Sergiu Nicolaescu a stiut mereu sa intoarca orice lucru in favoarea sa. Dovada ca, dupa ce s-a mentinut la suprafata curentilor si inainte de ‘89, si dupa, isi permite sa explice azi ca e numit dinozaur pentru ca a supravietuit. Probabil ca, pe langa "omul recent", un alt specimen trebuie listat in insectarul postdecembrist – supravietuitorul (cu varianta sa paradoxala, "dinozaurul supravietuitor"). In grava confuzie de valori de azi, minusurile sunt trecute prin turbion si-si schimba sensul. Rotatia poate fi neobservabila pentru publicul tanar, care nu doar ca e nascut recent, dar n-are decat o perceptie superficiala asupra perioadei de dinainte de ‘89. Sau poate e mai in varsta, si atunci priveste noile filme ale lui Sergiu Nicolaescu cu un soi de nostalgie care n-are legatura decat cu propria lui copilarie. Oricum, manipularea e subtila, dar pare nu constienta, ci dictata mai degraba de legile supravietuirii, care sunt instinctive, irationale.
Comisarul Moldovan in varianta 2008 a fost reciclat. Sergiu Nicolaescu a declarat saptamana trecuta ca, dupa al cincilea film din seria Comisarului, "Duelul" (1981), cenzura comunista i-a pus pumnul in gura. De aceea n-a mai aparut nici un film cu Comisarul Moldovan pana in 1989. Prin acest turbion inocent al masinii de spalat a trecut si biografia Comisarului. Daca autorul sau a fost persecutat de regimul comunist, a fost si eroul persecutat. Din film, aflam ca a facut cinci ani de inchisoare la Fagaras, intre 1960 si 1965 (ceea ce mi se pare jignitor pentru adevaratii persecutati politic), si ca a iesit datorita curajului si norocului: supravietuise ruletei rusesti cu care se delectau, pariind, securistii. "Supravietuitorul" se desfasoara pe doua planuri temporale – anii 1943 si 1978, Comisarul Moldovan fiind interpretat de manechinul ceh Petr Falc si de Sergiu Nicolaescu. Petr Falc e chiar un manechin in film. Vocea lui Sergiu Nicolaescu, lipita la postsincron, ii acopera intreaga prezenta, dar impresia e bizara. Aproape ca te-ai astepta ca toate personajele sa vorbeasca cu vocea lui Sergiu Nicolaescu (un fel de "Being John Malkovich"). Filmul e la fel de egocentric cum era "Orient Express", doar ca pe alt stil. "Supravietuitorul" s-ar dori un ramas bun al acestui ultim samurai. Finalul neclar il ajuta sa intre mai usor in legenda.
Epoca de aur a Comisarului a apus de fapt in ‘89, singurele indicii care ii semnalizeaza trecerea sunt silueta lui Falc, vocea lui Sergiu Nicolaescu si felul in care sunt puse luminile pe strazile Bucurestiului, noaptea. In rest, filmul e un ghiveci care alatura elemente care nu rimeaza. In 1978 – spune filmul –, intr-un "oras oarecare din Europa" se aduna securisti cu evrei bogati de dinainte de razboi si se platesc polite la cazinouri unde se joaca ruleta ruseasca. Jandarmi mascati, engleza de balta amestecata cu romana, dialoguri prost scrise si lungi, dar asezate coronita peste lovestory-ul legendar dintre Cristian Vasile si Zarada, Miss Lori, Simona Patruleasa, Ileana Lazariuc goala, Jean Constantin, potpourri muzical de cafenea, o urmarire lesinata pe acoperis (Comisarul nu mai poate fugi), una cu masina prin Praga, obositoare aceleasi panoramari ale Vltavei, urmate de cadre de interior din Bucuresti – cam asta aduce "Supravietuitorul", film scump altfel. In sesiunea din 2006 a iesit primul la concursul de finantare organizat de CNC. A avut nota 9,17 la scenariu si a primit 1.800.000 de lei, "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" de Cristian Mungiu venind doar pe locul patru.