» O firma privata din Ardeal, specializata in branding, a investit in realizarea unei serii de cinci documentare care au ca scop promovarea Romaniei.
» Filmele vor arata povestile unor biserici din lemn, din cele 1.200 din tara, in dorinta de a le arata strainilor minunatiile realizate de mesterii romani. Norvegia are "numai" 1.000 de biserici din lemn, ne spun realizatorii documentarelor.
"Stiai ca Romania si Norvegia sunt tarile cu cele mai multe biserici din lemn? Suntem singurii din Europa. Ei bine, cele din Norvegia sunt promovate pe toate caile si in jurul lor se fac adevarate circuite turistice, pe cand la noi se cunosc doar cateva, in Maramures si Bucovina", imi spune Sorina Bota, jurnalist din Tg.-Mures.
De la aceasta idee s-a pornit la o mare actiune de autopromovare locala, fara nici un sprijin din partea administratiei din zona. Este vorba despre o echipa de profesionisti in media si video care a adunat alti profesionisti – actori, istorici etc., hotarand ca e cazul sa promoveze bisericile si povestile lor din Ardeal prin filme documentare istorice. Ei au numit seria de filme "Povesti din Transilvania", iar genul drept docu-fiction.
Primul film, din cele cinci cate vor fi la final, a fost lansat joi la Tg.-Mures, iar impactul si reactia la public au constituit un soc chiar si pentru realizatori. Au venit foarte multi tineri, iar locurile au devenit insuficiente. S-a aplaudat indelung, iar rectorul Universitatii de Arta Teatrala din oras si coorganizator al Festivalului de scurtmetraje Alternative, Attila Gasparic, le-a promis realizatorilor: "Sa nu aveti nici un fel de emotie cu acest film. Este de calitatea unui documentar Discovery". "Ce satisfactie mai mare poti avea?", intreaba retoric Sorina Bota, cea care a venit cu ideea si care s-a ocupat cu documentarea pentru acest serial.
"Nici un feed-back, in timp ce o alta bisericuta de lemn se prabusea"
Sorina Botea ne-a povestit ca, in urma cu aproape doi ani, a realizat o campanie in presa locala si scrisa si audio-vizuala, numita "Patriotism de buzunar". "Am atras atentia ca ni se prabusesc castelele, ca ni se darama bisericile, ca siturile arheologice ne sunt distruse cu buldozerele, ca legea patrimoniului e proasta, ca promovarea turistica a monumentelor istorice, cel putin in judetul Mures, e inexistenta. Dupa patru luni de campanie sustinuta si alte opt in care reveneam periodic pe marginea acestui subiect, am inregistrat un esec lamentabil. N-am primit nici un feed-back de nicaieri, iar intre timp o alta bisericuta de lemn se prabusise."
Asa ca s-a gandit la o alta abordare, mai ales ca in timpul documentarilor de pe teren a descoperit povesti "absolut fabuloase", care se invarteau in jurul bisericilor de lemn, stiute inca de batranii satelor sau consemnate in monografii cu circuit inchis. "Mi-am zis: «Asta e!». Prin povesti bine scrise, filmate profesionist, reconstituite cu actori, putem atrage atentia asupra bisericilor de lemn. Cine sa finanteze insa un astfel de proiect?"
Dupa alte cateva luni de asteptare/ cautare au ajuns la Dan Masca, directorul REEA Image Studio. Sorina Bota s-a retras din presa, ea spune "autoexilat", iar in ianuarie a.c. au inceput filmarile la primul docu-fiction. Alaturi de ea au mai venit un jurnalist, un fotograf, un cameraman, un actor (Nicolae Mihoc, cel care incheie filmul lui Nae Caranfil, cu celebra replica "Restul e tacere") si un absolvent de istorie. Bugetul a fost unul de austeritate, dar pasiunea oamenilor implicati in proiect a compensat acest lucru. Pentru cine nu crede, sa caute pe internet site-ul povestidintransilvania.ro.
Mesterii lucreaza lemnul ca acum 200 de ani
Documentarele vor prezenta intr-o maniera inedita legende si povesti din jurul bisericilor de lemn sau inspirate din viata unor preoti de exceptie care au ctitorit aceste lacasuri de cult. Vor sa atraga atentia asupra unei parti din patrimoniul cultural national, bisericile de lemn, care pana acum a fost ignorat sistematic.
"La norvegieni bisericile au o constructie mai simpla, la noi sunt spectaculoase. Mesterii nostri sunt de departe cei mai iscusiti. In Maramures s-a ridicat cea mai mare biserica de lemn din lume, mai mare decat Statuia Libertatii, de un singur mester si cele sase ajutoare ale sale. Nu are nici un fel de studii. Lucreaza lemnul ca acum 200 de ani, uneori cu instrumente la fel de vechi. Este un intreg ceremonial, se roaga sa le iasa constructia, apoi sa dureze. Am vazut, pe langa Huedin, ciocane de lemn si stand de lucru de 200 de ani", spune entuziasmata Sorina.
Autorii au ales solutia povestii pentru ca, in primul rand, oamenilor le plac povestile, pentru ca, poate, altfel ele ar putea disparea o data cu povestitorii lor (fiind transmise prin viu grai), pentru adevarul istoric si, mai ales, pentru ca Transilvania inseamna mai mult decat povestea lui Dracula.
Istorii personale de secol XVII
In primul film este prezentata povestea mitropolitului Transilvaniei Sava Brancovici (interpretat de un sculptor, Vasile Muresan), un preot luminat care reaprinde speranta celor oropsiti. Transilvania sfarsitului de secol XVII era sfasiata de razboaie, comploturi, stapani dezbinati in lupta pentru putere si tarani gata sa moara in numele credintei, in timp ce principatul era subordonat Portii Otomane, condus de ungurii de religie calvina, dar dominat numeric de romanii ortodocsi. Sava Brancovici, de origine din Hertegovina, va marca istoria Transilvaniei. Este inlaturat de mai multe ori, in functie de principii care s-au succedat la putere, dar reuseste timp de un sfert de secol sa ramana cel mai insemnat conducator al romanilor. Cronicile vremii il compara chiar cu Mihai Viteazul. In incercarea de a rezista presiunilor clericior calvini care vroiau sa desfiinteze cultul ortodox, Sava Brancovici cauta ajutor in Rusia. Asta ii va pecetlui soarta.
Va fi acuzat de complot impotriva principelui, de moravuri usoare, va fi judecat si aruncat in temnita. In film lucrurile se petrec astfel: in 1683, in inima Transilvaniei, conti si contese s-au adunat in castelul de la Eciu al baronului Kemeny (Nicu Mihoc) pentru o vanatoare cum nu s-a mai vazut. Petrecerea s-a intins trei si apoi alte trei saptamani. Oaspetii au gustat dansul tigancilor, dar si betia vanatorii. si au luat-o din nou de la capat iar si iar, pana cand tigancile au obosit iar vanatul a pierit. Musafirii vroiau sange proaspat. Asa ca baronul trimite sa fie adus la castel cel mai mare dintre preotii romani, inchis pentru tradare. E chiar mitropolitul Transilvaniei. Ce se va intampla… ramane de vazut.
In film se observa mai multe hrube filmate, care sunt absolut reale. Sunt in castelul de la Iernut. Aburii care ies din gura actorilor sunt reali, pentru ca s-a filmat iarna. Documentarul are 21 de minute, dar, potrivit celor spuse de Sorina, va fi prelungit cu inca circa 5 minute, pentru a putea fi prezentat si la televiziuni. Daca totul merge bine, poate o sa-l vedem cat de curand pe micile ecrane. Probabil ca, dupa realizarea tuturor filmelor inscrise in proiect, acestea vor ajunge si pe un DVD.
Transilvania nu ii apartine doar lui Dracula
Deocamdata, primul film este pregatit si inscris la cateva festivaluri de gen, precum cele de la Satu Mare, Iasi sau Arad, si vor urma si altele. Autorii vor sa se inscrie la cat mai multe festivaluri internationale pentru a face cunoscute aceste magnifice povesti. Sorina ne-a spus ca istorisirile au fost scrise "tocmai pentru un telespectator care nu stie despre Romania decat ca exista Transilvania si Dracula. Noi nu desfiintam mitul lui Dracula, ci vrem sa aratam ca Transilvania mai are si alte povesti interesante. In plus, toate locurile pot fi vizitate, cu alte cuvinte pot fi create circuite turistice bazate pe aceste povesti. Avem deja creionat un astfel de circuit".
Echipa are deja treaba, pentru ca la inceputul lunii iunie se va turna cel de-al doilea film. Am aflat, pe scurt, ca va fi o poveste tot de pe la 1700, cu un preot mester de biserici din lemn, cel mai iscusit mester constructor din tinut, despre care se spune ca a ajuns sa fie rastignit pe usa unui lacas ridicat de el. Filmarile se vor realiza in Maramures.
