In luna iunie, 2.000 de imigranti romani s-au instalat intr-o tabara de corturi in zona apeductului Tajo-Segura, din apropierea unui sat din Albacete cu numai 400 de locuitori. Romanii au venit la cules de usturoi, dar prezenta lor numeroasa si conditiile precare din tabara i-au nemultumit pe localnici.
S-au instalat de-a lungul unui apeduct in care fac baie si unde isi spala rufele si oalele de gatit. Fac gratare si lumineaza noaptea cu focuri de tabara – deoarece nu au curent electric –, desi Primaria din Castilla-La Mancha a interzis aprinderea focului in timpul verii. Dorm in corturi de campanie, pe saltele si paturi din paie, de-a lungul a doi kilometri, in paralel cu apeductul.
Primarul localitatii a denuntat la Ministerul Mediului, la Primaria din Castilla-La Mancha si la subdelegatia guvernului, din Albacete, ca ar putea aparea probleme de sanatate publica din cauza folosirii apei, acest lucru fiind insa respins de surse de la Confederatia Hidrografica a raului Tajo.
Tabara romanilor a devenit instantaneu subiectul favorit al presei iberice, tabara fiind asaltata de reporteri. Mediatizarea din abundenta a cazului a silit guvernul spaniol sa ia pozitie, ministrul Muncii, Jesus Caldera, declarand ca tabara sezonierilor romani nu este ilegala si ca "sanatatea si securitatea mediului sunt garantate". Va prezentam, mai jos, un reportaj realizat in tabara romanilor din La Herrera de cotidianul El Pais.
Intr-o padure de pini din La Herrera (Albacete), o cruce din lemn aminteste de Dorel Corcoveanu, 44 de ani, secerat de un infarct. O mare de corturi de campanie sunt asezate de jur imprejurul crucii. Dorel si familia lui se instalasera in La Herrera impreuna cu alti 2.000 de sezonieri romani care muncesc in sat la culesul usturoiului. Marti la pranz, cand se implinea o saptamana de la terminarea lucrului si astepta inceperea sezonului pentru ceapa, o durere in piept l-a facut sa ajunga la spitalul din Barrax. In ziua urmatoare, familia sa s-a imbarcat in avion. Dorel a calatorit intr-un sicriu, in cala. Un gol in marea de corturi aminteste de locul in care se instalasera ei.
In satul La Herrera nu tine nimeni doliu dupa Dorel, fiindca nici unul dintre cei 400 de locuitori ai sai nu cunoaste numele romanului din padurea de pini. Cel putin asa spune primarul, Pablo Escobar, de la Partidul Popular. "Nu muncesc pentru nimeni de aici. Vin din alte puncte din provincia de unde au fost expulzati." Primarul crede ca vecinii sunt speriati. "Inca nu s-a intamplat nimic, dar au existat deja conflicte cu vecinii care au gasit straini ratacind pe terenurile lor", explica el. Pe inserat, imigrantii se apropie de sat si cumpara mancare si bautura, se plimba si se relaxeaza. Escobar repeta ca "e de inteles ca o persoana de 70 de ani sa se simta in nesiguranta".
Este dezbaterea-vedeta dintr-un bar din sat. Niste sateni comenteaza povestea unei vecine care peste noapte s-a vazut inconjurata de un grup de romani, intr-un loc retras. "Voiau doar o tigara, dar intr-o buna zi…", incepe unul dintre ei. Se duce sa il linisteasca pe un petrecaret marocan: "Nu e vorba de tine, nu te supara". Altul protesteaza: "Sunt la munca, sunt oameni cumsecade". La trei metri de ei, cativa copii romani se intrec la jocurile mecanice. Unul striga ospatarita: "Pepa!".
José Herrero, subdelegat al guvernului, intelege nelinistea vecinilor, desi situatia nu e deloc noua. "In fiecare an vin sezonieri, dar in acest an s-au concentrat intr-o singura enclava si intr-un sat pot fi perceputi ca o amenintare." In opinia sa, reactiile de lipsa de ospitalitate se nasc dintr-o perspectiva lipsita de intelegere: "Cele 5.000 de tone de usturoi si 3.000 de ceapa pe care le-am plantat nu se culeg singure. Problema e ca unii vor ca sezonierii sa sustina regiunea fara sa fie vazuti, ca si cum ar fi niste fiinte invizibile".
In fata protestelor, doua patrule ale Garzii Civile supravegheaza tabara instalata de-a lungul apeductului Tajo-Segura. Herrero arata ca supravegherea se face "pentru a transmite un semnal de siguranta vecinilor, nu pentru ca ar exista indicii ca sezonierii ar comite vreun delict". Primarul si vecinii se plang ca in albia raului e interzisa camparea si de aceea ar trebui dislocati. Subdelegatul recunoaste ca a primit denunturi pentru campare ilegala, dar sustine ca mutarea muncitorilor nu ar folosi la nimic.
Locuitorii taberei sunt de acord ca o padure de pini nu e totuna cu un palat. "In Romania am un apartament si aici seful meu nu-mi asigura un adapost", explica Marcu, sprijinindu-se de copacul unde isi atarna ciorapii. "Am venit sa muncim. De ce nu ridica o baraca unde sa dormim?" – intreaba Gruia, un tip masiv, la vreo 30 de ani, care se prezinta "Rodrigo" spaniolilor. Periplul sau anual pe campurile spaniole dureaza patru luni. "Am trecut prin Albacete, Cuenca, Badajoz, Córdoba, Jaén si Sevilla. Mai intai, am cules usturoi, apoi ceapa, cartofi, struguri si, in final, masline. In Lora del Río (Córdoba), Crucea Rosie ne-a dat paturi si hrana; aici, nimic." De patru ani vine in Spania si familia sa il foloseste ca interpret, fiindca multi dintre cei instalati in tabara nu stiu spaniola. Din cei 2.000 cati erau la inceputul saptamanii, au ramas 500. Au plecat fiindca s-a terminat culesul usturoiului. De cand primarul a denuntat situatia lor, in padurea de pini sunt mai multe camere de filmat decat romani.
Multi sezonieri vin cu familia. Copiii fac baie in apeductul de unde adultii iau apa pentru baut si spalat, iar femeile rad zgomotos in timp ce prajesc pui, dar peisajul nu e prea bucolic: nu exista apa potabila si munti de gunoaie inconjoara satul. Subdelegatul considera ca nu e de competenta administratiei sa reglementeze aceste tabere: "Patronii locali, care ii angajeaza, ar trebui sa amenajeze zonele de campare". Recenta integrare a Romaniei in UE le garanteaza cetatenilor acestei tari libera circulatie si asistenta sanitara in Spania. Herrero considera ca administratia nu poate face mai mult. Cei instalati in tabara cer documente ca sa nu fie victime ale exploatarii pe camp si ca sa nu fie impiedicati de politie sa lucreze. Mario, 22 de ani, si Anita, 20 de ani, au adus-o si pe fiica lor Alexandra, de trei luni. Pana ce maslinii nu vor fi goi, nu se vor intoarce la Bucuresti. Un labirint de sfori de intins diverse obiecte, carbunii fumeganzi, mobilele abandonate, toate indica faptul ca aici toata lumea e in trecere.
