Campioni naționali la tenis sau juniori care au făcut senzația la Roland Garros, precum Simona Halep, au început să practice sport pe cheltuiala părinților. Este și cazul unor copii, care au făcut schimb de mingi cu Andrei Pavel, în cadrul turneului BRD Năstase-Țiriac Trophy.
Mai mulți copii au invadat terenul al treilea, din cadrul complexului Arenele BNR, unde are loc turneul ATP 250 de la București, pentru a-l întâlni, la fileu, pe căpitanul nejucător de Cupa Davis Andrei Pavel, fost număr 13 mondial. Evenimentul, organizat de unul dintre partenerii turneului, i-a lăsat pe viitorii „Pavel” sau „Tecău” cu mici amintiri, precum mingi de tenis, autografe sau chiar marele premiu, o rachetă.
Astfel de întâlniri le pot stârni juniorilor pasiunea pentru tenis și dorința de a trece într-o bună zi la profesioniști, lucruri care însă îi vor costa pe părinți o avere. Dar „copiii merită orice investiție”, după cum spune mama unuia dintre juniorii de pe teren.
Andrei Pavel consideră că nici măcar în țări cu bugete mai mari, din Vest, juniorii nu sunt susținuți. „Copiii nu pot fi toți susținuți nici în țări ca Franța. Tu, ca federație, trebuie să susții topurile pe care le ai. Acum au apărut și foate multe școli de tenis. Nimic nu e pe gratis. La început nu e scump, dar când vrei să faci performanță mai multe sporturi devin costisitoare, nu doar tenisul.”
Fostă spadasină în tinerețe, Cristina Apostol (Istrate, pe când evolua la scrimă), vorbește despre ce înseamnă să fii mamă a doi tineri juniori la tenis: „Călin s-a simțit minunat, azi, pe teren. El joacă la 10 ani, însă abia în august face 8 ani. Joacă foarte bine pentru vârsta lui, chiar și cu copiii de 10 ani. A început tenisul la 6 ani, însă practic a crescut pe terenul de tenis pentru că și sora lui, de 13 ani, face de performanță… Momentan nici în cazul fetei mele nu se poate vorbi despre câștiguri. La ea e mai mult un prag psihologic pe care trebuie să-l depășească. Trebuie să ajungă în punctul în care să spună: ”Gata, nu mai vreau să fiu învinsă de nimeni!… Nu ești doar mamă. Trebuie să fii și psiholog. E o misiune dificilă să-ți motivezi copilul după o înfrângere, trebuie să faci înțeles și să o faci, sau să îi faci, să își dorească să continue și să ajungă cât mai sus”.
Pentru a ajunge sus, nota de plată este destul de mare, în cazul unor de câteva mii de euro, iar la alții chiar de zeci de mii de euro, în funcție de nivelul la care ajunge să evolueze jucătorul. „Este destul de costisitor, dar cred că merită orice investiție, pentru că, în primul rând, vorbim despre sănătatea lor. Sunt și investiții financiare și ca timp, drumuri…copiii merită orice investiție. Cred că, anual, vorbim de investiții de zeci de mii de euro. Totul se face pe cont propriu, mai ales la copii și juniori. Doar dacă ești în top 10 poate că se implică federația, dar până acolo ești pe cheltuiala ta„, spune Cristina Apostol.
Cum a început Andrei Pavel să joace tenis
„Îmi aduc aminte că eram în clasa a II-a când am început eu și practicam tenisul în paralel cu școala. Atunci, au intrat antrenorii prin clasă și au întrebat cine vrea să joace tenis. Eu am ridicat mâna, am primit un bilețel și așa am ajuns la tenis. Condițiile erau altele, dar ideea este cam aceeași”, a spus Pavel.
„Pe atunci, aveai mai multe lucruri gratis, erau plătite de stat, dar nu aveai alte lucruri. Nu puteai să ieși. Eu am avut șansa ca, exact după ce am terminat junioratul, să pot să ies la concursuri, să pot să plec. Bineînțeles că, pe atunci, pentru părinți erau niște avantaje, că nu trebuiau să plătească mai nimic, dar, pe de altă parte, nu aveai apă caldă, uneori nici curent. Eu îmi amintesc de faptul că eram la vârste foarte fragede și îmi făceam lecții în frig, iarna”.
Andrei Pavel și-a făcut junioratul înainte de 1989, o perioadă în care totul era gratis, dar lucrurile erau puține. În tenisul din ziua de azi, părinții ajung să achite sume foarte mari pentru pregătirea copiilor, începând de la echipamente, rachete, mingi, care pot ajunge la câteva sute sau chiar mii de euro anual. Însă cel mai mult costă antrenorii, călătoriile, recuperările și, în general, partea de servicii.
