Sărbătoarea Paştelui este marcată în comunitatea românească şi în toată lumea ortodoxă de o primenire a caselor și gospodăriilor, de slujbe speciale săvârşite în biserică, dar şi de o masă copioasă a cărei „vedetă“ este oul roşu.
Multe dintre obiceiurile pascale sunt legate de ou. Simbolistica ouălor de Paşti trebuie căutată înainte de naşterea lui Hristos. Încă din timpuri străvechi oul era dat în dar, fiind considerat simbol al echilibrului, creaţiei, fecundităţii, simbol al vieţii şi al reînnoirii naturii, obiceiul vopsirii lui fiind întâlnit la chinezi cu două mii de ani înainte de Hristos.
Una dintre cele mai populare legende spune că Maica Domnului a venit să-și plângă fiul iubit care fusese răstignit și a adus un coș cu ouă pentru a-i îndupleca pe cei care îi chinuiau fiul. Aceștia însă nu au fost impresionați de darul ei și au râs. Îndurerată, Maica Domnului s-a așezat în genunchi în fața crucii pe care era răstignit Iisus, a pus coșul cu ouă jos, iar acestea s-au înroșit de la picăturile de sânge ce cădeau din rănile Lui.
O altă legendă spune că Maria Magdalena când a sosit la Roma i-a dat un cadou marelui împărat Tiberius – un ou de culoare roșie, care simboliza sângele lui Iisus și bucuria învierii Mântuitorului. O povestire românească spune că Maria Magdalena ar fi vindecat-o și pe soția împăratului roman de orbire atingându-i ambii ochi bolnavi cu ouăle roșii vopsite pentru a aminti sacrificiul și învierea lui Iisus.
Ouăle de Paşti, potrivit tradiţiei, erau adunate din cuibar în miercurea din a patra săptămână a Postului Mare, numită şi "miercurea Păresimilor". Atunci se alegeau ouăle pentru masa de Paşti şi ouăle ce urmau să fie înroşite. Chiar dacă ele erau alese în această zi, vopsitul lor avea loc în Joia Mare şi niciodată în Vinerea Mare.
Încondeierea sau "împistritul” ouălor reprezintă un obicei străvechi în tradiţia românească. Ouăle încondeiate sunt o mărturie a datinilor, credinţelor şi obiceiurilor pascale, reprezentând un element de cultură spirituală specific românească.
În cultura populară, ziua în care se înroşesc ouăle este joia din Săptămâna Patimilor, cunoscută şi sub denumirea de Joia Mare. Se spune că ouăle înroşite în această zi nu se strică tot timpul anului. De asemenea, oamenii cred că ouăle roşii duse la biserică şi sfinţite, dacă sunt îngropate într-o gospodărie, aceasta este ferită de grindină.
În tradiţia populară, oul roşu de Paşti simbolizează sângele Domnului şi ar avea puteri miraculoase, de vindecare, de îndepărtare a răului, fiind aducător de sănătate, frumuseţe, vigoare şi spor. Ouăle colorate în alte culori (galben, verde, albastru) vestesc bucuria primăverii. Cele colorate în negru simbolizează chinul şi durerea pe care le-a suferit Hristos pe cruce. Ouăle împistrite sunt simbolul Mântuitorului, care a ieşit din mormânt şi a înviat, precum puiul din găoace.
În Bucovina, cojile ouălor de Paşti sunt aruncate în râu, pentru ca apa să le poarte la "Blajini". În părţile Sibiului, există obiceiul ca de Paşti să fie împodobit un pom la fel de Crăciun. Singura deosebire constă în faptul că în locul globurilor se agaţă ouă vopsite.
În Maramureş, în special în zona Lăpuşului, dimineaţa, în prima zi de Paşti, copiii merg la prieteni şi la vecini să le anunţe Învierea Domnului, tot aşa cum de Crăciun merg cu colindul. Gazda dăruieşte fiecărui urător un ou roşu.
Pragul casei trebuie trecut mai întâi de un băiat, pentru ca în acea gospodărie să fie armonie tot restul anului. În dimineaţa zilei de Paşti, copiii se spală pe faţă cu apă proaspătă dintr-o ulcică în care s-au pus un ou roşu şi fire de iarbă verde.
