Calin Popescu Tariceanu are dreptate sa apere bugetul de legea inconstienta privitoare la salarizarea profesorilor. Iar Traian Basescu a gresit promulgand-o. In mod ciudat, cei doi par a fi schimbat rolurile jucate anul trecut, la discutia despre pensii. L-am vazut pe premier la televizor jucand rolul barbatului de stat responsabil si dezamagit de iresponsabilii care se joaca cu bugetul. E un rol onorabil. Dar nu prea i se potriveste. Guvernul sau a actionat iresponsabil pentru ca nu a profitat de anii buni de crestere economica pentru a mentine un buget echilibrat. Aud lideri liberali laudandu-se ca deficitul bugetar nu a crescut. Aceasta este o minciuna sfruntata. In 2004, tot dupa patru ani de crestere economica (chiar mai modesta), Romania avea un deficit de 1%. In 2007 am ajuns la 2,9%, iar pentru 2008 previziunile sunt ca vom sari de 3%.
Guvernul roman a marit deficitul intr-o perioada in care guvernele europene l-au redus simtitor. Zona euro a trecut de la un deficit de 3,1% in 2003 la unul de 1,5% in 2006. Cu alte cuvinte, cand statele euro si-au injumatatit deficitul, Romania si l-a triplat. si asta, in conditiile cand noi am avut o crestere economica serioasa, iar ei au cresteri minuscule. Adica ei nu au avut bani in plus, dar au taiat din cheltuieli, noi am avut mult mai multi bani in plus, dar am reusit sa cheltuim chiar si mai mult. In 2007 zece state europene au inregistrat excedente bugetare, adica au cheltuit mai putin decat au incasat. Germania, o tara cu probleme acum cativa ani, a ajuns la un deficit zero sub conducerea de gospodina econoama a doamnei Merkel. Cum te poti lauda ca liberal cu performantele tale bugetare in aceste conditii?
Tariceanu a reusit sa arunce in aer unul dintre criteriile de adoptare a euro, iar viitoarele guverne vor trebui sa coboare din nou sub 3% daca mai vrem sa adoptam moneda comuna in 2014.
Guvernul Tariceanu s-a comportat ca un copil care pune mana pe o sacosa de bani. A impartit in stanga si in dreapta. Totul in ideea ca acea crestere economica va dura la nesfarsit. Acum, Romania intra in criza mult mai nepregatita decat era in 2004. Altfel am fi privit lucrurile daca aveam acum un deficit zero si o inflatie scazuta. Eram mai relaxati. Puteam creste cheltuielile publice pentru a da un impuls economiei in plina criza, nu riscam sa trecem iar la o inflatie de doua cifre. Inteleg nevoia unor categorii lovite de tranzitie (pensionari, profesori) de a se bucura de cresterea economica.
Dar pentru ca aceste cresteri sa nu devina doar bani care se devalorizeaza, ca in anii ‘90, Guvernul trebuia sa fie garantul stabilitatii economice. Nu a facut-o. Parca traim in parabola biblica a celor sapte vaci grase, sapte ani de bunastare, urmati de sapte ani de napasta. Tariceanu a risipit cei sapte ani de bunastare si ne-a lasat mai descoperiti in fata crizei decat eram cand el a venit la putere.
Trezirea de ultima instanta privitoare la salarizarea profesorilor este un lucru bun. Dar Tariceanu nu are credibilitate tocmai pentru ca ne-a privat de sansa de a privi mai linistiti aceasta criza.
La randul sau, Traian Basescu renunta la rolul de politician responsabil adoptat anul trecut in legatura cu cresterea pensiilor. Presedintele a avut atunci dreptate sa ceara fundamentarea cresterii pensiilor (nu a existat) si a gresit acum, cand declara nervos ca se gasesc bani daca Guvernul vrea. Basescu refuza rolul ingrat, dar necesar de bau-bau care strica infruptarea din buget. In fata unui Parlament care voteaza in unanimitate o prostie, inclusiv cu ajutorul parlamentarilor ministri, e greu sa spui "stop joc, reveniti-va!". Dar este exact ce ar fi trebuit sa faca Traian Basescu daca voia sa isi mentina morga de politician responsabil. Astfel, ii ofera o sansa lui Tariceanu. Dupa ce a facut bugetul praf aproape patru ani, premierul a ajuns sa reprezinte in ultimele doua luni de guvernare vocea ratiunii, a cumpatatii si a moderatiei. Ne explica doct ca dezbaterea cu pensiile si cea cu salariile profesorilor sunt profund diferite, ca atunci erau bani, acum nu sunt.
Este fals. Cresterea pensiilor a avut un impact bugetar mai mare. Pretentia ca acea crestere de pensii a fost profund calculata si serios gandita nu tine la amintirea faptelor: ideea a fost a PSD, Guvernul a respins-o initial spunand ca nu sunt bani (exista documentul oficial), iar Tariceanu a acceptat-o doar dupa santajul parlamentar al PSD.
Intrebat daca demisioneaza, premierul raspunde cu acea tafna care a inceput sa-i fie caracteristica: "Nu-mi dau demisia, de ce sa ne dam demisia? Nu avem nici un motiv. Ar fi o recunoastere a faptului ca esti invins". Din pacate pentru noi toti, Tariceanu este un invins. A fost invins de propria iresponsabilitate si de legile economiei. Dar faptul ca Traian Basescu a ales sa intre in corul iresponsabililor ii ofera premierului o sansa nemeritata. Tocmai omul care lasa bugetul descoperit in fata crizei ramane acum vocea ratiuni. Trista situatie.
