Patronul firmei "Croco", posesorul unei averi de 30 milioane de euro, s-a antrenat in tinerete cu Nadia Comaneci.
"Romania libera" continua sa publice povestile unor oameni care au impus pe piata branduri de succes, dar care sunt mai putin cunoscuti publicului. In numarul de astazi: Damian Mereu, creatorul marcii de biscuiti si sticksuri "Croco". Fost gimnast de performanta in anii ‘70, Mereu s-a indreptat ulterior spre o cariera in invatamant si a predat educatie fizica la o scoala din Onesti. Dupa Revolutie si-a propus sa faca bani si s-a apucat mai intai de comert. In 1994 a deschis o fabrica de sticksuri si biscuiti, iar acest pariu cu economia de piata s-a dovedit a fi castigator. Astazi produsele care au ca sigla un crocodil sunt cele mai vandute din Romania, iar Damian Mereu a intrat in topul celor mai bogati oameni din tara.
"A, la crocodil mergeti! Da, e la marginea orasului", ne-au explicat oamenii din Onesti cum ajungem la fabrica de sticksuri, covrigei si biscuiti. Fioroasa reptila, de data asta zambitoare, e mascota acestor produse. Patronul fabricii ne-a spus mai tarziu ca numele de "Croco" n-a venit de la periculosul animal, ci de la o cafenea din Cluj, pe care Damian Mereu o frecventa in tineretea lui de licean. Nascut la poalele Apusenilor, intr-un sat de pe Valea Draganului, intreprinzatorul, care are acum 50 de ani, desi nu-i arata, a fost purtat de destin tocmai in Moldova, unde a creat, de 14 ani incoace, un brand care a ajuns lider de piata in Romania in domeniul fainoaselor crocante. O afacere care valoreaza azi aproape 20 de milioane de euro.
Patron cu functie de administrator
Destul de greu gasesti fabrica de sticksuri si biscuiti din Onesti, pentru ca e oarecum ascunsa de un val de pamant pe care se intinde calea ferata. Dar imediat dupa ce ai trecut acest obstacol, ti se deschide in fata un platou din care au rasarit unghiuri drepte, metal si sticla. Halele in culori vii ocupa o suprafata de 6 hectare. Suntem condusi intr-una dintre cladiri, pe un hol scurt, la capatul caruia e o usa pe care scrie "Director". Credeam ca am fost indrumati la cine nu trebuia, dar pe urma ne-a explicat cel care e unic actionar al firmei sale ca are si functie executiva. "Imi place sa vin zilnic la munca", ne explica simplu patronul. Culmea, pe cartea lui de vizita nici macar functia de director nu e trecuta. Apare doar ca administrator. Nimic mai mult…
Coleg cu Nadia Comaneci
Damian Mereu ne spune ca a demontat o mentalitate ciudata, cum ca un profesor n-ar fi in stare sa faca afaceri, pentru ca, vezi Doamne, intelectualii ar avea capul pierdut in nori. Dar uite ca la Onesti tocmai un profesor de educatie fizica a schimbat perceptia asta. In plus, Damian Mereu a practicat si gimnastica de performanta, intre anii 1970 si 1977, amintindu-si de cantonamentele echipei nationale in care i-a avut drept colegi pe Nadia Comaneci si Dan Grecu. Vedeti cum le potriveste viata – onesteanul prin adoptie, Damian, a concurat pentru Romania alaturi de Nadia, onesteana din nastere. Sportul isi spune cuvantul si acum la intreprinzatorul nostru. Corpul bine proportionat, o fata aproape fara riduri, privirea calma si un tonus pe care n-ai cum sa nu-l observi. Am stat de vorba mai bine de o ora si jumatate, ca sa ne povesteasca despre viata lui, de unde a pornit si unde a ajuns.
Dormitorul din fabrica
A fost o perioada in care a si dormit in fabrica. El, patronul. si-a luat pernele si plapuma de acasa. Asa a fost la inceput, dupa ce prima sarja de sticksuri s-a dovedit a fi un rebut. Asta se intampla in 1994. Numai ca fostul sportiv era deja invatat cu afacerile. Intrase in lumea comertului cu doi ani inainte. Deschisese cateva magazine, tot in Onesti, unele de incaltaminte, altele de alimente. "Am vrut sa fac bani", ni se confeseaza profesorul. Dar la un moment dat si-a dat seama ca numai din asa ceva nu poate realiza cine stie ce, asa ca s-a axat pe productie, investindu-si banii deja adunati in utilaje poloneze pentru producerea betisoarelor crocante.
O padure in centrul Onestiului
Discutia noastra "alearga" dintr-un capat in altul al vietii, asemenea unui atlet. Revenim la vremurile vechi, in anul 1981, cand cel care fusese intre primii sase gimnasti ai Romaniei anilor ‘70, dupa cum singur o spune, a absolvit Institutul de Educatie Fizica si Sport, fiind repartizat in Onesti ca profesor, la o scoala unde a lucrat timp de 12 ani. Despre acest oras mic si linistit poti spune, dupa prima impresie, ca il strabati in cateva minute cu masina, de la un capat la altul, trecand printre blocuri cenusii, pe strazi inguste, dar lasand in urma si case la curte, ascunse de vegetatia bogata. Daca tot am ajuns la capitolul verde, gazda ne vorbeste despre terenul sau de 10.000 de metri patrati, aflat chiar in centrul urbei, unde si-a construit casa, in 1998. A vrut sa umple acel spatiu nu numai cu betoane, ci si cu pomi. Drept urmare, a plantat acolo 350 de molizi.
"Am avut de trecut prin multe faze birocratice pana sa primesc toate aprobarile necesare. Au fost destui oameni din zona silviculturii care s-au mirat ca vreau sa iau atatia molizi, cu tot cu radacina", isi aminteste cel nascut la poalele codrului. De-asta a vrut o mica padure si in curtea lui. Mai mult, in jurul proprietatii sale, unde sunt blocuri de locuinte, a umplut aleile cu inca 250 de tei. De data asta nu din partea autoritatilor a avut greutati, ci de la unii vecini, suparati ca nu mai aveau unde sa-si parcheze masinile. Cativa copaci au si cazut victime ale acelui mic "razboi".
850 de lei pentru un necalificat
Rontaitul are si el istoria lui. Occidentalii mananca sticksuri sau covrigei din 1860, de cand a fost inventat acest fel de mancare. Primii care s-au apucat sa sfarame coca prajita intre dinti au fost americanii, dupa care germanii le-au luat exemplul. La noi in tara, imediat dupa 1990, painea "turceasca" invadase piata, in timp ce vechile fabrici de profil erau in deriva. "Am vrut sa reiau acea traditie. Aveam tehnologi buni in domeniu", zice directorul, care a pornit treaba tocmai pe baza oamenilor care stiau cum sa lucreze cu aluatul. La ora actuala, are 250 de salariati. E de remarcat aici ca cel caruia ii place sa faca bani nu ezita sa ofere un trai bun si muncitorilor sai, dupa propriul principiu, si anume ca "oamenii trebuie sa fie motivati, ca sa faca o munca de calitate".
Asa ca un ambalator necalificat castiga cel putin 850 de lei, pe cand un mecanic sau un electrician ridica in fiecare luna de la casierie 1.700 de lei. Cei care se ocupa de vanzari, mergand in toata tara dupa contracte, se aleg cu o retributie de peste 1.000 de euro. E vorba de salarii nete. Pentru acesti bani, patronul ne zice ca vrea de la angajatii lui numai doua lucruri: profesionalism si disciplina.
Invazia sticksurilor
Sticksurile din Onesti au avut succes, astfel ca in numai o jumatate de an de la demararea afacerii, marfa asta invadase deja toata tara. Abia in 1998 s-a diversificat oferta, s-a trecut si la biscuiti, iar din 2004 marfa romaneasca a trecut granita, ajungand in Germania, Italia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Croatia si Republica Moldova. Cert e ca in acest moment capacitatea de productie a fabricii e de 92 de tone de sticksuri si biscuiti pe zi, dupa ce s-au facut investitii de 8,5 milioane de euro in retehnologizare. "Am reinvestit profitul ca sa pot extinde productia", ne explica intreprinzatorul. La care se va adauga, in curand, o alta investitie, de data asta de 4,5 milioane de euro, pentru o noua linie de preparare a sticksurilor, de 14 tone in 24 de ore, plus tehnologii noi de ambalare si silozuri pentru faina. "Folosesc numai faina romaneasca", tine sa precizeze seful.
Mistret de 261 de kilograme
Ca orice om care vine zilnic la munca, Damian Mereu isi ia si el concediu, ocazie cu care obisnuieste sa plece la vanatoare, pasiunea lui de 11 ani incoace. E adevarat ca se duce in locuri frecventate de putini romani. A ajuns, de-a lungul timpului, in Alaska, in Africa si in diverse tari din Europa. Dar si in muntii Romaniei. A vanat antilope, leoparzi, elani, ursi, cerbi si mistreti. Ne-a invitat in camera unde isi tine trofeele. Nu prea multe, ce-i drept. E o incapere mica, tot in incinta fabricii. Una dintre mandriile sale ca vanator e blana unui mistret. A fost la viata lui un monstru de 261 de kilograme. Acum poti sa calci pe el fara sa-ti fie teama.
Managerii-profesori
Ultima etapa a dialogului nostru se consuma chiar in fabrica, printre cuptoare incinse si platforme care transporta biscuitii si sticksurile, aliniati ca soldatii, printr-o serie intreaga de procese tehnologice, de la coacere pana la ambalare. Iar sarim de la una la alta. Trecutul nu se uita usor, cum nici cei 12 ani ca profesor nu s-au sters din sufletul lui Damian Mereu. Asta se simte cand ii zgandari amintirile. Cade pe ganduri atunci cand il intreb daca s-ar mai intoarce in scoala. Pana la urma, tot e legat si in ziua de azi, intr-un fel, de cursuri, pentru ca are o fiica studenta la marketing. Da, s-ar intoarce la catedra, vine raspunsul neasteptat al omului de afaceri. Dar nu ca profesor de sport. Are o idee mult mai buna apropo de calitatea invatamantului din Romania.
Asta inseamna o programa scolara axata pe latura practica. "Ar fi bine ca managerii unor firme sa sustina cursuri in fata studentilor, sa le arate tinerilor, la modul concret, cum se construieste ceva anume: o cariera, o firma. Sunt convins ca tanara generatie ar fi receptiva. Eu as tine asemenea cursuri fara sa am pretentii la o remuneratie. Am multe lucruri de spus tinerilor", spune interlocutorul nostru.
Salarii bune pot fi si in Romania
Un lucru e clar pentru Damian Mereu: a trecut vremea cand romanii se duceau sa culeaga pepenii si capsunele Europei. "Eu am invatat singur, incetul cu incetul, cum se fac afacerile, nu am avut de la cine sa invat", vine repede o marturisire din partea celui care considera ca viitorul apartine oamenilor cu inalta calificare intr-o anumita meserie. "Specializarea poate aduce salariatilor castiguri bune si in Romania, nu numai in strainatate. Nu e nevoie ca toti sa fie patroni. Dar este necesara o anumita educatie pentru munca de calitate. E nevoie de o alta mentalitate a muncii", conchide barbatul, care ne-a condus pana la poarta fabricii, la plecare. Mai avea ceva treaba. Era grabit sa se intoarca in biroul sau ingust, de administrator…
1994 este anul in care Damian Mereu a deschis fabrica de sticksuri de la Onesti
92 de tone de sticksuri si biscuiti reprezinta productia zilnica a fabricii
30 de milioane de euro constituie averea estimata a lui Damian Mereu
12 ani a fost profesor de educatie fizica
