosc barbati gay care arata ca niste baieti de cartier, cu pantaloni cu turul mai jos si rasi in cap. stiu un cuplu gay in care amandoi arata ca niste killeri", explica Irina Nita, coordonator de proiecte la Fundatia Accept, organizatie care militeaza pentru drepturile acestei comunitati.
Pentru Florin Buhuceanu, un alt activist din cadrul Accept, un stereotip iritant tine de imaginea homosexualului, de agent misionar si corupator. "Iesirea noastra in strada comporta in mintea unora niste valente nebanuite, misionare, ale coruperii in masa. Din pacate, nu e un stereotip vehiculat de oameni mai putin cultivati. Imi amintesc ca erau persoane in Parlament care avertizau ca, daca se dezincrimineaza homosexualitatea, vom iesi in strada. si daca vom iesi in strada, vom corupe societatea." Buhuceanu respinge si prejudecata formata in jurul libidoului exagerat al membrilor acestei minoritati. La fel si colega sa, Irina Nita: "Aud cel mai des: eu n-am nimic cu homosexualii, dar sa fie la ei acasa. Heterosexualii fac foarte des parada de orientarea lor atunci cand vorbesc de copii, de faptul ca sunt casatoriti, ca au verigheta pe mana.
In momentul in care te paraseste iubitul si ceri, de pilda, clementa in jur pentru o saptamana, toate astea sunt momente in care heterosexualii fac trimitere la orientarea lor sexuala. Insa, in cazul heterosexualilor, nu asta se aude, ci adevarata problema: ca persoana respectiva este nefericita. In timp ce la o persoana gay tot ceea ce tine de relatia sa cu partenerul este vazut ca fiind o referire la orientarea sexuala". In privinta lesbienelor, in schimb, exista totusi o clasificare acceptata chiar de minoritari. Pe langa cele care au un comportament mai masculinizat, carora li se spune "lesbiene butch", mai exista si asa-numitele "tomboy" sau cele care dau o atentie deosebita aspectului personal. Aceste femei sunt cunoscute drept "lesbienele femme".
"Se spune ca suntem usuratici"
Bogdan (26 de ani), Paul (22 de ani) si Florin (23 de ani) sunt trei homosexuali care accepta sa radiografieze comunitatea de la noi pornind de la propriile povesti de viata. Bogdan isi asuma deschis orientarea sexuala, Paul ii lasa pe ceilalti sa inteleaga ce vor din comportamentul sau, iar Florin tine secret acest aspect.
Toti trei acuza insa la unison constrangerile de care se izbesc in Romania si stereotipurile cu care sunt etichetati. Tinerii cu care au stat de vorba reporterii Romaniei libere resping impresiile cimentate in mentalul colectiv, pe motiv ca sunt atat de ignorante incat, daca subiectul nu ar fi unul sensibil, ar putea fi incadrate la categoria glume. "Lumea nu se gandeste ca, in cadrul unei institutii oarecare, un tip macho, foarte fain si care n-are nici cea mai mica chestie care sa apartina unui tip gay, poate fi, de fapt, gay", raspunde taios Bogdan.
Cat priveste tentatia pentru garderoba feminina, tanarul considera totul o mare confuzie. "Nu se intampla niciodata ca un barbat gay sa puna rochii pe el. Persoanele care se travestesc au caracteristicile lor. Practic, transgenderii sunt transgenderi, iar barbatii gay sunt barbati gay." Insa etichetele atasate adesea homosexualilor au atins si spectrul promiscuitatii. Florin, celalalt tanar intervievat de Romania libera, recunoaste ca unul dintre marile stigmate care apasa asupra comunitatii din care face parte este cel al vietii sociale haotice.
"Se spune ca suntem usuratici, ca ne dam la absolut toata lumea pe care o intalnim, ca suntem foarte buni prieteni cu fetele. Din toate astea cred ca numai ultima e fondata, chiar e o realitate. si asta, pentru ca, in momentul in care o tipa stie ca persoana din fata ei, careia ii marturiseste tot felul de lucruri personale, e un gay, scapa de grija unei potentiale presiuni sexuale din partea interlocutorului si, astfel, se leaga prietenii interesante."
"A fi gay e un dat"
Insa dincolo de diversele etichetari care au facut cariera in societatea romaneasca, o polemica prezenta deopotriva printre specialisti si profani atinge un strat fundamental: este homosexualitatea, mai degraba, o optiune sau un dat cu care te nasti? Convingerile celor trei tineri, membri ai comunitatii gay din Capitala, sunt nenegociabile. Chiar daca se deosebesc in modul in care fiecare dintre ei isi asuma public propria homosexualitate, Bogdan, Paul si Florin dezaproba vocile care considera aceasta orientare drept o chestiune ce tine doar de vointa. "Sa ne gandim logic: eu traiesc in societatea romaneasca, unde discriminarea este ingrijorator de mare. In conditiile date, as vrea eu sa fiu gay, sa infrunt in fiecare zi tot felul de priviri rautacioase, de mesaje homofobe, sa ma bat o data pe an la marsul gay cu tot felul de tampiti?
Daca ar fi o optiune, clar ca nu as vrea sa fac chestia asta", sustine Bogdan. Dintr-un unghi similar se raporteaza si Paul. Tanarul si-a descoperit homosexualitatea la varsta la care isi facea buletinul. Initial a incercat sa se apropie de fete, dar esecurile s-au tinut lant. "Apoi am luat-o pe cealalta latura si m-am simtit OK. Recunosc ca sunt si perioade cand regret ca sunt homosexual, pentru ca traim in tara in care traim. Exista presiunea sociala, nu poti sa fii sigur, iti poti lua bataie destul de usor, deci nu ai confortul si siguranta zilei de maine." Florin duce mai departe acest rationament din perspectiva propriei experiente. Sustine ca si-a dat seama incotro se va indrepta la o varsta inca si mai frageda, la doar 9 ani. Revelatia sa a fost accelerata de un film pe care l-a vazut accidental.
"Imi amintesc ca nu au fost scene foarte explicite, dar, la un moment dat, doi baieti se tineau in brate pe canapea. Mi-am zis ca si eu vreau acelasi lucru, dar nu puteam sa-l definesc exact. Apoi mi-a cazut in maini o carte in care am citit despre subiectul asta. Mi-au cumparat-o ai mei, era o carte despre adolescenta, si avea si un capitol despre asta. si atunci m-am lamurit."
Procesul de "coming out", un examen greu
Homosexualitatea insa nu inseamna doar descoperirea propriu-zisa a preferintelor sexuale. O provocare-limita o reprezinta asumarea acestui tip de identitate. Pentru multi procesul se dovedeste unul dramatic, pentru ca recunoasterea publica a unei asemenea inclinatii poate conduce la un adevarat exil social. Unul impus, si nu autoimpus, cand prietenii cei mai apropiati te indeparteaza, socati de adevarul care le este prezentat. In limbaj LGBT (Lesbian, Gay, Bisexual, Transgender), procesul prin care e asumata public homosexualitatea se numeste "coming out" (tradus fie ca "iesirea din dulap", "iesirea din carapace" sau "darea pe fata"). "Dupa 17 ani am inceput sa le spun si prietenilor si familiei. Procesul asta de «coming out» e destul de complicat si dificil si e aproape continuu. Anul trecut, spre exemplu, i-am spus unei prietene, care ma stia hetero, ca eu am alte preferinte.
Ce vreau sa spun cu asta? Ca nu stiu daca «coming out-ul» se termina vreodata. Mereu se ivesc oameni carora trebuie sa le spui asta", spune Bogdan. Acesta recunoaste ca marturisindu-si adevarata identitate a pierdut prieteni, dar altii i-au ramas alaturi. Inclusiv parintii, care au aflat accidental, cand l-au vazut la televizor, la marsul gay din Bucuresti. "Mama m-a intrebat ce cautam acolo si i-am raspuns ca luptam pentru drepturile mele. S-a uitat la mine lung, apoi a plecat. De atunci nu mi-a cerut niciodata explicatii. E ca o intelegere tacita: eu nu te intreb despre asta, tu nu imi spui nimic", adauga Bogdan.
Cazul lui Paul nu este insa atat de deplin elucidat ca al lui Bogdan. Multi din anturajul sau nu banuiesc nimic, iar cu parintii nu a discutat deloc. In relatia cu parintii Florin pastreaza si el un secret deplin. Simte ca astfel ii protejeaza: "Eu nu sunt «out» fata de ai mei. Sunt mai conservatori si nu cred ca ar intelege. Vin dintr-un oras de provincie, unde toata lumea cunoaste pe toata lumea si unde ei au un anumit statut. Le-ar fi probabil foarte greu sa suporte gura lumii. De nevoie, am ajuns cel mai bun actor in viata. Dar acum vine greul, ca vine timpul casatoriei si ei nu m-au vazut niciodata cu vreo prietena. Uneori ma gandesc sa plec din tara ca sa scap de scenariile pe care le tot inventez".
Din culisele relatiilor gay
Bogdan a avut mai multe relatii cu tipi, dar nici una mai lunga de noua luni. Este convins ca actuala relatie e si ultima, caci simte ca si-a gasit jumatatea si e fericit. Ii displace insa ca nu se poate manifesta liber fata de partener pe strada. "Evident ca nu e ca la cuplurile hetero. Nu prea poti sa te tii de mana, spre exemplu. Dar vara trecuta am fost la Balcic, in Bulgaria. La hotel toti si-au cam dat seama ce e cu noi, dar a fost dragut, am facut tot ce nu facem in Romania. Ne-am tinut si de mana", povesteste Bogdan. Florin are si el o relatie de durata, dar Paul e inca intr-o perioada de explorare. "Eu nu sunt genul de om care sa agate in club, mai intru pe site-uri, dar niciodata n-am facut primul pas, si asta, pentru ca sunt mai timid. Nu-mi place sa trec primul la actiune pentru ca nu suport refuzurile sau vorbele care pot iesi." Florin recunoaste ca nu are mare incredere in "comunitatea asta".
Apoi, cluburile de profil ii displac intrucat sunt populate cu prea multi care fac exagerat caz de faptul ca sunt gay. "E dezgustator sa vezi un tip care se dezbraca si care poarta chiloti de dama. De asemenea, multi care vin acolo sunt pe interes, adica fac prostitutie. Mie mi se pare aiurea sa te injosesti pentru un suc, cinci lei sau o cafea", puncteaza Paul.
"Biserica e prea inflexibila"
Ar putea suna paradoxal, dar asumarea identitatii lor sexuale nu i-a indepartat pe cei trei tineri de credinta. Considera ca tocmai faptul ca nu traiesc in minciuna ii absolva de vina biblica. "stiu ca Evanghelia spune ca homosexualitatea este un pacat, dar imi place sa cred ca Dumnezeu vrea ca oamenii sa traiasca fericiti si impliniti. Eu sunt fericit asa cum sunt", spune Bogdan. Paul, la randul sau, se considera si el un tip credincios si spera ca "Dumnezeu ne accepta pe toti, indiferent de rasa, de religie sau de sexualitate. Homosexualitatea nu este o boala, nu ai cum sa tratezi asta. Ce sa faci? Sa stai cu o femeie si sa te ascunzi cum fac unii?!".
Discriminarea insa este un factor pe care cei trei baieti l-au resimtit mult mai aproape, dincolo de preceptele biblice. Acasa, in grupul de prieteni sau pe strada, tinerii gay marturisesc ca s-au simtit deseori izolati din cauza orientarii spre homosexualitate. "Discriminarea e ultima faza, dar cred ca pana la discriminare sunt mai multe faze: etichetarea e prima, apoi, batjocura. Cred ca de chestiile astea am avut eu parte. In liceu cred ca a fost cel mai greu. Erau elevi care strigau tot felul de tampenii", explica Bogdan. "In principiu, m-am simtit discriminat. Dar evit cat pot sa spun in stanga si in dreapta ca sunt gay. La scoala insa nu mi s-a intamplat sa fiu discriminat, dar cred ca asta vine si din faptul ca la Jurnalism, la facultatea particulara unde sunt student, cred ca suntem 50% homosexuali, 50% fete", adauga si Paul.
Eu sustin respectarea drepturilor omului, dar, ca mama, nu-mi pot imagina cum ar putea un copil sa se dezvolte normal, altfel decat alaturi de parintii lui naturali, intr-o familie normala, formata din mama si tata." Ramona Manescu, europarlamentar
In 77 de state din lume, homosexualitatea se incadreaza inca la infractionalitate. In aceste tari, daca esti lesbiana si ai o relatie, risti sa fii arestata si sa stai ani buni in inchisoare. Asta se intampla in Africa, Asia, Caraibe." Boris O. Diettrich, politician gay olandez
Considerentele pe care Biserica le are in vedere, atunci cand se pronunta cu fermitate impotriva acestui pacat, pleaca de la Revelatia lui Dumnezeu, Creatorul tuturor, care stim ca ne-a creat femeie." Gheorghe Istodor, teolog
Orientarea fiecarui individ este influentata nu atat de factorii biologici, ci de influentele sociale, culturale, psihologice, pe care individul le suporta in diferitele cicluri ale vietii, in special in cele legate de copilarie si adolescenta." Florin Tudose, psihiatru
Recunosc ca sunt si perioade cand regret ca sunt homosexual, pentru ca traim in tara in care traim. Exista presiunea sociala, nu poti sa fii sigur, iti poti lua bataie destul de usor, deci nu ai confortul si siguranta zilei de maine." Florin, tanar gay
Procesul asta de «coming out» e destul de complicat si dificil si e aproape continuu. Anul trecut, spre exemplu, i-am spus unei prietene, care ma stia hetero, ca eu am alte preferinte. Ce vreau sa spun cu asta? Ca nu stiu daca «coming out-ul» se termina vreodata. Mereu se ivesc oameni carora trebuie sa le spui asta." Bogdan, tanar gay
