» Antonio Lobo Antunes, cel mai important scriitor portughez contemporan in opinia "Le Monde", si-a lansat ieri la Bucuresti "Ordinea naturala a lucrurilor", un roman mult indatorat pregatirii sale de psihiatru.
» Intr-un stil magic si poetic, scriitorul reflecta in cartile sale istoria Portugaliei la care a fost martor: razboiul din Angola, anacronica dictatura a lui Salazar, Revolutia Garoafelor din 1974, democratia care a fost instaurata ulterior.
» In interviul acordat R.l., scriitorul compara comunismul cu dictatura portugheza fascista, vorbeste despre diferentele dintre Franco si Salazar, ultimii dictatori ai Europei Vestice si se desparte de activismul comunist al tineretii.
» Personajele bolnavicioase din "Ordinea naturala a lucrurilor" se resimt parca cel mai puternic de pe urma pregatirii de psihiatru. Este psihiatria o vocatie?
Nu neaparat. Nu eu am ales-o ca profesie, intr-un sens, ea m-a ales pe mine. Am avut 16 ani cand am intrat la universitate, din cauza tatalui meu, care a fost medic si a tinut foarte mult ca eu sa urmez aceeasi cariera. Deci nu a fost o alegere a mea.
» Nu ati avut un cuvant de spus?
Eu am vrut sa fiu scriitor inca din adolescenta; tot ce am vrut sa fac a fost sa scriu si m-am "pregatit" pentru asta, insa e foarte dificil sa traiesti exclusiv din scris.
» Oricum, dupa ce ati publicat carti, ati renuntat la profesia de medic.
Da, atunci a devenit posibil sa pot trai din asta.
» O parte din cartile dumneavoastra vorbesc despre regimul dictatorial al lui Salazar, care a durat pana in 1970. Ce constrangeri si interdictii erau in Portugalia acelei perioade?
Totul era interzis. Realmente, o multime de interdictii.
» La fel ca in tarile comuniste?
Mai mult sau mai putin similare: nu aveai pasaport, drept la libera circulatie, nu puteai vorbi despre politica, ti-era frica sa-ti manifesti convingerile reale in discutii, intrucat nu stiai cine e informator al politiei politice. Erau chiar "lagare de reeducare" ("concentration camps").
» Ati avut vreun conflict deschis cu regimul lui Salazar?
Am fost tanar, student in acele timpuri, nu aveam cum sa am mari conflicte.
» Stagiul dvs. militar ca medic militar (1970-1973) in Angola razboiului colonial a coincis cu moartea lui Salazar si instaurarea regimului autoritarist al lui Marcelo Caetano (1970-1974). Cum s-au impacat convingerile dumneavoastra cu statutul de reprezentant al unei puteri opresive?
Trebuia, intr-un fel sau altul, sa iei o decizie. Puteai, fireste, sa incerci sa pleci din tara, insa era complicat, intrucat nu aveai pasaport. Am intrebat un ofiter ce sa fac si el mi-a zis ca, daca vrei sa faci o revolutie, poti s-o faci doar dinauntru. Motiv pentru care am decis sa plec la razboi. Iar Revolutia Garoafelor (o lovitura de stat "de catifea" initiata de fortele stangiste in 1974, care a instaurat democratia in Portugalia – n. r.) a fost sustinuta de ofiterii care au participat la aceste razboaie coloniale. A fost foarte straniu, intrucat a fost facuta de ofiteri foarte tineri, de 24-25 de ani. A fost foarte important pentru noi sa facem un fel de rezistenta, ceea ce a fost foarte dificil, intrucat oamenii erau in inchisori, altii au fost ucisi. Cumva ca aici – prostie, cruzime, violenta oribila.
Salazar, un fel de Big Brother invizibil si, de aceea, atotprezent
» Salazar si Franco, in Spania, au fost ultimii dictatori din Europa Vestica. Dictatura lui Salazar a fost mai rea decat a lui Franco?
Nu pot fi comparate, intrucat sunt situatii diferite. Exista o multime de diferente intre Salazar si Franco. Salazar a fost un dictator invizibil. O multime de ministri nu l-au vazut niciodata, luand contact prin scrisori, telefoane, de pilda. Apoi, viata lui – a fost burlac, nu s-a casatorit niciodata si nici nu a avut copii; se stiu putine despre viata lui. Repet, a fost invizibil, un fel de Big Brother invizibil, si, de aceea, atotprezent.
» Desi proveniti dintr-o familie privilegiata, tinand de marea burghezie, la sfarsitul anilor ‘70 v-ati apropiat de APU, o organizatie comunista. De ce?
Da, APU e o organizatie care a apartinut de Partidul Comunist. In timpul dictaturii, Partidul Comunist a fost singurul care a luptat deschis impotriva totalitarismului de dreapta. Eu am fost alaturi de ei timp de cateva luni din cauza asta.
"Aveti o literatura buna"
» Mai aveti convingeri comuniste acum?
Fireste ca nu (rade). Cum as putea sa mai am?
» Cunoasteti scriitori romani? Pe care ii apreciati din ei cel mai mult?
stiu o multime, fiindca aveti o literatura buna. Insa din cauza dictaturilor, multi au plecat din tara. Pentru mine, e interesant cazul lui Brancusi – de ce a creat in Franta, si nu aici? In ce-i priveste pe Eliade, Ionescu sau Paul Celan – la fel.
» Nu sunteti la prima vizita in Romania. Ce locuri va atrag?
— Din pacate, cunosc doar Bucuresti si Constanta. Nu stiu deloc nordul tarii.
» Lobo Antonio Antunes, istorie si carti
Scriitorul s-a nascut pe 1 septembrie 1942, in Lisabona, in familia unui medic neurolog care i-a insuflat dragostea de fictiune citindu-i clasici (Flaubert). La presiunea acestuia, se orienteaza spre profesia de medic psihiatru, la care renunta dupa publicarea primei carti. Intre 1970 si 1973, a fost inrolat ca medic militar in Angola. Publica prima carte in 1979, "Memorie de elefant", dupa care apare cu o noua carte, la un an-doi. In limba romana au aparut, la Editura Humanitas, in traducerea Micaelei Ghitescu, urmatoarele: "Intoarcerea caravelelor" (o istorie fantezista a marilor calatorii portugheze din secolul al XVI-lea), "Cuvant catre crocodili" (o istorie contrafactuala cu pregatirea unei lovituri a "nostalgicilor" regimului fascist de dinaintea Revolutiei Garoafelor), "Manualul inchizitorilor" (viata "postrevolutionara" a unui fost ministru al regimului salazarist), "Buna seara lucrurilor de pe-aici" (haosul din Angola postcoloniala). "Ordinea naturala a lucrurilor" e o carte-puzzle despre cateva destine de "oameni sarmani", scrisa in traditia romanului modernist cu mai multi naratori.
Pentru mine, e interesant cazul lui Brancusi – de ce a creat in Franta, si nu aici? In ce-i priveste pe Eliade, Ionescu sau Paul Celan – la fel." Antonio Lobo Antunes
