Întemeierea partidului nostru a avut loc pe Câmpia Libertății din Blaj, în data de 5 mai 1848, prin constituirea Comitetului Național Român (CNR) al Partidului Național Român din Transilvania. Lideri: Simion Bărnuțiu, Avram Iancu, Andrei Șaguna, întâiul președinte. CNR s-a întrunit în 1849, 1850, 1860 și 1861, a avut acțiuni importante în 1866, pregătindu-se relansarea din 1869: organizarea a două partide regionale. Conferința Națională a Românilor din Banat a avut loc la Timișoara, pe 7 februarie 1869, când s-a înființat Partidul Național al Românilor din Banat și Ungaria. Președinte: Alexandru Mocioni. Conferința de constituire a Partidului Național Român din Transilvania s-a ținut pe 7-8 martie 1869, la Miercurea Sibiului. Președinte: Ilie Măcelaru.
Unificarea într-un singur partid s-a realizat în anii 1880-1881, iar la Sibiu, pe 12-14 mai 1881, se produce Unificarea oficială, sub numele de Partidul Național al Românilor din Ungaria și Transilvania, președinte Nicolae Popea. Rolul PNR la Marea Unire din 1918 este determinant.
Lideri importanți ai PNR în secolul XIX: Simion Bărnuțiu, Avram Iancu, George Barițiu, Alexandru Mocioni, Vincențiu Babeș, Ioan Rațiu, Ilie Măcelariu, Nicolae Popea, Visarion Roman, Ion Micu Moldovan, Aron Densușianu, Iosif Hodoș, Iacob Bologa, Partenie Cosma, Gheorghe Pop de Băsești, Aurel Mureșianu, Iosif Vulcan, Anania Trambitaș, A.C. Popovici, Iuliu Coroianu, Vasile Maniu.
Partidul Țărănesc din Vechiul Regat are o istorie strălucită
Constantin Dobrescu-Argeș convoacă, pe 4 octombrie 1895, primul Congres al Țăranilor la București, care pune bazele Organizației Politice „Partida Țărănească”. Colaborează cu Vasile Kogălniceanu, Spiru Haret, Nicolae Filipescu. Pe 5 decembrie 1918, Ion Mihalache reînființează Partidul Țărănesc, care participă la Guvernul Al. Vaida-Voievod în 1919-1920.
În secolul XX, personalitățile cele mai reprezentative au fost Iuliu Maniu și Ion Mihalache, iar dupa Revoluția din decembrie 1989: Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Ion Rațiu, Ioan Alexandru, Matei Boilă și alții.
Așadar, PNȚCD nu a apărut din golul Revoluției din decembrie 1989 și nici din sfărâmăturile partidului comunist. PNȚCD este rezultatul unei îndelungate evoluții a Partidului Național Român din Transilvania, născut pe Câmpia Blajului, la 1848, în urma luptei corifeilor ardeleni pentru eliberarea Transilvaniei și realizarea unității naționale a românilor, de la Bărnuțiu la Avram Iancu, Barițiu, Șaguna, Rațiu și Maniu. Este, de asemenea, rezultatul creșterii Partidului Țărănesc din Vechiul Regat, născut din concepția înaintată a lui Constantin Dobrescu-Argeș și Ion Mihalache, din sacrificiul țăranilor în răscoalele de la finele secolului XIX și începutul secolului XX, din jertfele lor de sânge în Primul Război Mondial. S-au alăturat și Partidul Conservator Democrat (al lui Tache Ionescu, Nicolae Titulescu) și Partidul Țărănesc din Basarabia (Constantin Stere).
PNR și PȚ, unite în 10 Octombrie 1926, au format Partidul Național Țărănesc, care – după numai doi ani – a câștigat categoric alegerile, marcând apoi – prin lupta sa pentru morala creștină în politică, naționalismul luminat, democrația desăvârșită și dreptatea socială – întreaga perioadă interbelică. Opunându-se dictaturii lui Carol al II-lea (1938-1940), a lui Antonescu (1940-1944), celei sovieto-comuniste (1944-1989), PNȚ a ajuns să fie cel mai mare partid al vremii, cu peste două milioane de membri.
A contribuit în 1944 la terminarea războiului și la re-alăturarea României la Democrațiile Euro-Atlantice, la eliberarea pământului Transilvan răpit în 1940; a câștigat alegerile în 1946.
Interzis brutal în 1947, PNȚ a dat numărul cel mai mare de jertfe, a supraviețuit în ilegalitate și a renăscut în 1989, adăugând la nume, în 26 decembrie 1989, prin unirea cu un tânăr Partid Creștin Democrat întemeiat la Revoluție, cuvintele definitorii „creștin” și „democrat”: PNȚCD.
Renașterea din 1989 s-a făcut sub conducerea lui Corneliu Coposu, a altor membri din generația sa și a unui grup de persoane din generația de mijloc, în frunte cu poetul Ioan Alexandru. Între 1989 și 1996, PNȚCD a fost veritabila Opoziție la încercările cripto-comuniste de blocare a României într-un proiect perestroichist, care ar fi însemnat prelungirea dominației sovieto-comuniste în noile condiții.
În 1996, PNȚCD a redevenit principalul partid din România, conducând o coaliție democrată. PNȚCD a determinat cotitura decisivă, de la comunism și criptocomunism, la democrație și economie de piață. PNȚCD are meritele majore în lansarea reformei economice autentice, într-o perioadă dificilă politic și economic, ca și în inițierea și pregătirea intrării României în NATO și UE. Dar, PNȚCD, aflat la Putere, a manifestat o prea mare toleranță față de structurile vechiului regim comunist și față de elementele trădătoare din jurul lui Ion Iliescu și Petre Roman. A dus în conducerea partidului și în funcția de premier oameni slabi, a tolerat atitudinea capitulardă a președintelui țării, ales cu sprijinul PNȚCD. Neintrarea în Parlament în anul 2000 și la alegerile ulterioare se datorează acestor cauze, precum și luptelor intestine și opoziției forțelor corupte, antinaționale ale criptocomunismului.
Pornind de la istoria de peste 160 de ani a acestui partid-martir, văzând degringolada în care se află azi clasa politică românească, amenințările interne și externe la adresa valorilor creștine și naționale, credem cu tărie că PNȚCD are iarăși un rol important pe scena politică.
Un partid al tuturor românilor
PNȚCD nu este un partid regional, etnic sau confesional. PNȚCD este partidul românilor de pretutindeni, din țară și din afara țării. PNȚCD nu este un partid confesional. PNȚCD este partidul tuturor creștinilor: ortodocși, romano-catolici, greco-catolici, protestanți (maghiari și germani), neoprotestanți și alții.
România trece printr-un moment istoric crucial. Europa trece printr-un moment istoric crucial.
Anul 2016 – anul unui nou început, anul rezidirii PNȚCD, în folosul României, în folosul nostru, al tuturor. Este momentul să privim în mod responsabil ceea ce se întâmplă. Este momentul să ne asumăm greșelile trecutului și să construim cu atenție un PNȚCD durabil. Să renunțăm la interesele noastre meschine și egoiste și să fim preocupați de interesele majore ale țării. Înaintașii noștri au murit în închisorile comuniste pentru acest ideal.
Avem șansa unui nou început
Poporul român ne poate oferi o astfel de nouă șansă. Le cerem iertare alegătorilor noștri, oamenilor de bună credință din România, pentru dezamăgirea produsă în timpul guvernării 1996-2000 și în timpul ultimilor 15 ani de frământări și lupte intestine, și le cerem stăruitor să ni se alăture în această atât de grabnică și necesară regândire și rezidire a PNȚCD.
După decembrie 1989, în unele perioade de timp, Creștin Democrația din România a fost, mai degrabă, o realitate lipsită de conținut. Mărturisim în umilință și cu durere acest trist adevăr. PNȚCD 2016 trebuie să fie o alternativă viabilă la dezastrul politic existent astăzi în România. Există oameni de bună credință în toate partidele politice din România, și foarte mulți oameni de bună credință nu sunt angajați politic. PNȚCD trebuie să fie un partid în care toți aceștia să se regăsească și în care să se simtă cu adevărat reprezentați.
Toți ne facem vinovați de multe lucruri. Am greșit și noi în multe feluri în ultimii ani. Biblia spune că dacă știm să facem un bine și nu îl facem, păcătuim. Este nevoie, mai mult ca oricând, de credință, de umilință, de unitate.
Înțeleptul Solomon spune: „Când stăpânește cel rău, poporul geme. Când se înmulțesc cei răi, se înmultește și păcatul.” Corupția stăpânește țara și milioane de oameni gem. Și tot înțeleptul Solomon spune: „Când se înmulțesc cei buni, poporul se bucură.” Vrem ca oamenii să își mănânce pâinea cu bucurie în România, iar părinții să își întoarcă inima spre copiii lor. PNȚCD crede în valorile creştine, apără şi promovează interesele familiei creştine!
Nu este nevoie de doctrine politice noi, ci de politicieni morali, oameni în măsură să își asume în chip demn și responsabil destinul țării. Ne bucură și ne onorează, în același timp, candidatura doamnei Iulia Gorea Costin pentru Primăria Capitalei. Este un pas important în acest nou început al PNȚCD. PNȚCD 2016 nu este doar un proiect politic, este o misiune istorică. Să ne mobilizăm, cu mic cu mare, pentru alegerile importante care ne stau înainte.
Vrem ca civilizația să supraviețuiască, o lume de oameni liberi, pătrunsă în substanța ei laică de un creștinism real și viu, o lume în care inspirația Evangheliei să ne orienteze viața spre un umanism eroic. (J. Maritain)
AȘA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU!
Aurelian Pavelescu, președinte PNŢCD
