Desi moartea lui Marin Ceausescu a fost anchetata si la Bucuresti, si la Viena, instrumentarea cazului ridica, dupa 20 de ani, noi si mari semne de intrebare. Un exemplu relevant il constituie absenta din dosar a celor doua rapoarte medico-legale, redactate dupa expertizele facute atat in Austria, cat si in Romania.
Verdictul de sinucidere, dat de politia austriaca la scurt dupa ce corpul inert al fratelui fostului dictator a fost descoperit, pe 28 decembrie 1989, intr-o incapere din subsolul Ambasadei Romaniei la Viena, este pus la indoiala de avocata Suzanne Wolfe Martin. Angajata de guvernul Roman sa caute conturile familiei Ceausescu, Suzanne Wolfe Martin sustine ca a vazut fotografii ale cadavrului lui Marin Ceausescu cu ocazia unei deplasari in capitala Austriei, in primele luni ale lui 1990, si ca el nu prezenta semnalmentele unei morti prin spanzurare.
"S-a conchis ca a fost suicid prin spanzurare, iar decesul ar fi survenit din cauza fracturarii gatului. Ei bine, ca sa mori din asa ceva trupul trebuie sa cada de la o distanta cel putin egala cu lungimea acestuia. Insa corpul lui Marin Ceausescu atarnase la o inaltime de doar un picior (aproximativ 0,3 metri – n.r.) de la nivelul solului. Nodul funiei cu care s-ar fi spanzurat era exact la mijloc, in spatele gatului. Dar pentru un gat rupt, nodul ar fi trebuit sa apara in partea opusa. Nu era nici macar albastru la fata (semnul lipsei de oxigen – n.r.)", a explicat avocata.
In urma acestei declaratii, Romania libera a stat de vorba cu Valeriu Popa, fostul legist care a facut expertiza medico-legala din partea romana, si a studiat dosarul 23/P/1990, pastrat in arhiva Parchetului General. In timp ce Valeriu Popa se declara uluit ca raportul sau a disparut din arhive, lectura dosarului acestei morti suspecte a scos la iveala contradictii evidente: pe de o parte, in el se afirma ca in preziua mortii fratele lui Ceausescu se pregatea temeinic de intoarcerea in tara; pe de alta parte dezvaluie o informatie ramasa necunoscuta pana astazi: Marin Ceausescu a mai avut doua tentative esuate de sinucidere.
Moartea surprinzatoare a lui Marin Ceausescu, fratele dictatorului si fost sef al Agentiei Economice a Romaniei de la Viena (1976-1989), a sporit suspiciunile cu privire la existenta unor conturi secrete ale cuplului dictatorial. Prin pozitia detinuta in aparatul politic si in spionajul comunist, dar si prin legatura sa de sange cu fostul sef al statului, Marin ramane un personaj-cheie in ecuatia cu multe necunoscute numita "Conturile". Corpul sau inert a fost descoperit pe 28 decembrie 1989 intr-o incapere situata la subsolul ambasadei tarii noastre din capitala Austriei, iar aparentele sugerau sinuciderea prin spanzurare. Ipoteza formulata la fata locului se regaseste si in concluzia anchetei derulate de autoritatile austriece. Un an si jumatate mai tarziu, pe 5 mai 1991, procurorii de la Bucuresti prezentau in raportul paralel, intocmit de ei, aceeasi versiune.
Clasarea cazului nu a condus insa si la risipirea controverselor din jurul mortii inaltului demnitar comunist. Chiar dosarul 23/P/1990, aflat la Parchetul General, ridica anumite semne de intrebare. Dupa 20 de ani, acesta mai pastreaza 21 de file. Lipsesc insa copii dupa anumite documente intocmite de anchetatorii austrieci. Mai mult, nu exista rapoartele legistilor, desi expertize de specialitate au fost realizate si la Viena, si la Bucuresti. Cronologic, primul examen a avut loc la Institutul de Medicina Legala al Universitatii din Viena. In dosar nu apare copia acelui raport, ci doar o mentiune de trei randuri, prinsa in rezolutia de clasare a cazului: "Moartea lui Ceausescu Marin a fost violenta si s-a produs prin spanzurare… Alte cauze concurente ale mortii nu au reiesit", precizau medicii austrieci, citati de magistratii de la noi.
A doua examinare a cadavrului lui Marin Ceausescu a fost realizata de fostul legist Valeriu Popa, care nu isi explica insa absenta raportului intocmit chiar de el. Absenta nu doar de la dosarul de cercetare penala, instrumentat de Directia de Urmarire Penala si Criminalistica a Procuraturii, dar si din arhivele Institutului Medico-Legal (IML) si ale Spitalului Militar din Capitala. Lipsa documentului este confirmata, pentru Romania libera, chiar de actualii directori ai celor doua institutii, medicii Dan Dermengiu si Ioan Sarbu.
"Trupul prezenta transa mediana"
Fost detinut politic vreme de un deceniu, doctorul Popa era incadrat, la inceputul anului 1990, la IML. Potrivit propriilor spuse, a ajuns sa examineze cadavrul lui Marin Ceausescu intamplator. Fusese trimis la Spitalul Militar fara a i se comunica in prealabil ca "pacientul" sau urma sa fie chiar fratele dictatorului. "Imi amintesc ca trupul prezenta transa mediana specifica, realizata in Austria. Din acest motiv nici nu am mai facut o examinare de mare profunzime, dar stiu sigur ca am scris la final un raport in care cred ca am aprobat concluzia legistilor de la Viena. Este inexplicabil ca documentul nu mai apare astazi niciunde."
Valeriu Popa nu isi mai aminteste daca a observat ceva la cadavrul lui Marin Ceausescu care sa infirme ipoteza sinuciderii. El nu a gasit o explicatie nici pentru afirmatiile expertului americano-elvetian, Suzanne Wolfe Martin. Avocata s-a interesat de moartea fostului demnitar in cadrul misiunii incredintate de guvernul Roman pentru cautarea conturilor familiei Ceausescu. Dupa ce a vazut fotografiile cu trupul inert s-a convins ca fratele dictatorului nu s-a sinucis. "S-a conchis ca a fost suicid prin spanzurare, iar decesul ar fi survenit din cauza fracturarii gatului.
Ei bine, ca sa mori din asa ceva trupul trebuie sa cada de la o distanta cel putin egala cu lungimea acestuia. Insa corpul lui Marin Ceausescu atarnase la o inaltime de doar un picior (aproximativ 0,3 metri –n.r.) de la nivelul soluluiNodul funiei cu care s-ar fi spanzurat era exact la mijloc, in spatele gatului. Dar pentru un gat rupt, nodul ar fi trebuit sa apara in partea opusa. Nu era nici macar albastru la fata (semnul lipsei de oxigen – n.r.)", a explicat avocata implicata in 1990 in cautarea conturilor secrete ale familiei Ceausescu. Conform procedurilor, Valeriu Popa nu ar fi putut examina cadavrul lui Marin Ceausescu fara acordul sefilor sai din IML. Totusi, fostul director al institutului din acea perioada Vladimir Belis ne-a declarat ca nu a stiut nici o clipa de respectiva reautopsiere. "La IML nu s-a facut asa ceva, iar ca domnul doctor Popa sa fi fost implicat in acel demers, chiar si la Spitalul Militar, nu imi amintesc."
Vladimir Belis confirma totusi ca procedura uzuala, in cazul unui deces anchetat de procurori, ar fi facut obligatorie expertiza medico-legala. Faptul e intarit si de Paula Iacob. Avocata s-a afirmat in peisajul public imediat dupa Revolutie ca aparator in procesul intentat lui Nicu Ceausescu, fiul cel mic al dictatorului. "Imi pare cel putin suspect ca nici la Parchet, nici la IML nu exista un asemenea raport. Nu se face ancheta de acest gen fara consultul legistului. Chiar numele doctorului Valeriu Popa imi e cunoscut din multele examinari medico-legale pe care le-am intalnit in activitatea mea", completeaza Paula Iacob. Aceasta din urma se numara printre contestatarii ipotezei privind sinuciderea lui Marin Ceausescu. "Am vorbit de multe ori cu sotia dumnealui, care este convinsa ca nu era omul care sa-si ia zilele, chiar si din cauza soartei pe care a avut-o fratele sau la Targoviste.
Eu insumi, de cate ori treceam pe langa acea incapere in care a fost gasit, traiam un sentiment de rau. Acolo s-a intamplat ceva special", incheie avocata. Aceasta explica prezenta sa in acel perimetru al Ambasadei romane de la Viena prin desele deplasari facute la unele congrese desfasurate sub egida ONU si UNESCO. Ocazii cu care era gazduita pe timpul sederii in sediul reprezentantei diplomatice. Astazi, peste popasurile facute de Paula Iacob in sediul Ambsadei romane de la Viena se suprapun recentele dezvaluiri venite dinspre CNSAS privind colaborarea avocatei cu Securitatea.
Desi la vremea respectiva fostul ministru de Interne al Austriei vorbea deschis, in presa straina, despre afaceri de spionaj in cazul Marin Ceausescu, inaltul oficial a declarat recent, pentru R.l., ca nu isi mai aminteste nici daca romanii au solicitat informatii legate de ancheta facuta de partea austriaca. Or, Bucurestiul nu doar ca a cerut anumite lamuriri, dar a deschis in 1990 propria cercetare penala.
Relatii neprietenoase intre Viena si Bucuresti
Evolutia anchetei instrumentate de Romania, prin magistratul Laurentiu Rosca, scoate la iveala sincopele majore care s-au interpus in colaborarea dintre procurorii romani si cei austrieci. In 1990, intre cele doua tari nu exista o conventie de asistenta juridica reciproca. In aceste conditii, Austria a refuzat peste jumatate de an sa transmita Romaniei concluziile trase in urma investigatiilor. Acest lucru e reflectat intr-un referat redactat de procurorul Rosca pe 15 decembrie 1990. Din document mai rezulta ca, pana la acea data, anchetatorii romani nici nu se deplasasera la Viena (ceea ce s-a intamplat insa ulterior). Mai mult, Rosca se plangea superiorilor sai si de cooperarea precara pe care o avea cu omologii austrieci. "Fiind sesizate, autoritatile austriece din Viena au facut primele cercetari, dar rezultatul acestora nu ne-a fost comunicat nici pana in prezent, desi noi l-am solicitat inca din luna iunie 1990", se poate citi in document.
Rigiditatea de care au dat dovada anchetatorii din capitala austriaca fata de colegii lor romani este evocata si de expertul in litigii internationale Suzanne Wolfe Martin. Cea care avertizeaza acum ca Marin Ceausescu nu s-ar fi sinucis pastreaza limpede amintirea unui episod sugestiv: "Mi s-a cerut la Bucuresti sa ma deplasez la Viena pentru a strange mai multe informatii de la autoritatile austriece, ceea ce am si facut. Autoritatile de acolo nu le puneau la dispozitie datele din raportul facut de ei. In final, eu am reusit sa obtin o intrevedere cu un reprezentant de rang inalt din politie, care mi-a si citit raportul si mi-a aratat fotografiile cu trupul lui Marin Ceausescu".
"A mai incercat sa se sinucida de doua ori"
In loc sa lamureasca problema mortii lui Marin Ceausescu, procurorul care a clasat cazul amplifica, de fapt, suspiciunile. Magistratul sustinea, lucru necunoscut pana acum, ca fratele dictatorului ar mai fi avut doua tentative de sinucidere, dar nu precizeaza cand anume s-ar fi petrecut ele. "Aceasta intentie (sinuciderea – n.r.) Ceausescu Marin si-a exprimat-o fara echivoc intr-o serie de scrisori gasite in locuinta sa (scrise de mana) facand si doua incercari nereusite in acest scop – una prin asfixie cu gaze de la retea si alta prin spanzurare cu un cablu electric (care nu a rezistat greutatii sale corporale)", se arata in dosarul 23/P/1990. Insa daca Marin Ceausescu ar fi incercat acest lucru inainte de data 25 decembrie, ziua in care fratele sau a fost executat, cu siguranta informatia ar fi trecut cumva dincolo de peretii ambasadei noastre.
Toate serviciile secrete, dar si presa occidentala, erau in acele momente cu ochii pe situatia din Romania, iar gesturi extreme ale vreunui membru din familia prezidentiala ar fi dat un semnal de slabiciune a regimului. Pe de alta parte, in caz ca Marin ar fi incercat sa-si ia viata dupa 25 decembrie, atunci este ilogic comportamentul sau din ultimele doua zile de viata. Chiar procurorul mentioneaza ca, doar cu o zi inainte de a fi descoperit fara suflare de angajatii ambasadei, fostul demnitar isi aranjase in cel mai mic detaliu revenirea in tara. Astfel, ultimele zile din viata si le-ar fi consumat intre multele discutii cu contactele sale din Bucuresti pe acest subiect. Din cate se pare, totul a decurs cat se poate de practic. In seara de 27 decembrie 1989 primise deja aprobarea Ministerului de Externe de a reveni de la post si stabilise modul in care ar fi urmat sa calatoreasca. Marin Ceausescu insa nu a mai ajuns niciodata in Romania.
"Marin Ceausescu a avut doua incercari nereusite in acest scop – una prin asfixie cu gaze de la retea si alta prin spanzurare cu un cablu electric (care nu a rezistat greutatii sale corporale)." Rezolutia de clasare a dosarului
Mai mult:
