Acum, cand majoritatea dintre noi ne confruntam cu efectele recesiunii, reactiile noastre variaza de la negare la disperare. Multi oameni refuza sa accepte realitatea, considerand ca aceasta criza economica este doar o manipulare mediatica. La cealalta extrema se situeaza asa-zisii prezicatori, cum ar fi Casandrele care fac tot felul de predictii apocaliptice pe timpuri de criza, cum ar prabusirea civilizatiei Europei occidentale, sau, in cazul lui Martin Amis, un razboi civil intre generatii.
Problema este ca nesiguranta psihologica generata si intretinuta de regresul economic afecteaza in mod direct calitatea vietii. Unii invoca fortele oculte ca si cauze, altii apeleaza la teoria conspiratiei, in vreme ce majoritatea inclina sa creada ca criza se va termina in curand, afisand un optimism de "supravietuire". Insa, tendinta unanima este credinta ca cei imbogatiti pe nedrept trebuie sa "cada" primii, primind astfel o pedeapsa binemeritata.
In realitate, nimeni nu poate anticipa cu exactitate cat va dura criza, cum se va derula si ce efecte va avea la final. Optimismul insa poate ajuta foarte mult in mentinerea unei atitudini potrivite in momente de criza. De regula, cand se simt amenintati, oamenii adopta (chiar si in cazul unei situatii de criza financiara) trei tipuri distincte de raspunsuri in fata pericolului: intepenire, lupta si fuga. Dintre toate trei, "intepenirea" este cea mai comuna forma de reactie, oamenii adoptand atitudinea "om trai si-om vedea".
Dar, dupa cum atrage atentia dr Peter Collett, psiholog si profesor la Oxford University, alegand varianta pasivitatii, oamenii devin si mai anxiosi si ingrijorati in privinta situatiei familiei, a locului de munca si a perspectivelor de viitor. De asemenea, ei pot expoerimenta ceea ce specialistii definesc drept "derealizare" – trairea senzatiei ca lumea este ireala, ca totul este un cosmar si se vor trezi intr-o realitate mai buna.
In timp ce recesiunea isi strange si mai mult tentaculele, strivind toate categoriile sociale, sentimentele de teama si nesiguranta se inmultesc si se adancesc direct proportional cu amploarea crizei economice. De pilda, stomatologii din Marea Britanie si Statele Unite raporteaza tot mai multe cazuri de pacienti care isi strivesc dintii in timpul somnului. De asemenea, medicii de familie inregistreaza cresteri alarmante ale numarului de boli si simptome specifice traumelor emotionale: migrene, tulburari digestive si insomnii. Acest tip de reactii emotionale, incadrate ca tulburari neuro-vegetative, se pot agrava si culmina cu veritabile atacuri de panica. Cea mai concreta transpunere in realitate a acestor stari emotionale negative se reflecta in plan social in rata din ce in ce mai mare a divorturilor.
Expertii insa recomanda o serie de strategii de combatere a acestor efecte si de reducere a vulnerabilitatii individuale la teama de criza: folosirea inteligentei emotionale si a abilitatilor de know-how in rezolvarea problemelor concrete ("to do list"), adoptarea unei atitudini pozitive si optimiste in locul victimizarii excesive. Victor Frankl, un medic psihiatru care a supravietuit unui lagar de concetrare nazist, sustine ca foarte motivanta pentru depasirea momentelor de criza este mai ales credinta, un motor care poate "tura" trairile unui individ la un nivel acceptabil si care poate sa sporeasca sansele de supravietuire. De altfel, optimismul este cea mai buna aparare in fata oricarui tip de pericol, iar adoptarea unei atitudini constructive si pozitive este cheia depasirii momentelor de criza. In ce priveste recesiunea, specialistii sustin ca trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca economiile evolueaza ciclic si sinusoidal, iar fiecare zi pe care o petrecem in recesiune este de fapt o noua zi mai aproape de insanatosirea economiei.
