De cateva luni, Europa a fost scuturata de furtuni economice care acum ameninta serios sa se transforme intr-o recesiune paneuropeana. Dar, desi lumea bancara si a finantelor joaca acum rolul principal pe scena vietii publice, problema constitutionala a Uniunii Europene este si ea prezenta.
Respingerea Tratatului de la Lisabona de catre irlandezi in luna iunie a azvarlit UE intr-o noua perioada de incertitudine fata de propriul viitor. Acum, in apropiere de Consiliul European din 11-12 decembrie, tot mai multa lume asteapta ca premierul Irlandei, Brian Cowen, sa ofere o foaie de parcurs clara pentru o solutie irlandeza la dilema constitutionala a UE.
Pragmaticii sunt constienti ca aceasta criza a ratificarii declansata prin respingerea Tratatului de catre irlandezi a devenit o problema europeana de anvergura. Acel "Nu" exprimat de irlandezi le-a dat apa la moara euroscepticilor din alte state membre, nu in ultimul rand irascibilului presedinte ceh Václav Klaus – acesta a dat semnale ca ar refuza sa semneze Tratatul de la Lisabona pana cand ratificarea sa de catre Irlanda nu este un lucru sigur. Cehia va prelua presedintia Uniunii Europene la 1 ianuarie 2009 si exista temeri ca Václav Klaus se va folosi de pozitia sa de sef al statului ceh pentru a incerca sa saboteze eforturile de salvare a Tratatului de la Lisabona.
Aceste ingrijorari raman acute, chiar si dupa sentinta Curtii Constitutionale din Cehia, care a stabilit pe 26 noiembrie ca Tratatul de la Lisabona este compatibil cu Constitutia Cehiei si poate fi ratificat prin procedura uzuala de parlament. Dar intre fortele politice pro si anti-Tratat exista un echilibru foarte fin calibrat, asa ca legatura dintre criza de ratificare din Irlanda si cea din Cehia este acum explicita si risca sa se extinda asupra arenei mai largi a UE in 2009.
Spre deosebire de Cehia, actorii politici din Irlanda au ajuns la un consens clar asupra nevoii de ratificare a Tratatului de la Lisabona. Problema in Irlanda ramane aceea a modului in care opinia publica poate fi schimbata in sensul acceptarii unui Tratat, care a fost respins clar cu 53,4% la 46,6% in referendumul de la 12 iunie 2008. Elementele-cheie ale planului irlandez de salvare a Tratatului sunt acum cunoscute; eforturile graviteaza in jurul organizarii unui al doilea referendum.
Unul dintre motivele pentru care alegatorii irlandezi au respins Tratatul de la Lisabona a fost ingrijorarea fata de o erodare a vocii si reprezentarii Irlandei in institutiile europene, in special prin diminuarea periodica a reprezentarii irlandeze la nivelul Comisiei Europene. Ca prim pas pentru convocarea unui nou referendum, Cowen a cautat sa obtina acceptul UE pentru ca dimensiunea Comisiei Europene sa nu fie redusa, iar regula "o tara, un comisar" prevazuta de Tratat sa fie respectata intocmai, permitandu-i Irlandei sa pastreze un loc permanent.
Desi concesia nu este un lucru ferm, se constientizeaza faptul ca aceasta i-ar oferi guvernului de la Dublin un spatiu considerabil mai larg de manevra in derularea unei campanii mai eficiente.
A doua parte a planului este ca Uniunea Europeana sa-i ofere Irlandei o serie de clarificari in alte domenii-cheie, printre altele, dreptul exclusiv al Dublinului sa decida in probleme de politica interna precum intreruperile de sarcina, impozitarea firmelor si participarea la operatiuni de securitate si aparare europeana. Modelul acestei abordari este cel danez, prin care Copenhaga isi mentine dreptul de "opt-out" in domenii bine precizate. Declaratiile politice in problemele mentionate ar urma sa fie inregistrate la ONU pentru a le conferi putere de lege. Tratatul de la Lisabona ar ramane neschimbat.
Paradoxul pozitiei irlandeze este ca sondajele de opinie continua sa demonstreze un atasament popular covarsitor fata de UE. In total, 82% din irlandezii chestionati anul acesta sunt de parere ca Irlanda a beneficiat de pe urma statutului de membru al UE – cel mai ridicat scor din UE, unde media era de 54%.
Cel mai recent sondaj care cerceteaza atitudinea fata de Tratatul de la Lisabona arata o rasturnare in favoarea taberei pro-Tratat. Dar problema lui Cowen (si a UE) este ca nivelurile de acceptare nu par sa se traduca in succesul la urne: irlandezii au mai respins tratate ale UE in doua din cele trei ocazii in care au fost chemati sa le aprobe prin referendum. Raportul dintre taberele "DA" si "NU" ramane in marja de eroare si s-ar putea inversa, asa cum s-a intamplat in saptamanile de dinaintea referendumului din iunie.
Pozitiv pentru Cowen este ca un al doilea referendum va readuce in discutie dimensiunea economica semnificativa a apartenentei Irlandei la UE. Irlanda a fost unul dintre marii beneficiari ai subventiilor europene de la aderarea sa in 1973, iar in 2007 inca mai primea de la bugetul Uniunii subventii nete in valoare de 500 milioane de euro. A le reaminti alegatorilor de costurile potential catastrofale ale excluderii Irlandei din componentele esentiale ale Pietei Comune, dar si din structurile de decizie vitale din Consiliul de Ministri si din Banca Centrala Europeana va sublinia inca o data care este de fapt miza unei a doua campanii pentru referendum.
Extraordinara implozie a pietelor globale financiare ar putea avea la randul ei un efect de favorizare a taberei pro-Tratat intr-un nou referendum, caci viitorul economic al Irlandei nu poate fi conceput la modul serios in afara structurilor UE. Ministrii irlandezi argumenteaza ca, daca Irlanda nu ar fi fost membra a UE si nu ar fi avut protectia oferita de statutul de membru in zona euro, tara ar fi avut soarta Islandei din ultimele luni.
Copyright: Project Syndicate, 2008.
www.project-syndicate.org
