Aceste probleme sunt legate de mortalitatea infantilă şi mortalitatea în rândul copiilor, sarcinile la adolescente, violenţa asupra copiilor, situaţia copiilor din sistemul de protecţie specială, a celor afectaţi de migraţie, accesul la educaţie şi participarea copiilor în procesele care îi privesc direct.
Potrivit unui comunicat dat publicităţii, miercuri, de către organizaţiile care au realizat raportul, cele şapte probleme cu care se confruntă copiii din România au fost stabilite din datele existente, părerilor experţilor şi opiniile copiilor, dar sunt şi rezultate ale unor cercetări de tip focus-grup organizate cu 40 de copii din mediul rural şi din comunităţi urbane dezavantajate.
Conform sursei citate, în ceea ce priveşte mortalitatea infantilă datele arată că, în România, unul din 140 de nou-născuţi nu ajunge să împlinească vârsta de un an, rata mortalităţii infantile fiind dublă faţă de media din Uniunea Europeană.
„Numărul copiilor care mor înaintea vârstei de 5 ani este mult mai mare decât în alte ţări comparabile din regiune”, este concluzia realizatorilor raportului.
Aceştia propun, ca soluţii, îngrijirea şi screeningul în perioada sarcinii, dotarea maternităţilor din toată ţara cu echipament specializat, educarea părinţilor care poate duce la reducerea numărului mare de decese în rândul bebeluşilor.
„Monitorizarea timpurie a familiilor cu risc crescut, mai ales în zonele rurale, prin reţele locale de mediatori sanitari, asistente medicale comunitare şi moaşe”, este una dintre propuneri.
Conform aceluiaşi document, în 2016, în România, una din 8 mame aflate la primul copil avea sub 20 de ani. În restul UE, mai puţin de una din 28 de mame aflate la primul copil avea sub 20 de ani. ONG-urile care militează pentru drepturile copiilor propun, în acest context, cursuri de educaţie privind sănătatea reproducerii; disponibilitatea contraceptivelor; îngrijire prenatală şi existenţa unor asistente medicale comunitare şi mediatori sanitari.
A treia problemă evidenţiată de raportul Child Rights Now! are în vedere accesul la educaţie.
„Copiii din grupuri dezavantajate, mai ales cei din zonele rurale, de etnie romă şi copiii care au dizabilităţi se confruntă cu probleme mari în ce priveşte accesul la educaţie şi performanţele educaţionale. Există indicii clare că sistemul de educaţie este nepregătit să atenueze efectele adverse ale dezavantajelor socio-economice şi, posibil, contribuie chiar la creşterea decalajului dintre copiii din grupuri vulnerabile şi colegii lor”, susţin realizatorii raportului.
Aceştia propun, ca soluţii, „sprijinirea, nu pedepsirea elevilor cu performanţe slabe; finanţarea de programe pentru combaterea abandonului şcolar; educaţie gratuită, adică reducerea costurilor suportate de către familii pentru educaţia în şcoli publice; mediatori şcolari; educaţie incluzivă”.
În ceea ce priveşte violenţa, aproape doi din trei copii spun că au fost loviţi sau pălmuiţi cel puţin o dată, iar unul din trei elevi de gimnaziu şi liceu spune că a fost agresat de un alt copil. În aceste condiţii, militanţii pentru drepturilor copiilor susţin că este nevoie de campanii publice de conştientizare, educaţie parentală pentru disciplinare pozitivă, mecanisme şcolare de combatere a violenţei, cercetarea lacunelor informaţionale.
În România, abandonul copiilor este în continuare „o problemă de actualitate şi sunt necesare eforturi suplimentare atât pentru prevenirea separării copiilor de familie, cât şi în ce priveşte reintegrarea în comunitate a copiilor care se află în grija statului”, se arată în raportul citat, care recomandă sprijinirea familiilor pentru evitarea separării şi facilitarea reintegrării, tranziţia către îngrijire familială şi comunitară; monitorizare independentă.
Sute de mii de copii români sunt vulnerabili în condiţiile în care au rămas acasă în urma plecării părinţilor la muncă în străinătate.
„Cele mai multe organizaţii şi organisme indică peste 350.000 de copii lăsaţi acasă de părinţii care lucrează în străinătate”, arată ONG-urile, care recomandă protecţie legală şi tutelă pentru copii, protejarea copiilor români migranţi, îmbunătăţirea managementului trans-naţional, programe pentru copiii imigranţi în România.
Nu în ultimul rând, cei care iau în România decizii care privesc copiii nu solicită şi părerea acestora situaţia fiind de asemenea problemă.
„Într-un sondaj naţional, 39% dintre copiii de gimnaziu şi liceu au spus că se simt încurajaţi să-şi exprime gândurile, sentimentele şi opiniile la şcoală. Un procent mult mai mare (72%) au spus că sunt consultaţi de adulţi în ce priveşte deciziile familiale, procentul fiind mai mic (42%) într-un alt sondaj în rândul copiilor cu vârsta de 7-18 ani din mediul rural. Doar 4% dintre copiii de 7-18 ani din zonele rurale declară că au fost consultaţi de Primar sau de Consiliul Local”, arată raportul Child Rights Now! care recomandă, printre altele, formarea profesioniştilor, crearea şi respectarea procedurilor pentru participarea copiilor în luarea deciziilor care îi privesc.
Conform statisticilor invocate în raportul Child Rights Now!, în România anual, peste 46.000 de copii părăsesc timpuriu şcoala, şase la sută dintre copiii de vârstă şcolară nu sunt înscrişi la şcoală, rata copiilor de vârstă şcolară neînscrişi la şcoală fiind de 22% pentru copiii de etnie romă şi 29% pentru copiii cu dizabilităţi.
De asemenea, aproape o treime dintre copiii României trăiesc sub pragul naţional al sărăciei, 3% dintre ei adorm flămânzi şi nu au niciodată suficientă mâncare, unul din doi părinţi crede că pedeapsa corporală este pentru binele copilului şi şapte din o mie de noi născuţi mor. Totodată, doar 42% din copiii cu vârsta de 7-18 ani sunt consultaţi de adulţi în ce priveşte deciziile familiale, precizează sursa citată.
