Acestea sunt zile de glorie pentru tehnologia TV. Ultra HD 4K este acum bine stabilit, televizoarele 8K sunt din ce în ce mai frecvente, HDR este disponibil cu ușurință, iar streamingul ne pune la îndemână o ofertă aproape infinită de conținut, toată ziua, în fiecare zi.
Dar acestea sunt, de asemenea, vremuri confuze pentru tehnologia TV, cu noi acronime și termeni de marketing. Una dintre confuziile permanente constă în comparația dintre cele două tehnologii care concurează pe segmentul premium al pieței de televizoare: OLED și QLED. Așadar, ce sunt ele mai exact, care este diferența și care dintre ele se află pe primul loc dacă doriți cea mai bună imagine posibilă? Permiteți-ne să vă punem la curent.
OLED
OLED (Organic Light-Emitting Diode) este un tip de tehnologie de afișare care constă într-o peliculă pe bază de carbon prin care doi conductori trec un curent, făcându-l să emită lumină.
În mod crucial, această lumină poate fi emisă pixel cu pixel, astfel încât un pixel alb sau colorat luminos poate apărea lângă unul complet negru sau de o culoare complet diferită, fără ca niciunul să aibă impact asupra celuilalt.
Acest lucru este în contrast direct cu un televizor LCD tradițional, care se bazează pe o lumină de fundal separată pentru a genera lumină care este apoi transmisă printr-un strat de pixeli.
În ciuda numeroaselor încercări de-a lungul anilor, niciun televizor cu iluminare de fundal nu a reușit vreodată să elimine complet problema scurgerii luminii de la un pixel intenționat luminos la cei din jur.
Alte avantaje ale OLED sunt faptul că panourile sunt mai ușoare și mai subțiri decât un aranjament tipic LCD/LED, unghiurile de vizualizare tind să fie semnificativ mai largi, iar timpii de răspuns pot fi extrem de rapizi.
Un dezavantaj este faptul că OLED-urile sunt relativ scumpe de produs. Prețurile devin din ce în ce mai realiste – datorită, în mare parte, faptului că LG (în prezent, cel mai mare producător de panouri OLED pentru televizoare) vinde panouri altor producători precum Sony, Panasonic și Philips, ceea ce crește atât cantitatea produsă, cât și concurența în magazine – dar televizoarele OLED tind să fie în continuare puțin mai scumpe decât majoritatea modelelor LCD standard.
Pentru a schimba situația, Samsung Display a început recent să producă așa-numitele panouri QD-OLED, pe care le vinde în prezent către Samsung Electronics. Dezvoltat de Samsung, QD-OLED este o combinație între tehnologia Quantum Dot și OLED.
Un alt producător s-ar putea alătura în curând petrecerii OLED. Gigantul chinez din industria electronică BOE a prezentat la Display Week 2022 un televizor OLED OLED 8K cu o rată de reîmprospătare de 120 Hz – iar firma de cercetare de piață DSCC susține că societatea intenționează să îl comercializeze, deși va mai trece ceva timp până când acest lucru va avea un impact asupra prețurilor, dacă va avea vreodată.
Toate OLED-urile se străduiesc să atingă aceleași niveluri maxime de luminozitate ca și un model mediu cu iluminare din spate. Chiar și modelele OLED foarte luminoase, cum ar fi noul LG G2 și Samsung S95B, nu reușesc să atingă nici măcar jumătate din luminozitatea unui QLED emblematic, deși culorile negre perfecte compensează, cel puțin într-o oarecare măsură, acest lucru prin crearea unui contrast general excepțional.
În cele din urmă, natura organică a unui panou OLED înseamnă că acesta este potențial susceptibil la reținerea imaginii și chiar la arsură, într-un mod similar cu televizoarele cu plasmă din vechime. Totuși, aceasta nu pare a fi o problemă foarte răspândită.
Acestea fiind spuse, acești producători simt totuși nevoia să avertizeze clienții cu privire la potențialul de reținere a imaginii, fie în manualul televizorului, fie sub forma unui mesaj pop-up la prima instalare
QLED
Deși acum este posibil să se fi urcat în trenul OLED, timp de mulți ani Samsung a evitat acest lucru, promovând în schimb o tehnologie rivală numită QLED. Deși un tv QLED a fost asociat în principal cu Samsung, merită remarcat faptul că și alți producători, precum Hisense, Vizio și TCL, utilizează tehnologia, deși uneori sub un nume diferit.
QLED este acronimul de la Quantum-dot Light-Emitting Diode, care, cel puțin în teorie, are multe în comun cu OLED, mai ales prin faptul că fiecare pixel poate emite propria lumină, în acest caz datorită punctelor cuantice – mici particule semiconductoare de numai câțiva nanometri.
Aceste puncte cuantice sunt (din nou, în teorie) capabile să emită culori incredibil de luminoase, vibrante și diverse – chiar mai mult decât OLED.
Problema este că punctele cuantice utilizate într-un TV QLED disponibile în prezent pe piață nu emit, de fapt, lumină proprie. În schimb, prin ele trece pur și simplu lumina de la o lumină de fundal, la fel ca în cazul unui strat LCD pe televizoarele LCD/LED standard.
În viitor, acest lucru se va schimba probabil. O serie de QLED-uri autoemisive au fost deja prezentate la evenimente din industrie, inclusiv primul ecran QLED autoemisiv 8K din lume proiectat de BOE. Spre deosebire de QLED-urile tradiționale, care utilizează o peliculă de puncte cuantice intercalată între o lumină de fundal LED și un panou LCD, QLED-urile autoemisive ale BOE conțin nanocristale de puncte cuantice care pot produce propria lumină atunci când sunt plasate într-un câmp electric. Acest lucru înseamnă că, la fel ca în cazul OLED, nu necesită o lumină de fundal, iar fiecare pixel poate fi atenuat individual.
Cu toate acestea, QLED-urile autoemisive domestice sunt încă departe de a fi realizate. Între timp, punctele cuantice tradiționale îmbunătățesc în continuare vibrația culorilor și controlul asupra LCD, reducând diferența față de OLED, dar aceasta nu este încă tehnologia de ultimă generație, care schimbă regulile jocului, așa cum a sugerat mereu Samsung cu marca de TV QLED.
Capacitatea OLED de a ilumina fiecare pixel în parte îi conferă un avantaj incontestabil față de QLED. Deși nivelurile generale de luminozitate sunt mai scăzute, contrastul este totuși incredibil de impresionant.
Samsung a încercat să crească contrastul modelelor sale de TV QLED trecând de la retroiluminarea standard cu LED-uri la retroiluminarea cu Mini LED pentru modelele sale cele mai premium, pe care le numește televizoare „Neo QLED”. După cum sugerează și numele, aceste retroiluminări folosesc LED-uri mult mai mici – acestea seamănă cu adevărat cu grăunțe de nisip sclipitoare – care pot fi ambalate în cantități mult mai mari. Prin creșterea numărului de LED-uri, poate fi mărit și numărul de zone de reglaj independent, ceea ce duce la un contrast semnificativ mai mare.
De exemplu, se crede că modelul emblematic Samsung QN95B are aproximativ 800 de zone de atenuare independente (Samsung nu confirmă cifrele specifice) – ceea ce reprezintă o creștere uriașă față de cele aproximativ 120 de zone ale echivalentului său din 2020. Desigur, deoarece fiecare pixel al unui televizor OLED poate fi controlat în mod independent, acesta are, în esență, peste 8 milioane de zone de reglaj independente, dar noile Neo QLED sunt în mod clar un pas spre televizoare care combină contrastul OLED cu luminozitatea și longevitatea televizoarelor retroiluminate.
Dar lucrurile devin cu adevărat interesante atunci când ne uităm cu nerăbdare la acele puncte cuantice de ultimă generație care vor fi capabile să emită propria lor lumină. Aceste puncte cuantice fotoluminescente cu capacitatea de a aprinde și de a stinge pixeli individuali păstrează, teoretic, avantajele unei vibrații și luminozități mai mari.
Din păcate, se pare că televizoarele de consum care utilizează acești noi puncte cuantice sunt încă departe. Iar în condițiile în care portofoliul Samsung de tehnologii de ecran se extinde pentru a include QD-OLED și MicroLED, avansul în domeniul unui TV QLED emisiv ar putea veni doar prin concurența altor producători care se implică pentru a împinge înainte progresul tehnologiei ecranelor de ultimă generație.
