Cei care vor să supravieţuiască oricărui scenariu apocaliptic, au unde să se retragă. Fie că le spunem buncăre, cazemate, adăposturi subterane, aceste refugii sunt menite să ţină piept radiaţilor solare şi precipitaţiilor radioactive.
De la Blitzkriegul lansat de germani şi până la încheierea Războiului Rece, buncărele au devenit din ce în ce mai sofisticate, iar câteodată, acestea sunt prezentate drept „casa departe de casă”.
Galeria de mai sus prezintă zece exemple de buncăre care ar putea, cu adevărat, să fie numite „case”, potrivit whmumfrey.com.
Buncărul Ramenki, Moscova
Încă din vremea lui Ivan cel Groaznic, locuitorii Moscovei au început să caute refugiu sub străzile oraşului. Însă potenţialul „lumii subterane” nu a fost înţeles pe deplin decât în timpul Războiului Rece. Se presupune că sistemul Buncărului Ramenki a fost construit la 10 km de centrul Moscove şi conectat printr-o cale ferată subterană de Kremlin şi de alte clădiri guvernamentale. Construit pe parcursul a zece ani, începând din 1965, Ramenki a fost un efectiv un oraş subteran de 2,5 kilometri pătraţi, aflat la 200 de metri adâncime. Oraşul poate adăposti, teoretic, 15 mii de oameni şi îndeajuns de multe provizii cât pentru 30 de ani.
Bahnhof-Pionen, White Mountain Data Centre, Sweden
Acest fost adăpost nuclear din timpul Războiului Rece, îngropat sub 30 de metri de granit solid în centrul Stockholmului, adăposteşte astăzi Bahnhof, unul dintre principalii furnizori de internet din Suedia şi patronul controversatului Wikileaks.
Edificiul Pionen abundă de echipament tehnologic de ultimă oră. Designul îi aparţine firmei de arhitectură Albert France-Lanord şi este inspirat de clasicii sci-fi Logan’s Run, Silent Running şi Star Wars. Întreg utilajul este alimentat de două motoare diesel de submarin şi conţine grădini subterane, un acvariu de peşti cu o capacitate de 2600 de litri, cascade şi un sistem de alarmă cu corn original, dintr-un submarin german.
Vivos, Deşertul Mojave, California
Într-un loc secret din deşertul Mojave, la est de Los Angeles, antreprenorul Robert Vicino a construit o reţea privată de adăposturi, ca o pregătire pentru presupusa apocalipsă din 2012 sau pentru orice altă catastrofă care ar putea lovi omenirea. Cu o capacitate de 200 de locuri, refugiul constă într-un complex subteran cu mai multe etaje, având uşi cu aer comprimat, duşuri de dezinfectare, generatoare, sisteme de filtrare a aerului şi dotări medicale.
Vicino este de părere că acesta este doar primul dintr-o reţea globală de astfel de adăposturi localizate în apropierea centrelor urbane principale. Se pot face şi rezervări, pentru orice eventualitate…(terravivos.com)
Cheyenne Mountain, Colorado
Fiind principalul centru de avertizare împotriva pericolelor din spaţiu şi aer al Americii de Nord, ne putem aştepta ca Centrul NORAD Cheyenne Mountain să fie de-a dreptul impresionant. Şi chiar aşa este. Construit sub 600 de metri de rocă solidă, complexul Cheyenne Mountain este conceput să reziste în urma unei lovituri nucleare directe. Trei uşi din oţel cu o grosime de un metru închid un mini-oraş subteran cu o capacitate de peste 200 de oameni. Mai mult de 12 clădiri sunt contruite pe resorturi gigantice menite să absoarbă şocul unei detonări nucleare, 8 generatoare alimentează 4000 de bateri. Această construcţie poate ţinută sub izolare deplină mai mult de o lună de zile. Acesteia nu-i lipsesc utilajele medicale, stomatologice, farmacia, sălile de sport, o capelă şi nici frizeria.
Buncărul Greenbrier, Virginia de Vest
Construit sub salubrul Hotel Greenbrier de la White Sulphur Springs, în vremea preşedintelui american Eisenhower(1953-1961), buncărul reprezenta un centru de relocare de urgenţă pentru Congresul Statelor Unite, în eventualitatea unui atac nuclear. Mai mult decât atât, adăpostul a rămas un secret până în 1992.
Deşi a fost scos din funcţiune la puţin timp după, spaţiul a fost conceput pentru a adăposti 1100 de oameni şi autonom timp de două luni. În prezent, se organizează tururi ale buncărului.
Mount Weather, Virginia
Localizat în Munţii Blue Ridge, la o oră de mers cu maşina de Washington D.C., Federal Emergency Management Agency (FEMA) a fost contruită în plin Război Rece, ca parte a „relocării federale” sub pămând a spaţiilor menite să-i adăpostească pe oficialii guvernamentali în timpul crizelor internaţionale. După cum este de aşteptat, puţine informaţii despre Mount Weather sunt cunoscute, însă un lucru este cert: accesul oamenilor de rând la acest refugiu este aspru restricţionat.
Vals, Elveţia
Deşi nu este, tehnic vorbind, un buncăr, această locuinţă subterană ar putea fi transformată, cu puţin efort, într-un adăpost de cinci stele împotriva sfârşitului lumii. Construit în munţii elveţieni, acesta conţine toate caracteristicile unei case convenţionale.
Hotelul de zero stele, Elveţia
Iniţial un proiect de artă aparţinând gemenilor Frank şi Patrik Riklin, Null Stern este primul hotel de zero stele al lumii. Transformată într-un buncăr nuclear, construcţia din apropierea Zurichului are podele reci din ciment, un sistem de ventilare zgomotos şi un aer grav, în general.
Raven Rock Mountain Complex, Pennsylvania
Aflat la doar 10 kilometri în nord-estul lui Camp David, Maryland, acest sediu (cunoscut şi drept Site R) a devenit operaţional în 1951 şi aparţine de planul guvernului american „Continuity of Operations”.
Citeşte mai mult despre baza militară de la Raven Rock în FOTO: Cum arată şi unde se află 7 dintre cele mai retrase BAZE MILITARE din lume
Buncărul Burlington, Anglia
La 30 de metri sub piaţa din Corsham, Wiltshire, se întinde un oraş subteran cunoscut drept Burlington Bunker. Conceput pentru a adăposti Guvernul britanic în cazul unui război nuclear, buncărul a rămas operaţional pentru mai mult de 30 de ani. Acesta cuprindea un spital, cantine, bucătării, o brutărie, spălătorii, birouri şi un studio de televiziune, de unde prim-ministrul se putea adresa publicului. Cu un sistem de drumuri subterane de 16 kilometri, Burlington ar putea susţine 4000 de oameni pentru cel puţin trei luni, izolaţi complet de restul lumii.
