Daca privesti doar la televizor, constati ca in tara domneste haosul. Dar, desi tara virtuala nu pare sa mai functioneze, tara reala continua, parca in virtutea inertiei, sa mearga. Distanta dintre cele doua Romanii sa fie rezultatul unei strategii de marketing ale unor corporatii interesate doar sa creasca profitul, al unui proiect politic sau, pur si simplu, o reflexie a contextului? Sa fie toata aceasta operatiune o alta fata a propagandei?
Cand, acum 80 de ani, in 1928, Edward Bernays isi publica Propaganda sa – carte ce va deveni o referinta pentru domeniul relatiilor publice –, o noua perspectiva asupra legaturii dintre guvernanti si elite pe de o parte si guvernati pe de alta parte era confirmata. si, nu intamplator, subtitlul acestei lucrari continea chiar ideea din titlul acestui articol: cum manipulam opinia in democratie. Caci, pentru Bernays, ca multi alti teoreticieni ai stiintelor sociale de acum un secol, dar si de mai incoace, masele nu pot aprecia corect treburile publice, iar indivizii ce le alcatuiesc sunt inapti pentru rolul de cetateni cu care democratia ii impovareaza. In aceasta logica, publicul reprezinta nu doar un obstacol dificil pentru orice guvernare, ci si o permanenta primejdie pentru elite. Pentru ca aceasta amenintare sa nu afecteze bunul mers al sistemelor politice si economice existente, mai ales ca sufragiul universal si educatia generalizata creasera mari asteptari democratice, exista insa propaganda, pe care Bernays, ca bun nepot al lui Sigmund Freud ce era, a incercat sa o prezinte in cea mai pozitiva ipostaza: aceea de a "organiza haosul". Altfel spus, un mijloc apt sa faca masele sa accepte benevol sistemul. si, pentru ca toata aceasta poveste sa fie convingatoare, se cerea ca haosul sa fie mai intai exemplificat. Asa ca pericolul "anarhiei" a devenit mijlocul prin care s-a creat terenul pentru o "manipulare pozitiva".
Or, ca niste buni elevi ai unei scoli atat de prestigioase, unii dintre exponentii mass-media din Romania incearca parca sa puna acest scenariu in aplicare. E greu de spus daca aceasta stare a lucrurilor e intentionata, dar cu sau fara voia lor acesti "facatori de stiri" orchestreaza cu profesionalism haosul. Babilonia e prezentata in toate amanuntele sale. Orice este bun pentru a demonstra lipsa de ordine. Ninsoarea, viscolul, explozia unei instalatii improvizate, un accident rutier cu sau fara victime, toate acestea devin tot atatea motive pentru o isterie intretinuta. Daca se mai adauga si temele people, de la relatia lui Sarkozy cu Clara Bruni la defilarile de moda ale Elenei Basescu, avem mixtura completa. In acest context, nu mai e loc si pentru informatii brute – ca sa nu mai vorbim de comentarii politice –, fie ca ele privesc drumurile inzapezite sau pretul barilului de petrol, fie ca vizeaza alegerile prezidentiale anticipate din Georgia sau siguranta energetica a Europei.
Chiar daca istoria sa se pierde in vechime, data inceputului oficial al propagandei ne este cunoscuta: 6 ianuarie 1622, cand papa Grigorie al-XV-lea infiinta Propaganda fide, oficiul papal pentru propagarea credintei. De atunci au trecut 386 de ani, iar religia nu s-a impus. Insa nici n-a disparut. Sa fie un esec al propagandei? Ori poate fara propaganda religiile ar fi apus deja? Nu putem sti care a fost factorul determinant, dar faptul ca propaganda ramane si astazi mai mult decat un mit, o activitate agreata, ba sustinuta chiar si in democratie, ne dovedeste impactul pe care manipularea maselor aceasta poate sa il aiba. si cum anul 2008 va fi unul electoral, iar masele sunt chemate sa voteze, Romania va deveni, cel putin pentru un timp, un adevarat paradis al propagandei.
Cristian Pirvulescu este analist politic
