De când Rusia a invadat Ucraina, Viktor Solovyanenko a ieșit cât mai puțin posibil din casă, deoarece se teme să nu calce pe muniție neexplodată sau pe obiecte ascuțite.
„Aș putea călca pe ceva care ar putea exploda. Este oribil, cu adevărat oribil”, mărturisește acesta.
Viktor Solovyanenko face parte dintr-o mică comunitate de persoane cu deficiențe de vedere din orașul Kharkiv, din estul Ucrainei, care poate auzi războiul, dar nu poate vedea pagubele provocate de bombardamentele rusești.
În ultimele șase luni, el s-a aventurat afară doar atunci când a fost absolut necesar.
„Este periculos pentru mine să ies afară. Mă duc doar la serviciu și mă întorc, iar pentru asta folosesc doar un singur drum. Încerc să mă plimb prin oraș cât mai puțin posibil, pentru că este periculos.”
El locuiește într-un cămin administrat de Societatea Ucraineană a Nevăzătorilor, care a oferit adăpost pentru 60 de persoane înainte ca Rusia să invadeze Ucraina la 24 februarie.
Mulți dintre rezidenți au fugit în străinătate, dar au rămas 18, inclusiv Natalia Pokutnia, care spune că amploarea devastării a fost inițial greu de înțeles fără să o poată vedea.
„Toată lumea râde de asta, dar eu am o memorie vizuală bună. Îmi amintesc unde să merg, dar dacă există o groapă, cu siguranță voi cădea direct în ea. La început, nu înțelegeam ce se întâmplă. Totul a devenit atât de haotic. Am auzit avioane, dar nu le-am văzut eu însumi, oamenii mi-au spus asta. Am acoperit imediat și am închis fereastra ca să nu fim vizibili. Băieții mi-au spus că a fost îngrozitor. Aici, totul se mișca și tremura. A fost oribil”.
Ucraina a alungat forțele rusești de la periferia Harkovului în luna mai, dar orașul, al doilea ca mărime din Ucraina, rămâne sub foc.
Rusia a negat că a vizat civili, dar multe clădiri rezidențiale din oraș au fost avariate.
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
