» Aflata in nord-vestul judetului Timis, in centrul triunghiului format de granita Romaniei cu Ungaria si Serbia, micuta localitate banateana Dudestii Vechi, ca si comunitatea care o formeaza, ascunde o istorie fascinanta si mult prea putin cunoscuta.
» Pe aceste meleaguri din Banat traieste de peste doua sute de ani o comunitate cu totul aparte: singurii bulgari catolici din lume care scriu cu litere latine.
Cei care sunt familiarizati cat de cat cu locul si cu obiceiurile zonei privesc adeseori cu surprindere viata dudestenilor. Putini reusesc sa inteleaga cum de acestia, in ciuda vremurilor zbuciumate, au reusit totusi sa pastreze nealterate limba, religia si traditia, valori cu care inaintasii lor au poposit pentru totdeauna in aceasta parte a lumii. Dar mai ales cum de au reusit sa ramana neasimilati, asa cum s-a intamplat cu alte etnii din Banat sau din alte colturi ale tarii sau lumii.
Bulgarii din Dudestii Vechi constituie si astazi, si vor constitui multi ani de aici incolo, o pata de culoare pe harta Banatului. "Un model de integrare fericita intr-o majoritate care ii accepta datorita calitatilor lor", este de parere prof. Ana Ronkov, coautoare a unui studiu elaborat intitulat "Monografia localitatii Dudestii Vechi". Despre bulgarii de aici se stie, in principal, ca s-au stabilit in Banat la 1738. De asemenea, se mai stie ca sunt oameni harnici, gospodari, toleranti si ospitalieri. Dar nici o caracterizare nu ar putea fi completa fara sa facem referire si la credinta. De fapt, acesta este elementul-cheie care a facut ca traditiile sa nu fie uitate si sa fie transmise din generatie in generatie pentru a fi pastrate cu sfintenie si perpetuate. Tanarul primar al localitatii, Gheorghe Nacov, membru al Uniunii Bulgarilor din Banat, licentiat in drept la Universitatea din Sofia, singurul edil neatins de microbul politic, isi aminteste ce rol important a jucat dintotdeuna, chiar si in perioada comunista, Biserica in viata comunitatii: "De la scoala mai puteam uneori sa chiulesc, asa cum mai fac copiii, dar in nici un caz de la slujba de duminica".
Colonizarea
In primavara anului 1738, 2.200 de bulgari catolici din partea de nord-vest (localitatea Ciprovec) si-au parasit locurile natale, ca urmare a unei rascoale impotriva turcilor. S-au refugiat initial in nordul Dunarii, in Oltenia, iar in final au ajuns in Banat, unde credinta lor a gasit un taram propice. De altfel, prima cladire pe care au construit-o atunci cand s-au stabilit pe aceste meleaguri a fost o biserica. Primul copil botezat in noul loc, pe 3 martie 1738, a fost Ivan, fiul lui Ivan si Dobra Rusinov. "Prezenta catolicismului in Bulgaria incepe in anul 1330, cand in partea de nord-vest a tarii sunt colonizati sasii din Transilvania pentru a exploata zacaminte minerale de cupru, aur, argint sau fier in zona", explica prof. Constantin Kalcsov. Asa s-au format mai multe localitati catolice, intre care si Ciprovec.
Un fenomen cultural
Astazi, comunitatea bulgarilor pavlicheni din Dudestii Vechi numara 3.200 de suflete. Desi exista multe familii mixte, toti vorbesc graiul bulgaresc. Un fenomen interesant este faptul ca acestia si-au pastrat nealterata identitatea, adica limba si cultura. Spunem "fenomen", intrucat este singurul loc din Europa unde o comunitate mica, precum o insula intr-un ocean, sa reuseasca sa aiba graiul propriu, fara sa fie asimilate de majoritate, asa cum s-a intamplat, de pilda, acum 150 de ani cu svabii stabiliti langa Satu Mare, care au fost asimilati de maghiari. "La bulgarii pavlicheni s-a intamplat exact invers. Ei si-au pastrat limba si au imbogatit-o", mai explica prof. Kalcsov. Nu e de mirare ca tot aici fiinteaza si cea mai veche scoala de dincolo de granita bulgara, ne mai spune primarul localitatii, Gheorghe Nacov.
Biserica-monument istoric
Cel mai important factor care a contribuit la pastrarea limbii materne a fost Biserica. Lacasul de cult care dainuie si astazi, de o frumusete uluitoare, a fost ridicat, in 1803, cu efortul exclusiv al comunitatii din Dudesti. Altarul principal a fost realizat de mesteri din Budapesta, iar altarele laterale si statuile au fost facute la comanda in Tirol. Pe data de 11 noiembrie 1804 a fost sfintita de catre episcopul Ladislaus Koszegi, sarbatoare la care au luat parte 16 preoti. Istoricul Szentklaray, care a scris istoria tuturor parohiilor din Dieceza de Timisoara, afirma: "Biserica din Dudestii Vechi este atat de frumoasa incat este greu sa-i gasesti pereche". Datorita acestei frumuseti este considerata un adevarat monument istoric.
Cultura si traditie
De la asezarea lor in Banat si pana in prezent, bulgarii pavlicheni au pastrat cu sfintenie patru lucruri: limba, credinta, obiceiurile si, mai cu seama, portul popular specific. Pe acesta nu numai ca l-au pastrat, dar l-au si imbogatit cu motive florale, zoomorfe, geometrice, care la ora actuala fac din costumul bulgaresc din Banat un unicat in lume. Dovada ca si astazi vin, din diverse colturi ale lumii, reprezentanti ai muzeelor pentru a achizitiona astfel de piese cu totul deosebite. Asa au ajuns costumele bulgaresti sa fie expuse in muzee din Budapesta, Sofia, Statele Unite ale Americii, Anglia, Franta, Germania, Austria sau chiar Australia si Japonia. In localitatile Dudestii Vechi si Brestea, locuite de etnici bulgari, mai traiesc cateva femei care confectioneaza aceste costume, realizate integral prin lucru manual, inclusiv vopsitul tesaturilor. Se spune ca, pentru realizarea doar a camasii populare cu diferite motive, bunica, mama si fiica trebuie sa coasa timp de doua ierni. Carligatca (opregul din fata) se tese la razboi. Opregul din spate (valnicul) reprezinta o adevarata opera de arta. Realizat dintr-o tesatura din fir subtire de lana, o panza lunga de 20 de metri se pliaza pana ajunge la un metru, iar diversele motive (florale, zoomorfe, geometrice), apar doar cand panza este pliata. S-a incercat chiar programarea pe calculator pentru realizarea unei productii de serie, dar pana acum nu s-a reusit decat realizarea manuala.
Muzeu unicat
Minoritatea bulgara din Romania nu a avut pana acum un muzeu al sau, care sa-i reflecte si conserve traditiile, chiar daca la marile sarbatori se mai amenaja cate un colt muzeistic, de obicei in caminele culturale. Cu prilejul bicentenarului bisericii, Uniunea Bulgara din Banat – Romania a luat decizia de a amenaja in localitate, sub indrumarea specialistilor Muzeului Banatului, si un muzeu al minoritatii bulgare, care sa intre in circuitul national, mai ales ca in acest colt de tara se preconizeaza dezvoltarea turismului care sa includa si un circuit muzeistic local. "Imobilul care gazduiste muzeul a fost sediul fostului CAP si este aproape finisat", mai explica edilul localitatii. Muzeul a fost construit din fondurile destinate minoritatilor si include spatii pentru expunerea vestigiilor arheologice descoperite pe teritoriul localitatii, datand din neolitic, trecutul istoric al localitatii si al minoritatii bulgare, o camera traditionala, costume populare din zona, carti, ziare, reviste din secolul al XIX-lea, scrise de autori bulgari, carti bisericesti, calendare catolice, fotografii si exponate care sa reflecte viata economica si sociala a localnicilor, diverse unelte populare, publicatii, carti, manuale tiparite dupa Revolutie. Ca o curiozitate, trebuie spus faptul ca cel mai mare tezaur din aceasta parte a tarii, cunoscut ca tezaurul de la Sannicolau Mare, a fost descoperit la hotarul dintre Dudestii Vechi si Sannicolau Mare. Atribuit de unii istorici lui Attila, de altii minoritatii bulgare, iar de altii fiind considerat ca un amalgam, tezaurul se afla acum la Muzeul din Viena, insa minoritatea bulgara a initiat demersurile pentru obtinerea unei copii. Nu in ultimul rand, Muzeul minoritatii bulgare va cuprinde o galerie cu personalitatile desprinse din randul etniei, dintre care amintim pe acad. Eusebiu Fermengin, originar din Vinga, dr. Carol Telbisz, cel mai longeviv primar al Timisoarei, Topciov Matei, Ioan si Ladislau (bunic, tata si fiu, care au fost dascali in Dudestii Vechi timp de 100 de ani), Iacob Roncov, compozitor, initiator si dirijor al corului barbatesc din localitate, dar si al altor coruri, Toma Dragan, autorul primului abecedar bulgaresc si multi altii.
Simbol
» Blazonul localitatii
La baza blazonului se afla imaginea unui stup deasupra caruia roiesc sapte albine, stupul simbolizand casa, caminul, comunitatea, armonia si buna organizare a locuitorilor acestei asezari, albinele semnificand munca, truda istovitoare, dar si rasplata acesteia. Culoarea verde a reprezentat intotdeauna, in toate culturile, vitalitatea, armonia cu natura, puterea de regenerare. In partea dreapta, blazonul reproduce un miel purtator al steguletului cu insemn crestinesc, ambele simbolizand inocenta, castitatea, puritatea, jertfite pe altarul unui crez divin.
"De la scoala mai puteam uneori sa chiulesc, dar in nici un caz de la slujba de duminica."
—Gheorghe Nacov, primar
