În anul 1967 a fost adoptat de către guvern “Programul de dotare a economiei naţionale cu echipamente moderne de calcul şi automatizare a prelucrării datelor” iar peste un an a fost creat efectiv un institut de specialitate, cunoscut sub numele de Institutul de Tehnică de Calcul – ITC, format prin comasarea echipelor de cercetare şi pionierat în domeniul calculatoarelor de la noi.
Epoca FELIX
“Prima sarcină majoră a institutului a fost asimilarea în fabricaţie a calculatorului IRIS 50, produs de firma franceză CII, a cărei licenţă fusese deja achiziţionată în 1968, un calculator cu circuite integrate şi o memorie internă modulară de maximum 256 Kocteţi (!)cu ferite, memorie externă cu discuri magnetice şi benzi magnetice, sistem de operare funcţional”, începe să depene istoria ITC-ului Vasile Baltac în cartea lansată de curând “Un institut pentru istorie”.
“În România calculatorul s-a numit FELIX C-256, nume derivat din denumirea anticei provincii romane DACIA FELIX iar cum autoturismele fabricate sub licenţă tot franceză se numeau deja DACIA, pentru calculatoare a rămas numele de FELIX şi C de la calculator. După FELIX C-256 au urmat C-32, C-32M, C-64M,,C-512/1024 iar mai târziu a apărut FELIX C-8010 astfel că toate calculatoarele tip mainframe s-au numit FELIX”, continuă povestea Vasile Baltac.
FELIX C-256
Epoca mini şi microcalculatoarelor
Este practic imposibil de prezentat lunga listă a realizărilor institutului în anii ’70, odată cu dezvoltarea gamei de calculatoare FELIX şi a celei de minicalculatoare INDEPENDENT (primul model a fost finalizat în 1977, la 100 de ani de la independenţă, şi atunci a fost botezat INDEPENDENT-100). Cu acestea au fost dotate centrele de calcul din ţară, realizându-se şi exporturi (deloc de neglijat) în China, Irak, Siria dar şi în ţări dezvoltate econimic ca RDG, Cehoslovacia sau Ungaria. Nu pot fi omise nici calculatoarele de comandă pentru Centrala Nuclearo-Electrică de la Cernavodă, sistemele la cheie, reţelele de calculatoare precum şi nenumăratele realizări software, între care programe de operare, compilatoare, programe de proiectare automată, etc.
Minicalculatorul INDEPENDENT 102F
Epoca software
La sfârşitul anilor ’70 lucrurile se schimbaseră profund pe plan tehnologic la nivel mondial, era o cu totul altă conjunctură. În peisajul IT tehnologia siliciului şi microprocesoarele schimbau total datele problemei, softul începea să încline balanţa în favoarea sa faţă de hard ajungând la 90% din costul unui sistem, calculatoarele personale cunoşteau o răspândire fără precedent, începuseră să se dezvolte cercetări în domeniul inteligenţei artificiale.
Asistenţă tehnică în China
În această nouă conjuctură, ITC-ul trebuia să ţină pasul, însă pe plan intern, datorită catastrofalelor decizii politice, lucrurile mergeau din rău în mai rău. Pentru cercetare urma o perioadă neagră, importurile au fost tăiate, nu aveai nici măcar posibilitatea procurării unei reviste de IT pe care “dincolo” o puteai cumpăra de la orice chioşc, de un model de referinţă, ce să mai vorbim. Oraşele mari erau închise pentru absolvenţii de studii superioare, orientarea fiind cu precădere în producţie. Au fost momente în care cercetătorii lucrau cu mănuşi la calculatoare.
Ca să supravieţuiască, institutul avea nevoie de un aer nou, de un refresh iar aceasta a venit de la resursa umană, “punctul forte al ITC” după cum spune Vasile Baltac, cel care intuise rolul pe care aveau să îl joace programele şi a înfiinţat în ITC primul sector industrial de producere de software în România. Era “gândită”, încă de pe atunci, o fabrică de software, lucru ce avea să se întâmple în România în mod privat în mai multe cazuri după Revoluţie.
Epoca Dan Roman
Totdeauna stilat şi deschis ideilor şi propunerilor noi, spre deosebire de pionierii şi specialiştii ITC care aveau mai degrabă o alură de oameni de ştiinţă sau de laborator, Dan Roman, numit director ştiinţific în 1984, era prototipul managerului de tip occidental. Avea o abilitate specială de a organiza, de a transmite energii pozitive şi încredere. Găsea soluţii surprinzătoare şi elegante pentru cele mai complicate probleme, inclusiv cele care implicau politicul. De altfel, după Revoluţie, a devenit Director al IBM CER cu sediul la Viena, responsabil pentru ţările din Balcani şi zona CSI.
Înţelegând nevoia implicării ITC în cât mai multe zone ale ţării şi ramuri ale economiei, Dan Roman a extins institutul pe tot teritoriul ţării. Dacă încă de la început erau puternicele filialele de la Timişoara şi Cluj, apoi Constanţa, după 1984 au fost înfiinţate noi flilale ITC de cercetare în colaborare cu universităţile locale sau centrele teritoriale de calcul şi care abordau domenii noi, la Iaşi, Braşov, Craiova, Ploieşti, Deva, Suceava, Târgu Mureş, Satu Mare. “Aceste mici colective, adevărate Case Software, s-au dovedit ulterior un ferment local în dezvoltarea firmelor private de IT în aceste zone”, spune Dan Roman.
La ITC Bucureşti, Dan Roman a mers pe ideea unor mici colective de tineri (spre deosebire de marile laboratoare deja existente) care dezvoltau oarecum independent propriile proiecte. Au fost realizări de succes care au generat chiar şi colaborări şi exporturi în RFG, ceea ce a creat o competiţie şi o puternică emulaţie în tot institutul, în ciuda vicisitudinilor acelor vremuri.
Poate cea mai importantă realizare a fost aceea a înfiinţării unui colectiv de inteligenţă artificială format din tineri absolvenţi de excepţie ai facultăţii de calculatoare. Acest colectiv aborda teme de cercetare de top, unele actuale şi în zilele de astăzi, cum sunt realitatea virtuală sau recunoaşterea vocală. Interesant este modul în care a fost înfăptuită în situaţia în care regula era ca cei mai buni absolvenţi să fie repartizaţi în producţie. Cheia a fost relaţia excelentă care fusese dezvoltată cu tânărul pe atunci profesor Cristian Giumale de la Politehnică (studii în Anglia), un adevărat star chiar la nivel internaţional în ciuda modestiei care îl caracteriza. Cercetările începute de studenţii săi în ultimii ani de facultate erau continuate în institut, colectivul era condus de Giumale, care rămânea la Politehnică, dar sub aripa lui Dan Roman la ITC, soluţie briliantă găsită de acesta din urmă, singura posibilă în acel moment. Din păcate, deşi atinsese aproape dimensiunile unui laborator la sfârşitul anilor ’80, deja în iunie 1990 toţi componenţii colectivului lucrau deja în cadrul marilor universităţi de renume din Statele Unite şi Canada.
Tot de Dan Roman sunt legate şi primele experimente din România de introducere a copiilor în utilizarea calculatoarelor şi respectiv organizarea de tabere de calculatoare şi sport pentru copii, modele care au fost apoi preluate şi extinse în toată ţara şi după 1990. “Noi ne-am făcut datoria, am fost primii care am aruncat sămânţa. Mai târziu vom vedea şi roadele”, spunea Dan Roman. Iar roadele se văd acum.
Mai multe informaţii despre istoria ITC: Facebook ITC Group
