– Scriati intr-un editorial ca „noua Europa” s-a scufundat ca Atlantida, dand ca exemple situatia din Polonia, Slovacia si Romania. De ce v-a dezamagit noua Europa?
– Nu sunt dezamagit, dar am fost unul dintre cei care au salutat aparitia „noii Europe”. Aceste tari, inclusiv Romania, dupa alegerile din 2004, au urmat un drum consecvent in privinta economiei de piata si a pactului nord-atlantic, s-a vazut in pozitia lor fata de Irak si in relatia cu SUA, dar si prin introducerea unor reforme economice ca si cota unica din Romania. Era un curent ce crestea acum doi-trei ani, despre care se credea ca ar putea declansa o innoire a Europei. Iar temerea mea este ca nu prea a mai ramas mare lucru din asta. In Romania, gruparea Tariceanu din PNL a luat-o pe o directie foarte populista si lipsita de viziune in chestiunea Irakului, iar in privinta reformelor, nu doresc sa le amplifice. Asa ca este un conflict care nu s-a transat, dar in care se observa ca Romania nu face intocmai acele lucruri pe care ar trebui sa le faca.
– S-a blocat Romania in conflictul premier-presedinte?
– Cred ca ar fi putin reductionist sa limitezi conflictul din Romania la o lupta personala pentru putere intre premier si presedinte. Aici e vorba si de chestiuni sistemice si structurale, care au implicatii mult mai mari si care se observa si in interiorul partidului. Disidentii din PNL, din jurul lui Stolojan, care cer schimbarea directiei partidului, demonstreaza ca nu e doar o lupta dintre palate, ci una care se da in intreaga societate. Cand un grup apara valorile statului de drept si ale democratiei, are intotdeauna de infruntat un alt grup care prefera afacerile obscure, din zona gri a afacerilor si a politicii. Am fost de curand la Iasi, iar pe portiunea dintre Reghin si Bistrita, cam 60 de km, soseaua era ca un cascaval asfaltat, cu niste gropi incredibile, care te obliga sa faci 2-3 ore. Scuza cu Ceausescu nu mai tine, la 17 ani dupa caderea lui. Nici cu guvernarea Nastase. Acolo sunt intelegeri corupte cu contracte publice, care il costa in plus pe cetatean si care dauneaza si imaginii Romaniei. Dupa ultima vizita in Germania, premierul a declarat intr-un interviu ca ii poate anunta cu mandrie pe romani ca nici strazile germane nu sunt mai bune decat cele romanesti – cu asemenea declaratii, credibilitatea clasei politice din Romania ramane destul de redusa.
– Vedeti asadar in premierul Tariceanu un aparator al vechii ordini si la practicilor mostenite din comunism?
– S-a spus mereu ca acest mod de a face politica ar fi un monopol al socialistilor. Dar nu este asa. Este o anumita cultura politica ce trebuie sa se schimbe si care exista in toate partidele, nu doar la socialisti.
– Dar Tariceanu si-a construit o imagine de european, de premier care garanteaza succesul aderarii la UE…
– Acest succes a fost revendicat si de PSD, este un succes care are multi tati, ca orice succes. Greselile n-au niciodata un tata, pentru ca nimeni nu vrea sa-si asume responsabilitatea.
– Cum priviti virajul brusc spre stanga al premierului, care in initiativa sa privind retragerea trupelor din Irak a folosit aceleasi argumente ca si comunistii din Italia?
– Asta a fost marea surpriza, mai ales ca in aceasta chestiune de politica externa a existat o continuitate, de la Geoana pana la Ungureanu. Iar ministrul Ungureanu s-a comportat admirabil, avertizand public sa nu se externalizeze conflictele din politica interna in plan extern. Asta s-a si intamplat. Nu ii atribui lui Tariceanu elemente de ideologie de stanga. E doar populist. A observat ca opinia publica era sensibilizata de moartea soldatului din Afganistan, a fost si acel sondaj privind participarea in teatre straine de operatiuni. E oricum o problema delicata sa explici publicului de ce e nevoie de colaborare internationala si de implicarea soldatilor in misiuni internationale. Pentru asta e nevoie de politicieni capabili sa priveasca dincolo de marginea farfuriei si sa-si asume responsabilitati. Si mai ales de politicieni care sunt in stare sa-si trateze cu responsabilitate partenerii de alianta. Nu e vorba ca de Romania ar fi depins solutionarea crizei din Irak, participarea militara romaneasca e redusa. Dar semnalul politic transmis e ca „suntem pe cont propriu, nu mai facem parte din aceasta alianta americana”. Asta, in loc sa vorbesti cu partenerii si sa pregatesti retragerea treptata, cum fac si alte tari. Iar faptul ca premierul a anuntat acest lucru fara sa fi cazut de acord cu presedintele si cu ministrul de Externe, transpunand practic o decizie de partid – asta suna ca pe vremea comunismului, cand un sef de partid se ridica si spune „gata, asta e linia si trebuie urmata.”
– Tariceanu mizeaza mult si pe relatia cu Bruxellesul pentru a evita alegerile anticipate. A fost o greseala ca s-a razgandit anul trecut?
– Cred ca nu are sens sa te lasi impresionat de Comisia Europeana. Aceasta propunere de anul trecut a fost foarte rationala si ar fi adus o clarificare. Ca nu s-a realizat se datoreaza pe de-o parte Comisiei, care nu mai vroia schimbari, si pe de alta, inundatiilor care erau atunci. Acum, in a doua jumatate a anului, nu prea mai are sens sa se organizeze anticipate. Trebuie finalizate obligatiile fata de UE pentru un raport pozitiv in toamna. Si cu toata munca remarcabila a ministrului Monica Macovei, nu trebuie uitat ca mai sunt lipsuri mari in agricultura si in domeniul veterinar, care tin de eficienta guvernului si care trebuie solutionate.
Dar dupa aderare, la anul, este foarte posibil sa vedem alegeri anticipate. Trebuie vazut ce va iesi, dar nu cred ca gruparea din jurul lui Tariceanu isi va ameliora pozitia prin aceasta discutie pe care a lansat-o acum.
