Secretarul general NATO, Jaap de Hoop Scheffer, declara pentru "Romania libera", inaintea inceperii summitului de la Bucuresti, ca spera ca Alianta sa se extinda cu inca trei state: Croatia, Albania si Macedonia. Deocamdata, situatia este neclara din cauza disensiunilor dintre Grecia si Macedonia, iar cei 26 de membri ai NATO nu impartasesc un punct de vedere comun. Scheffer considera insa ca mai este timp: "72 de ore reprezinta foarte mult in politica, asa ca sper ca se va gasi o solutie". In acelasi timp, secretarul general al NATO marturiseste ca Alianta are "anumite puncte slabe", printre ele o flota aeriana insuficienta si nepregatita pentru regiunile unde Alianta are mai mare nevoie de ele: "Uneori avem elicopterele necesare, numai ca acestea nu pot zbura in conditiile climaterice din Afganistan. Afganistanul e muntos si fierbinte si stiti ce se intampla atunci cu elicopterele. Uneori nu pot zbura deloc".
Jaap de Hoop Scheffer ar vrea ca UE si NATO sa se ocupe impreuna de aceasta problema, "astfel incat sa putem vedea in viitorul apropiat o intreaga flotila de avioane Boeing si Airbus care sa puna capat acestei probleme endemice a transportului".
Romania libera: Domnule secretar general, ati ales sa tineti aceasta reuniune la varf, cea mai mare din istoria NATO, in Romania, intr-o tara in care opinia publica nu mai este atat de atlantofila cum era in trecut, ba chiar dimpotriva: incepand din momentul in care s-a anuntat ca summitul va avea loc la Bucuresti, populatia a inceput sa vada evenimentul si in alti termeni decat cei de prestigiu politic. S-a aflat ca organizarea summitului va costa Romania o suma enorma, peste 25 de milioane de euro, cand majoritatea populatiei castiga sub 300 de euro pe luna. Nu ia NATO niciodata in socoteala opinia publica din tara gazda a intalnirilor?
Jaap de Hoop Scheffer: NATO decide prin consens unde au loc reuniunile. A fost o propunere prezentata de Romania sefilor de stat si de guvern din Alianta, iar acestia au fost fericiti sa onoreze oferta. Asa e procedura. In democratii cum sunt tara dumneavoastra sau a mea, ori in toate cele 26 de tari din NATO, decizia asupra acestei chestiuni le revine guvernelor si parlamentelor. Eu nu pot sa fac comentarii despre opinia publica. In multe tari mai vechi din NATO opinia publica este si mai putin favorabila Aliantei, asa ca eu nu pot folosi pentru asta nici un fel de unitate de masura. Ceea ce conteaza este ce decide un guvern si daca acea decizie este sprijinita sau nu de parlament. Asa functioneaza democratiile. Nu pot eu sa ma pronunt si sa spun ca in tara A avem atata sprijin public, iar in tara B atata.
– Unul dintre candidatii care spera sa fie primiti in NATO la summitul de la Bucuresti, Croatia, cunoaste acum, la randul sau, o schimbare in opinia publica. A fost lansata o campanie prin care se cauta organizarea unui referendum prin care populatia sa decida daca doreste sau nu sa intre in NATO. Aproba Alianta un asemenea referendum?
– NATO nu are nici un fel de opinie asupra unei asemenea situatii, deoarece NATO nu se implica in politica interna a tarilor. si, desigur, nici secretarul general nu are nimic de zis asupra acestui subiect.
– Cate tari veti invita la Bucuresti sa se alature Aliantei dintre cele trei candidate, Croatia, Albania si Macedonia? Trei? Doua? Una?
– Eu sper ca trei, insa este doar propria mea speranta. E ceea ce eu astept de la summit, insa, desigur, cu conditia sa se ajunga la o solutie in chestiunea numelui Macedoniei, ceea ce nu cade sub responsabilitatea Aliantei. Mai sunt trei zile pana atunci. 72 de ore reprezinta foarte mult in politica, asa ca sper ca se va gasi o solutie.
– Dar de ce nu intervine NATO in disputa asta stranie in legatura cu numele tarii, care este deja o chestiune majora pe agenda reuniunii? Faptul ca NATO nu se implica deloc nu a devenit oare semnul lamentabil al unei slabiciuni politice? Cand atatea chestiuni strategice sunt in joc, se poate sa se cheltuiasca atata energie pentru acest lucru ?
– Nu, asta nu ia energie, timp si resurse de la NATO. Aceasta problema nu cade in sarcina Aliantei. Este o problema bilaterala, care trebuie rezolvata la ONU. sefii de stat si de guvern din NATO nu vor discuta acest lucru, pentru ca nu este deloc rolul lor sa o faca. Dar eu cred ca se va ajunge la o solutie in privinta extinderii, pentru ca, daca nu gasim una la acest summit, am putea sa ne confruntam cu niste consecinte pe care nu vreau sa mi le inchipui.
– Exista insa rezerve in ceea ce priveste celelalte doua tari candidate, Croatia si Albania?
– Nu vreau sa anticipez decizia pe care o vor lua aliatii la Bucuresti. Eu pot doar sa formulez o speranta, dar nu eu decid, ci liderii aliati.
– In cazul in care Georgia anunta la Bucuresti ca daca i se refuza ameliorarea relatiilor cu NATO, sub forma unui Plan de Actiune pentru Aderare, MAP (Membership Action Plan), asta ar insemna ca NATO se inclina in fata presiunilor Rusiei, ce ati raspunde?
– Eu ma intretin des la telefon cu presedintele Saakasvili, dar n-as vrea sa comentez parerile sale. Prefer sa am cu el o discutie in cadrul summitului, la care sa participe toti aliatii. Voi comenta totusi una din afirmatiile lui. Am mai spus-o de altfel, insa in termeni mai voalati: usa Aliantei e deschisa, dar o decizie asupra unui MAP sau asupra primirii in NATO, ori asupra unui "dialog intensificat" sau indiferent ce denumire pentru asta avem noi in inventar nu poate fi luata decat de toti cei 26 de membri. Impartasesc insa convingerea presedintelui Saakasvili ca nici o alta tara nu poate incerca sa se amestece in deciziile luate de NATO. Pentru mine problema nu se pune in termeni de "daca" Georgia ar putea beneficia de un Plan de Actiune pentru Aderare, ci "cand" se va intampla acest lucru.
– In ce moment tarile care vor fi invitate la Bucuresti sa se alature Aliantei vor deveni membri efectivi? Intr-un an, sa spunem?
– Depinde de rapiditatea ratificarii primirii acestora de catre diferitele parlamente. Exista o intreaga procedura birocratica si politica pe care trebuie sa o urmam. In multe tari e nevoie de o ratificare parlamentara si eu stiu, ca fost parlamentar olandez, ca o procedura de ratificare poate lua mult timp.
– La Bucuresti, NATO il va intalni pentru ultima oara pe Putin…
– Nu stim daca e ultima oara, NATO se intalneste uneori si cu prim-ministrii ai guvernelor…
– … Oricum, el reprezinta o tara care a creat mari greutati Aliantei, de exemplu, in chestiunea scutului balistic, in chestiunea controlului armamentului, in problema Kosovo sau in cea a extinderii NATO. Cum credeti ca trebuie sa raspunda NATO presiunilor Moscovei? Mai dur sau mai impaciuitor?
– Eu nu vreau sa folosesc termeni precum "impaciuitor" sau "dur". Eu propun o abordare realista a relatiilor cu Moscova, pentru ca nu vad o alta posibilitate decat cooperarea cu Rusia, ceea ce inseamna ca putem fi de acord in multe lucruri, dar ca putem avea pozitii total diferite in multe alte privinte. As vrea insa sa pot vorbi cu partenerii rusi fara sa ma lovesc de un fel de retorica a infruntarii. Am auzit prea des un asemenea discurs din partea Moscovei. Trebuie sa avem o acceptare reciproca a punctului de vedere al celuilalt. Discutam cu rusii, in cadrul Consiliului NATO-Rusia, si despre Kosovo, si despre scutul balistic, desi avem despre toate astea opinii fundamental diferite. Daca n-am mai auzi acea retorica deloc prielnica discutiei, cred ca eventualitatea cea mai profitabila ramane aceea de a discuta in termeni realisti.
– Cum vedeti relatiile dintre SUA si Rusia in urma alegerilor prezidentiale din cele doua tari?
– Din cate am putut citi in declaratiile noului presedinte rus Medvedev – si deocamdata nu avem un nou presedinte in SUA –, dar, desigur, trebuie sa vedem ce va face Medvedev, pentru ca el e o persoana autonoma, iar nu o proiectie a lui Putin… Din cate am putut vedea, cred ca vom continua sa colaboram cu el asa cum am facut-o si cu Putin. Dar cred ca e inca prea devreme sa anticipam cum va actiona Medvedev.
– Dar nu a reusit deja Moscova sa scindeze aliatii din NATO, cel putin in chestiunea Kosovo, dat fiind ca unii dintre membrii Aliantei sprijina pozitia rusa, pe cand altii recunosc independenta Kosovo?
– Eu nu am cunostinta de vreun membru in NATO care sprijina pozitia rusa. E adevarat ca nu toti membrii NATO au recunoscut independenta Kosovo, dar in nici un caz nu cred ca vreunul dintre membrii NATO impartaseste retorica pe care am auzit-o de la Moscova in chestiunea Kosovo. Iar daca unele tari au recunoscut Kosovo, iar altele nu, ar insemna sa le acordam rusilor un credit mult prea mare daca ne inchipuim ca ei au jucat vreun rol in asta. E vorba de alegerea proprie a acestor tari in chestiuni de politica externa. NATO este cu totul unanima in a spune ca va ramane in Kosovo pe baza Rezolutiei ONU 1244. si vorbesc aici de totalitatea teritoriului Kosovo.
– Poate NATO sa impiedice scindarea Kosovo intr-o regiune albaneza si una sarbeasca?
– Nu e o intrebare pentru NATO, ci una pentru Natiunile Unite. NATO e acolo pentru a-i proteja pe toti kosovarii, atat sarbi, cat si albanezi.
– Dar ce se va intampla daca regiunea sarba se separa? Trupele romanesti, slovace sau spaniole, altfel zis din tari care nu au recunoscut independenta Kosovo, nu vor interveni, in mod sigur, pentru a-i impiedica pe sarbi sa se separe la randul lor!…
– Intrebarea dumneavoastra contine un "daca" si intr-o cariera foarte lunga am invatat sa nu raspund la intrebarile care incep cu "daca" si care se bazeaza pe un scenariu virtual.
– Sa incheiem atunci cu o intrebare mai concreta: romanii sunt prezenti de ani de zile si in Afganistan, unde NATO isi prezinta operatiunile ca pe un mare succes, in conditiile in care diferitele trupe nationale prezente acolo coopereaza foarte greu, iar NATO poseda mijloace de transport atat de reduse incat trebuie sa inchirieze avioane de la companii private ucrainene, o tara care nici macar nu e membra in NATO!… Despre ce succes vorbiti? Nu s-a extins NATO prea mult in diferite operatiuni militare intr-asa masura incat nu mai are mijloacele sa le duca la capat?
– Eu nu as fi de acord cu afirmatia ca NATO s-a extins prea mult si ca nu are suficiente mijloace. Avem peste 60.000 de militari in operatiuni in strainatate. Dar sunt de acord ca avem anumite puncte slabe si ca unul dintre acestea este, intr-adevar, acela ca nu avem suficiente elicoptere si avioane de transport. Eu as vrea sa vad UE si NATO ocupandu-se de aceasta problema impreuna, astfel incat sa putem vedea in viitorul apropiat o intreaga flotila de avioane Boeing si Airbus care sa puna capat acestei probleme endemice a transportului. Iata de ce suntem nevoiti sa ne adresam unor companii private. Problema e chiar si mai complexa: uneori avem elicopterele necesare, numai ca acestea nu pot zbura in conditiile climaterice din Afganistan. Afganistanul e muntos si fierbinte si stiti ce se intampla atunci cu elicopterele. Uneori nu pot zbura deloc. Este una dintre marile slabiciuni ale NATO, pe care eu sper sa o putem rezolva impreuna cu Uniunea Europeana.
