Romania nu reuseste sa aiba prieteni si nici sa-si convinga aliatii sa-i sara in ajutor atunci cand are nevoie. Desi a fost primita in Alianta Nord-Atlantica si in Uniunea Europeana, Romania continua sa se poarte acolo ca ruda saraca si tematoare, care prefera sa astepte la usa decat sa fie certata ca murdareste covoarele scumpe. Presedintele Traian Basescu s-a temut sa puna pe axa Bucuresti-Londra-Washington dramele de la Chisinau si nu a mai vorbit la telefon nici cu omologul sau rus, Dmitri Medvedev, nici cu vechiul sau amic Vladimir Putin. Cererile democratice ale tinerilor moldoveni, convertite in diversiuni securistice de profesionistii de la Chisinau, au primit din Romania doar discursuri retorice. Fratele mai mare de peste Prut nu a putut face nimic pentru elevii, studentii si profesorii moldoveni care au avut curajul sa se revolte impotriva unui regim represiv.
Fratele mai mare de peste Prut nu stie insa cum sa-si valorifice pozitia din NATO si UE si nu stie cum sa foloseasca pedalele pe care le are la dispozitie. Fratele mai mare de peste Prut nu a incercat nici macar sa se foloseasca de indrazneala polonezilor si a statelor baltice pentru a promova o platforma pro-Moldova in organizatiile euroatlantice.
Timiditatea Bucurestiului de a vorbi lumii civilizate despre intamplarile tragice de la Chisinau si de a-i cere explicit ajutor sugereaza nu doar neindemanare, ci si dezinteres pentru o regiune in care se vorbeste mai ales romaneste. Echivocul faptelor este suplinit de vorbe si promisiuni venite la spartul targului. Lipsita de avocati, Romania este nevoita sa improvizeze o autoaparare intuitiva, bazata pe o morala provizorie.
Liderii romani nu sunt de fapt interesati catusi de putin de ceea ce se intampla in Republica Moldova, dar de dragul voturilor se declara preocupati si se prefac ca intind peste Prut poduri binefacatoare. Oficiul pentru gestionarea relatiilor cu Republica Moldova a fost restructurat luna trecuta de premierul Emil Boc cu un avant demn de o cauza mai buna, fondurile destinate incurajarii culturii romane dincolo de Prut au fost taiate, iar la alegerile din 5 aprilie nu s-au inghesuit prea multi observatori romani.
Romania asteapta, cum a facut mereu, sa se schimbe vremurile si nu indrazneste sa faca pasi inainte. Traian Basescu spune ca a incercat sa asocieze Republica Moldova de tarile din Balcanii de Vest, in asa fel incat sa se apropie mai repede de UE. Republica Moldova se afla insa in plin regim autoritarist, justitia este facuta cu balanta politica, la alegeri au votat o gramada de morti, iar presa sta sub cizma puterii.
Romania putea sa se preocupe de sponsorizarea reformelor democratice din Republica Moldova si chiar de negocierea lor. Romania putea sa-i incurajeze pe oamenii de afaceri autohtoni sa investeasca in Republica Moldova, desi nu trebuiau excluse nici investitiile de stat. Romania putea gasi in ultimii 18 ani, de cand Republica Moldova este independenta, solutii pentru democratizarea si modernizarea acestei tari pierdute, pe care Occidentul nu o gaseste pe harta, iar Rusia o ascunde printre vasalii dispensabili. Romania nu a vrut sa-si faca planuri cu Republica Moldova, de frica sa nu se creada ca este iredentista, de frica sa nu-i supere pe rusi, de frica sa nu cada in jocuri complicate.
Ambitiile de politica externa ale Romaniei au fost mereu modeste, iar in ultimii 20 de ani comportamentul provincial al liderilor autohtoni a dus la izolarea tarii, fiindca Romania nu a stiut cand si cum sa ceara sprijin (cazul Republicii Moldova), nu a stiut cand si cum sa demonstreze ca a meritat sa fie primita in familia occidentala (cazul Kosovo), nu a stiut sa se adapteze mentalitatii euroatlantice (cazul presedintelui ungar, caruia nu i s-a permis aterizarea cu un avion militar pe aeroportul de la Targu Mures).
