Saga Romaniei libere
Am rasfoit impreuna, timp de un an, Romania libera de la aparitia ei (15 mai 1877)
pana la fuzionarea cu ziarul "Epoca" (14 iunie 1889).
Ca ziar al opozitiei, a semnalat toate evenimentele importante prin care a trecut tara, a combatut toate atitudinile necorespunzatoare ale guvernelor, a promovat cinstea si dreptatea, pastrandu-si consecvent verticalitatea cu orice pret. Aparitia ei a coincis cu independenta Romaniei. Iata cum consemna, in paginile sale, in 25 mai, sedinta Senatului de luni 21 mai care consfintea independenta Romaniei: "Cunoasteti ca Camerele legiuitoare a Romaniei, ca intreaga natiune, au proclamat ziua memorabila de astazi 10 Maiu, in unanimitate independenta Romaniei, rupand legaturile cu semiluna, cari legaturi necomodate (sic!) timpului modern impiedicau natiunea in calea sa de pace, in civilizatiunea ce cu atata ardoare au imbratisat-o". Mai tarziu, "Romania libera" a devenit ziar junimist, ca si "Timpul". Am vazut inca de la inceputul acestui serial, ca rubricile ei nu se deosebeau de acelea ale ziarelor vremii: "Romanul", "Romania" s.a.: articolul de fond era intitulat "Bucuresti", (dupa care urma data anterioara zilei in care aparea ziarul): Cronica zilei, Din afara, stiri telegrafice, Corpurile legiuitoare, Din Transilvania, Arena ziarelor, Varietati, Foita Romaniei libere (bineinteles ca la celelalte ziare, aceasta foita purta titlul ziarului) si o pagina (a patra) cu anunturi si reclame. Directorul Romaniei libere, de la inceputuri pana la 13 aprilie 1888, Dimitrie August Laurian (fiul lui August Treboniu Laurian), ziarist si pedagog (membru corespondent al Academiei Romane din 1877) a promovat in paginile Foitei Romaniei libere, dar si in restul ziarului, nume prestigioase ale unor scriitori, tineri pe atunci, precum si ale altor personalitati. Unul dintre colaboratorii Romaniei libere, care si-a facut chiar si debutul in acest ziar (1877) cu Stante dedicate Mariei sale Carol I si ofiterilor romani, a fost Barbu stefanescu Delavrancea. Angajat de redactia Romaniei libere, incepe publicarea foiletoanelor Zig-zag, semnate cu pseudonimul Argus. Intre 1881 si 1884 a semnat cronici teatrale, muzicale, unele sub pseudonime. A rezumat si comentat in paginile ziarului conferintele lui Titu Maiorescu, din anul 1882, tinute la Ateneul Roman sau la Clubul Presei (unele au fost comentate de alti colaboratori), iata cateva teme: Hypnotismul, conferinta prezentata la Clubul Presei; Darwinismul in progresul intelectual, la Ateneul Roman, Temperamentele, tot la Ateneul Roman. In timp ce era bursier la Paris, la facultatea de drept (1882-1884) a trimis corespondente de presa si cronici de la saloanele de arte plastice. Intors in tara, desi se inscrisese la baroul Ilfov, si-a reluat activitatea de redactor reporter la Romania libera. Fara semnatura apar articolele Hasdeu (1881), Salonul; Pictura; si cu semnatura De la Vrancea, nuvela Sultanica (1883), din Lupta literara
i-au fost reproduse fragmente din nuvela Hagi Tudose (1888). Lui I.L. Caragiale i s-au publicat trei articole, in ianuarie 1878, sub titlul Cercetare critica asupra teatrului. Al. Macedonski semna in 1878 recenzia La Chant de la Roumanie de Marie Nizet. Duiliu Zamfirescu semna in 1882 schita Singuratate si Scene si portrete din Dobrogea precum si foiletoane saptamanale semnate Don Padil si romanul, in foileton, In fata vietii, in 1884. A.Vlahuta publica in 1883 articolul Deparateanu, si Corespondenta literara, iar in 1884 versurile Raspuns la o cronica rimata lui Don Padil. In Foita Romaniei libere au mai fost publicate si numeroase traduceri din literatura universala: in cateva numere din 1880 a aparut romanul Mary, precum si Din jurnalul lui Peciorin de M. Lermontov; din I. Turgheniev au aparut in foileton Generatiunea veche si generatiunea noua (in anul 1880) si nuvela Desertaciune (in anul 1882). Viata unei pariziene de Octave Feuillet (a aparut in 1882); Contesa Sarah de George Ohnet (in 1883). Guy de Maupassant aparea in 1883 cu: Un revelion si cu schita Fifi si in acelasi an aparea Pe malurile oceanului de Théophile Gautiér. Printre colaboratorii ziarului s-au mai numarat si G.I. Ionescu Gion, D. Petrino, D.Teleor.
"Romania libera" a incercat sa scoata si un supliment literar saptamanal, cu acelasi nume, care a aparut intre 16 septembrie si 4 noiembrie 1884 la Bucuresti. Intentiile acestui supliment au fost expuse in primul numar al sau: ("Vom incerca poezia, romanul, nuvela (…), reproduceri de bucati alese ale literaturii epocilor trecute, bucati rare si uitate, ca ele sa devie cunoscute si accesibile noii generatii"). Aceasta propunere a fost realizata doar partial, datorita scurtei perioade in care a aparut. Dar, cum noi ne ocupam de cotidianul politic "Romania libera", nu vom intra in amanunte.
Astfel s-a incheiat prima etapa a ziarului Romania libera. S-a mai facut o incercare nereusita de reeditare a unui nou ziar Romania libera intre 1915 – 1920, dar, desi pe foita respectiva scria ziar cotidian, aparea sporadic si nu a reusit sa se impuna ca ziar. Abia in 1943, apare ilegal (28 ianuarie 1943 – august 1944) apoi legal din 24 august 1944 pana la 21 decembrie 1989, Romania libera cotidian al Consiliului National al Frontului Democratiei si Unitatii Socialiste, in 1945 avandu-l ca redactor responsabil pe Grigore Preoteasa. De la nr. 222/1945 pana in decembrie 1950, apare cu subtitlul: Cel mai mare ziar de informatie si reportaj; din 1950 pana in 1968, este organul de presa al Sfaturilor Populare; din 1969 pana in 1980, Cotidianul Consiliului National al Frontului Unitatii Socialiste, avandu-l pe Octavian Paler ca redactor-sef (nementionat). Intre anii 1944-1946 ziarul militeaza pentru democratizarea vietii publice. Intre 1945 si 1950 au colaborat numerosi ziaristi, scriitori si lingvisti de marca: G. Macovescu, G. Ivascu, Mihnea Gheorghiu, P. Constantinescu-Iasi, Miron Radu Paraschivescu, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Mihai Beniuc, Zaharia Stancu, Alexandru Graur s.a. Dupa inlaturarea monarhiei, din decembrie 1947, si instaurarea dictaturii comuniste, ziarul este obligat a se inscrie pe linia politica a partidului unic si a statului totalitar. Desi cu mare greutate, ziarul mentine rubricile literare si culturale, dintre care mentionam: Fisier bibliografic; Carti noi in librarii; Vitrina cartii, la care au colaborat intre altii: Emil Manu, Florica Ichim, Ion Draganoiu, Mirela Roznoveanu. Rubrica File de carnet, a fost sustinuta, incepand din 1980, de Mihai Stoian, Romulus Rusan, Vasile Baran, Al. Balaci, Eugen Barbu, Ion Dodu Balan, Eugen Sbarcea, Sinziana Pop.
In continuarea acestui ziar (din 1943 – 1989), din 23 decembrie 1989 apare, zilnic, ziarul independent de opinie, informatie si reportaj, cu acelasi titlu, purtand pe frontispiciul sau inscris: "Somnul ratiunii naste monstri". Editorialul din primul numar purta titlul: Nimeni nu ne mai poate smulge victoria suprema, dupa care a urmat Comunicatul catre tara al Consiliului Frontului Salvarii Nationale si articole semnate, intre altii, de Ion Pavelescu, Virgil Lazar, Marius Georgescu. In 4 ianuarie 1990, apare pe frontispiciul ziarului: Serie noua, iar din 1993, apare pentru prima data mentiunea: Fondat in 1877. Numerele 19 si 20 din 14 si 15 ianuarie, au fost inchinate lui Mihai Eminescu (se implineau 140 de ani de la nasterea sa). Printre colaboratorii acestei etape se numarau: stefan Augustin Doinas, Ana Blandiana, Dumitru Micu. In numarul din 9 iunie 1990, puteau fi citite marturii impotriva dictaturii ale unor oameni de cultura: Ana Blandiana, Doina Cornea, Dorin Tudoran s.a. si extrase din cuvantarea lui Eugen Ionesco tinuta la 21 februarie 1989 in Parlamentul European. Dintre cei care semnau articolele politice amintim cateva nume: Octavian Paler, Petre Mihai Bacanu, Anton Uncu, Mihai Creanga, Sorin Rosca Stanescu, Gabriel Liiceanu. Ziarul a manifestat o politica de independenta fata de aceea a Frontului Salvarii Nationale sprijinind manifestatiile pasnice din Piata Universitatii, atitudine care i-a atras suspendarea aparitiei intre 14 si 18 iunie 1990, fiind acuzat de incitare la violenta si la acte iresponsabile. Cu toate acestea ziarul a ramas "o tribuna de propagare a tuturor ideilor democratice capabile sa contribuie la accelerarea progresului civilizatiei romanesti", declarandu-se impotriva restrangerii libertatii presei (nr. 145, 1990, in a carei caseta tehnica figurau: Octavian Paler (director onorific), iar comitetul director era compus din: Petre Mihai Bacanu (seful sectiei Eveniment), Mihai Creanga (redactor-sef), Florica Ichim (secretar general de redactie). Intre 1990 si 2000, in functie de evenimentele sociale si politice, ziarul se imbogateste cu unele rubrici noi: Politica, Economie, Finante, Dezvaluiri, Mapamond, Panoramic, Cultura. Din 1 martie 1996 incepe sa apara suplimentul Aldine (care face parte din corpul ziarului), unde este adusa in dezbatere publica problema instaurarii guvernului Dr. Petru Groza, de la 6 martie 1946. In numerele care au urmat, editorialele au fost semnate de Mihai Creanga (care a devenit ulterior redactor coordonator al suplimentului Aldine), unde, sub titlul Mintea de pe urma, dezbatea probleme de actualitate. serban Iliescu a semnat, in primul an, o rubrica de cultivare a limbii. In suplimentele dintre 1995 si 2002 au fost abordate si probleme de cultura si de literatura. De pilda, in Aldine nr.8/1996, aparea articolul Formele fara fond, azi, semnat de Octavian Paler. In suplimentul din 30 decembrie 2000 aparea Mesajul Maiestatii Sale, Regele Mihai I, cu ocazia Anului Nou, al trecerii din mileniul II in mileniul III. Sub titlul Pagini inedite: Mircea Eliade si principesa Ileana a Romaniei, au fost publicate doua scrisori: Mircea Eliade catre principesa Ileana (1 iunie 1958) si Mircea Eliade catre doctorul stefan Isarescu (1 februarie 1958), ocazie cu care Barbu Brezianu, coleg de generatie cu Mircea Eliade, dadea o serie de amanunte interesante (Aldine, nr. 334/2002).
