Marele perdant al acordului de imprumut cu mai multe institutii internationale sub monitorizarea FMI este Banca Nationala. Chiar daca nu Banca Nationala va plati acest imprumut-gigant, ci contribuabilul roman, tot banca centrala este marele perdant, pentru ca referirea este facuta prin raportare la situatia de pana acum. Iar pana acum BNR era o institutie de forta in societatea si economia din Romania, in timp ce contribuabilul roman a fost un pierzator constant, mereu si in toate, achitand intotdeauna oalele sparte (indiferent de cine) si fiind fraierul nr. 1 prin ceea ce primeste de la stat fata de ceea ce da la stat. Prin acordul-mamut de imprumut extern, Banca Nationala pierde doua lucruri esentiale.
Inainte de toate, pierde principalul instrument legal pe care-l avea la dispozitie pentru a tine cat de cat sub control sistemul bancar: rezervele minime obligatorii pe care bancile comerciale erau obligate sa le tina la banca centrala. In fond, acordul de imprumut cu FMI este astfel conceput incat BNR sa elibereze la dispozitia bancilor comerciale straine din tara aceste rezerve. Nu intamplator cuantumul imprumutului de la FMI este egal cu acela al respectivelor rezerve, intrarile de valuta de la FMI urmand a inlocui sumele din rezervele minime obligatorii in operatiunile bancii centrale de aparare a leului. Degeaba se da mare BNR ca va elibera doar treptat si in transe mici aceste rezerve si numai daca va constata ca eliberarile de sume raman in economia din Romania!
Sa fim seriosi! Acordul cu FMI este facut tocmai pentru a scoate aceste sume din seifurile BNR, si asa se va si intampla, indiferent daca banii vor ramane in Romania spre a se relua creditarea (cum se bate toba prin declaratii politice) sau, dimpotriva, vor lua calea bancilor-mama din strainatate, carora, in conditiile actualei crize de lichiditati pe plan international, le arde buza si dupa ultimul sfant. Gentlemen’s agreement-urile in aceasta ultima directie sunt niste biete petice de hartie pentru bancile private, care gasesc zeci de modalitati de transferuri mascate de bani in strainatate fara a se face culpabile de incalcarea directa a acordurilor convenite.
Banca Nationala va ramane de Popa Prostu’! BNR ajunge fara instrumentul de baza prin care a tinut cat de cat in frau dezlantuitele banci straine sa faca ravagii si mai mari decat au facut in Romania. BNR n-a putut controla bancile straine cu dobanda. Pe masura ce incerca BNR sa stranga creditul prin marirea dobanzii, bancile straine aduceau bani din afara si-i radeau in nas.
Tinute la un nivel ridicat, rezervele minime obligatorii pentru sumele detinute in valuta au constituit singura parghie prin care BNR s-a putut lupta sa puna o stavila creditarii fara noima ce a creat artificial consum in Romania, ce a stimulat disproportionat importurile, ce a dezarticulat complet economia si a exacerbat deficitul extern – toate, vulnerabilitati incriminate acum chiar de catre cei care le-au generat, vulnerabilitati invocate acum pentru depunctari de rating ale tarii si folosite ca argumente pentru trecerea acesteia din nou la mana FMI. Fara rezervele minime obligatorii tinute la niveluri ridicate – procedura mereu si mereu criticata in mod abject de menestrelii bancilor straine din Romania! –, situatia actuala a Romaniei ar fi fost mult mai grea si mult mai rea.
De-acum insa, bancile straine din Romania ii pot da cu flit Bancii Nationale fara oprelisti. Au castigat lupta cu aceasta si pot trece nestingherite la marea jumuleala a economiei din Romania. Pardon, a ceea ce a mai ramas din aceasta!
Evident, ceea ce pierde inca poate si mai important Banca Nationala in urma acordului de imprumut extern este statutul ei in societatea romaneasca. Pierderea sensibila a controlului pe care il mai putea exercita asupra bancilor (practic, toate straine) din Romania nu poate sa nu aiba drept consecinta o slabire a pozitiei faptice si de imagine a acestei institutii in societatea romaneasca. Sa spunem deschis ca BNR a fost un arhitect al economiei si societatii din Romania, asa cum arata acestea, cu bune si cu rele, la 20 de ani de la evenimentele din 1989. si acest fapt era constientizat serios in societate, chiar daca era recunoscut sau nu! BNR si aprecierile acesteia constituiau un reper. Beneficiind oricum de o infinit mai mare credibilitate decat cele venind, de pilda, de la Guvern!
De-acum, toate acestea se vor vlagui. FMI va lua locul BNR in deciziile privind relaxarea rezervelor minime obligatorii, vanzarile si cumpararile de valuta sau lei pe piata, nivelul dobanzilor de politica monetara etc. etc. Pana si ceea ce era obiectivul de forta si de prestigiu al BNR – ducerea Romaniei in zona euro in cativa ani de-acum incolo – va cadea in sarcina FMI, care oricum va guverna, practic, Romania pana atunci. In mod lugubru, corbii au adulmecat imediat aceasta pierdere de statut a BNR: baronii din PSD, una dintre cele mai sinistre tagme postdecembriste, au si cerut oficial in structurile inalte ale partidului, dupa cum ne-a anuntat cine altul (?!) decat dl Hrebenciuc, ca trebuie instituit un control parlamentar al modului in care Banca Nationala cheltuieste banii de la FMI. Mai sa fie!!! Dupa o moarte, si-o rusine!
