Schimbarea functiilor publice a devenit sport national. OUG 37 este cat se poate de clara – noua guvernare "isi pune administratia in teritoriu". Dupa valvataia produsa de ordonanta-surpriza cu destituirea functionarilor publici (chiar toti erau incompetenti?), a aparut si presedintele nostru sa restabileasca situatia, adresandu-se celor doua partide de la guvernare: "Vor mai reflecta putin asupra proaspetei ordonante", lasand sa se inteleaga ca aceasta este cam improvizata. Mare lovitura. De fapt, dl Basescu stia bine ce contine noua ordonanta, dar acel "putin" dadea bine pentru electoratul maghiar. Cine poate sa creada ca Boc nu s-a consultat cu presedintele? Prin aceasta declaratie surprinzatoare, dl Basescu a dorit sa-i lase in offset pe pesedisti, marii beneficiari ai ordonantei. PDL avea destui membri de partid ramasi in posturi dupa iesirea de la guvernare si pe care penelistii nu i-au mazilit.
Principalul beneficiar al acestei ordonante este noul venit – PSD, iar el trebuie aratat cu degetul, ca un hulpav nesatul de posturi publice. Pentru ca nu este in stilul dlui Basescu sa respecte legea functionarului public. A schimbat, pe unde a trecut, tot ce se putea, pentru a-si aduce oamenii sai. Reactia liderilor pesedisti este sa-l lase pe presedinte sa-si bata gura pe aceasta tema, iar ei sa respecte ordonanta. Dar in final va puncta tot presedintele: ati vazut, PSD este cel ahtiat dupa asemenea posturi (sub masca "iesirii din ipocrizie"). Daca era serioasa critica presedintului, am fi asistat pana acum la un pas inapoi dinspre Guvern. Prea tarziu, tavalugul este pornit. Ne asteptam ca si in cazul marii maziliri sau in cel al forfetarului presedintele sa-si asume responsabilitatea, dupa modelul recunoasterii erorii de a promulga Legea "50%".
Drept este ca, daca se inteleg la aceasta imparteala, liantul PSD-PDL va dainui 4 ani. Vor exista ceva incaierari locale intre PSD si PDL, dar nu vor lasa rani prea adanci. Razboiul pe functii nu va fi de lunga durata.
Imi amintesc ce tevatura s-a facut pe seama existentei unei circulare (fara s-o prezinte cineva) trimise in teritoriu, potrivit careia partidele din arcul guvernamental (PNL si PD) si-ar fi impartit functiile din serviciile judetene. Se vorbea apasat de sfidarea statului de drept. Mai nou, Biroul Permanent Valcea al PDL cauta bani de campanie "de austeritate". Directorii de institutii sunt nevoiti sa doneze intre 5 si 10% din veniturile bugetarilor. Vicele PDL Valcea a recunoscut fara jena: "Cei care au fost pe niste liste, ajutati de partid, sa incerce sa gaseasca solutii de a contribui cu sume intre 5 si 10%". Repolitizare pe fata. Politizarea functiei publice nu este accentuata, ci totala.
Cand a amintit de retele mafiote ce se vor instala in judete, liderul sindical Hossu a avut dreptate. Structura judeteana va comanda tot ce-si doreste. Lupta declarata impotriva coruptiei va inceta cand se va instala reteaua mafiota judeteana. Toti sefii vor fi prieteni. Mai putin specialisti, mai mult oameni de partid. Hotia din banul public va fi si mai bine ascunsa in institutiile pe care le vor dirigui functionarii politici, directorii de partid. Vine in sprijin si noul Cod Penal, care dezincrimineaza hotia, chiar atunci cand un functionar public "inlesneste" operatiuni comerciale intre stat si un agent privat. Statul politic va fi peste tot. Functiile publice trec pe fata la partid. S-a inlocuit concursul cu numirea. Trebuie apartenenta la o casta politica.
Legea le-ar fi interzis daca demiteau pur si simplu functionarii publici. Atunci s-a recurs la smecheria cu schimbarea denumirii – a ministerelor, a directiilor judetene s.a.m.d. Obstacolul era de natura juridica, dar a fost rezolvat: postul se desfiinteaza, se reinfiinteaza, este redenumit. Directorii devin manageri publici, iar de aici manager-sef, manager adjunct s.a.m.d. Vor fi subordonati organizatiei de partid. Politizarea institutiei publice nu mai este doar o vorba a presei. Este lege. si cand te gandesti ca Romania s-a angajat la UE ca statul va garanta independenta institutiilor publice. UE cerea si depolitizare, si stabilitate pe functii. Legea 188 avea un principiu de baza – "stabilitate in exercitarea functiei publice", dupa ce, ani de zile, guvernele erau acuzate pentru schimbarea pe criterii politice a functionarilor de meserie, ori de discriminarea functionarilor publici pe criterii politice.
De ce mai exista Institutul National de Administratie publica daca noul sef al deconcentratelor este membru de partid, si nu functionar public? Cei care au studii de administratie se pot angaja fara sa se inscrie intr-unul dintre cele doua partide aflate la guvernare? Daca un director are diploma INA si mai este si capabil, nu va avea loc de "omul de partid". Pentru ce mai avem o Agentie Nationala a Functionarilor Publici, cand acestia dau socoteala doar la partid? Sunt preferati directorii de partid, directorii cu partid in spate. Noua ordonanta este recunoastere fatisa ca nu se poate sa ajungi director sau functionar public fara sprijin politic. Sau, din profesor de sport, poti ajunge director la Protectia Consumatorului. Ne vom trezi si cu oameni de afaceri care vor accede in inalte functii publice, printre care si institutii de control. Numai bune pentru inlaturarea concurentei.
Degeaba vor fi schimbati directorii daca acestia nu pun in practica masurile anticriza. Pana acum, din partea coalitiei "74%" am avut parte de 74% promisiuni, fagaduinte nerespectate. Va imaginati ce va fi dupa aceasta apocalipsa administrativa! Deviza ca programul de guvernare este pus in practica de noii directori este gaunoasa. Ce eficienta, in 4 ani, daca ii vor prinde pe toti? Se fac praf mai toate proiectele incepute anterior. Vor accepta orice comanda politica de la partidul "patron". Vor fi obedienti, dependenti de partid.
Un singur procedeu mai poate inlatura arbitrarul si favoritismul: tragerea la sorti dintr-un lot de functionari cu aptitudini pentru sefie. Altfel, de la "omul nou" ajungem la "omul de partid".
