Numarul maxim de ore de munca in tarile UE va fi de acum inainte plafonat la 48 de ore… in afara de cazul in care pot fi negociate anumite exceptii. La capatul multor ani de zile de tratative complicate incepute dupa primirea primului val de tari foste comuniste, in 2004, statele din UE au ajuns in cele din urma la un compromis in privinta duratei maxime a saptamanii de lucru. Compromis care ramane insa supus multor exceptii si derogari. Legislatia muncii e unul dintre domeniile in care nu a existat niciodata o armonizare in cadrul UE. Marea Britanie, de pilda, si-a negociat inca de la inceput dreptul (o asa-numita clauza opt-out) de a nu participa la o eventuala adoptare a unei legislatii comune a muncii. In timpul noptii de luni spre marti, ministrii Muncii ai celor 27 de tari din UE au aprobat in cele din urma, dupa 12 ore de negocieri, un pachet de masuri comune.
Una din aceste masuri ii priveste pe lucratorii in regim de timp partial, al caror numar e estimat la circa 8 milioane in intreaga UE. Cei 27 de ministri au cazut de acord ca si acestia trebuie sa beneficieze de aceleasi drepturi sociale ca si angajatii cu contract permanent. si aici insa, pentru a obtine un acord, ministrii au fost nevoiti sa accepte o serie de clauze speciale.
Astfel, in Marea Britanie, angajatii temporari nu vor obtine drepturi egale cu cele ale permanentilor decat dupa o perioada de 3 luni. Este ceea ce guvernul laburist negociase deja cu sindicatele britanice. Ceilalti ministri au acceptat clauza speciala ceruta de omologul lor britanic, intrucat fara acordul Londrei nu s-ar fi ajuns la un acord general.
O alta clauza de exceptie priveste anumite categorii profesionale, cum ar fi medicii sau politistii, care ar putea lucra mai mult de 48 de ore pe saptamana in cazul in care guvernele ajung, la nivel national, la un acord cu partenerii sociali, cum ar fi sindicatele si uniunile profesionale. Principalele organizatii sindicale din Europa, precum si Parlamentul European, cerusera sa se puna capat sistemului clauzelor de exceptie, de care profita atat Marea Britanie, cat si unele tari est-europene.
Deocamdata insa, ministrii au cazut de acord ca unele categorii profesionale ar putea lucra, contra anumitor compensatii, si 60 sau chiar 65 de ore pe saptamana.
In sfarsit, in cadrul profesiunilor medico-sociale, ministrii au gasit o modalitate de a evita o serie de decizii ale Curtii de Justitie de la Luxembourg. Este vorba de orele de garda ale medicilor si ale lucratorilor sociali, care, teoretic, ar trebui considerate ore de lucru. Ministrii au gasit un artificiu care consta in a lasa fiecarui stat posibilitatea de a distinge intre garda activa si garda inactiva, doar prima din acestea fiind asimilata cu orele de munca sau cu orele suplimentare. Acest pachet de masuri va trebui aprobat de catre Parlamentul European intr-una din sesiunile care vor avea loc la toamna, insa nu este deloc sigur ca se va intruni acordul unei majoritati a deputatilor.
