Daca tot nu se negociaza nimic pana saptamana viitoare, daca tot n-a fost investit noul Parlament si nici n-a fost desemnat candidatul la postul de premier, macar sa-i fi strans cineva pe politicieni la lectia "absenteism".
Opt milioane de alegatori au stat acasa, 700.000 de buletine de vot au fost anulate sau au ramas albe. In ce cheie poate fi citit absenteismul? Cu siguranta, in primele locuri trebuie cautata mitocania.
"Atata mojicie cata este in politica asta", asa s-a exprimat, cu tupeu, un mitocan dupa ce s-a batut in pahare, in direct, cu o mahalagioaica (au ajuns si la CNN). Mitocania a napadit politichia romaneasca. si cand te gandesti ca asemenea oameni doreau sa ajunga in Parlament si sa ia decizii pentru noi.
Ingrijorator este ca in politica – si inca aceea de la varf – acced tot mai multi mitocani. Culmea este ca mitocanii "se dau" reprezentantii noii clase politice. Caracterele se fac praf. Una este sa fii necioplit, precum presedintele, alta sa fii mitocan.
Prin toate partidele fojgaie mitocanii. Mitocania a fost adusa la rang de politica inalta, cu statut de normalitate. Scarbirea de alegeri, in aceasta lume dezgustatoare, dezinteresul si neincrederea alegatorilor se datoreaza in primul rand mitocaniei din politica. Mai sensibili la mitocanie sunt orasenii decat satenii – de aici si absenteismul masiv de la orase.
Unele posturi de televiziune si-au facut un titlu de glorie in a se specializa in mitocanie, invitand la talk show-uri atat mitocani, cat si mahalagioaice. Micile ecrane emana mitocanie intr-o voiosie. Televiziunile se intrec in a aduce la discutii personaje maligne, care sa se certe, sa jigneasca, moderatorii se roaga de ele sa pastreze un limbaj decent. Doar mimeaza ca-si tin in frau invitatii care se cearta ca la usa cortului: "Domnu‘, va rugam foarte frumos, fiti decent!". Iar "domnu‘" a continuat sa fie dezagreabil. Parca se cauta cu lumanarea cate o "cearta in toata regula", pigmentata cu mitocanie politica. Celebritatea a fost umflata cu pompa mitocaniei, dupa care se dau in vant mai toate televiziunile.
Mitocania a fost asimilata de clasa politica drept mijloc de lupta.
Politicieni galagiosi isi exiba mitocania in lupta electorala. Pentru mitocania politica sunt alese "personalitati" publice, cu notorietate. Se arunca cu zoaie din toate partile. Politicienii se calca-n picioare nu cu argumente, ci cu mitocanii si jigniri, se spurca intre ei ca tatele in poarta. Dintre toate jignirile, mitocania este cea mai abjecta.
Dupa ce ca sunt mitocani, mai sunt si increzuti… Multi politicieni isi pun poalele-n cap, pe post de hulitori politici, instrumentul la indemana fiind mitocania. La noi mitocanii sunt incurajati, invitati la masa, danseaza pe mese. Sunt favorizati. Exista si mitocani care primesc distinctii. Mitocanul castiga notorietate.
N-a fost uninominal, ci vot politic, de unde si ingredientele mostenite de la alegerile pe liste – migratii, furturi de sloganuri, afise parafrazate, pomeni cat cuprinde, dar mai ales mitocanii. Principiul "dezbaterilor" a fost "cum iti vine la gura". Ne-am iluzionat degeaba ca prin uninominal scapam de mitocani agresivi, dar ei ne sufoca. Nu prea avem cum sa ne aparam de mitocani. Sa le legam limbile? Ca si cum ai monta o poarta in camp.
Mitocanie este si cand o politiciana (lector universitar, doctoranda), intens mediatizata, explica revistelor mondene ca verbul "a baga" este mai vrednic de respect decat "a scoate".
In toti acesti ani am ajuns la concluzia ca mai bine se vand povestile despre bogatie, sex, intrigi, certuri, lupta pentru putere, mitocanie. Ce este mai grav: balacareala nu ramane in cartier, ci se difuzeaza in direct.
Toata ziulica, mitocania si decolteul dau in sticla televizoarelor si in paginile ziarelor. Marlanul a devenit si erou de manele: "Are nume de roman si e MARE MITOCAN". Mitocania, in loc sa produca dezgust, pare mai curand o virtute. Cine accepta mitocaniile si jignirile le merita.
Uneori victimele marlaniilor sunt tratate la fel cu mitocanii. Am vazut titluri in ziare ca acesta: "Gigi Becali si Mugur Ciuvica s-au certat ca la usa cortului". Am vazut emisiunea. Certaretul, cel care jignea tot timpul, era nea Jiji, Mugur Ciuvica a replicat decent.
Alte titluri: "Marian Vanghelie si Silviu Prigoana s-au acuzat reciproc de afaceri ilicite"; "Daniela Buruiana s-a «paruit» cu Anca Petrescu"; "Deputatii Eugen Nicolicea si Cristian Boureanu s-au certat si jignit in direct, timp de o ora"; "Dumitru Dragomir: Mihai Lupoi este papagal si un rasu‘ lumii".
Amabilitati de genul "iese de sub camion" versus "paiata" mi se par replici "gratioase", gesturi pline de tandrete fata de ce marlanii am auzit in aceasta campanie electorala. Grosolanii de tot felul: "prost", "tampit", "limbric", "idiot", "vagabond", "matrozul chior", "golan".
Asta vrea electoratul, asta primeste. Grobianismul, galceava, zarva, mitocania atrag ca un magnet. Iar partidele ii arunca in lupta pe cei "calificati" sa duca greul acestui gen de campanii. Mitocania este o stare de normalitate. Paradoxal, mitocanii au inca foarte multi adepti. Doamne fereste sa ajunga mitocanii majoritari. N-o sa invinga nimeni mitocania.
Poate incercam s-o indiguim. Cu 40% participare la vot avem nevoie de modele, nu de mitocani.
