Dupa ce dosarele actualilor politicieni vor fi fost cercetate de CNSAS, iar verdictele asupra conduitei lor din vremuri predecembriste pronuntate, care vor fi oare, in final, repercusiunile tuturor acestor dezvaluiri asupra luptei de ansamblu pentru putere, data intre adeptii perpetuarii trecutului si oponentii lor, avocati ai unui nou inceput?
Asadar, Mona Musca si Carol Sebastian au fost expusi a fi dat, inainte de 1989, informatii serviciilor secrete. Nu au fost informatori in serie, dar greseala le-a distrus credibilitatea – cel putin din punct de vedere al fostilor sustinatori. „Cotidianul”, a carui conducere editoriala a adoptat un aer un nonsalanta fata de faptul ca ziarul in cauza este acum in posesia lui Sorin Ovidiu Vantu, s-a intors violent impotriva celui care fusese, cu putine luni in urma, unul dintre cei mai pretuiti membri ai echipei. Nici Societatea „Timisoara” nu a stat mult pe ganduri, retragandu-le ambilor calitatea de membru de onoare.
Poate ca fortele societatii civile ar trebui incurajate sa chibzuiasca mai mult si mai profund la reactiile avute in fata unor asemenea dezvaluiri, bazate, indubitabil, pe furnizarea selectiva a informatiilor legate de persoanele publice. Destule dosare de politicieni se dovedesc incomplete. Sau, si mai convenabil, lipsesc cu desavarsire, disparand in mod misterios – precum cel al lui Razvan Theodorescu, acel reprezentant al culturii ajuns vajnic aliat al lui Ion Iliescu. Societatea civila nu pare defel ingrijorata de acest aspect. Tare ma tem ca ar trebui sa fie! Pentru ca se prea poate ca acesti romani cosmopoliti sa fie, in prezent, victima unei manipulari la fel de flagrante precum cetatenii de rand in perioada 1990, cand persoane bine infipte in structurile statale si experti in materie de razboi psihologic reuseau sa-i intoarca pe cei mai multi dintre cetateni impotriva unei minoritati mobilizate intru prevenirea instaurarii neocomunismului. Abilitatile machiavelice nu se diminueaza in timp. In 1998, dupa scandalul „Tigareta II”, informatii „de dosar” au fost scurse la fel de selectiv despre o serie intreaga de deputati proguvernamentali, deveniti prea zelosi in ceea ce priveste implementarea reformelor. Cauza liberala a fost discreditata in ajunul alegerilor din 2000 – tot prin intermediul aparitiei unor documente despre membri de vaza ai partidului, dar cu trecut de informatori, in timp ce dosarul lui Vadim Tudor atesta o conduita exemplara.
Manipulantii de informatii stiu prea bine cat de greu le va fi celor care au rezistat cu succes presiunilor de a turna sa-i ierte pe cei care s-au dovedit mai putin fermi. Sa fie intransigenta atitudinea corecta, demna de afisat? Mona Musca si Carol Sebastian au fost, din 1990 incoace, avocati constanti si tenaci ai schimbarii sistemului. Sunt putini la numar cei care ar putea – si ar dori – sa umple golul lasat de ei. „Dosarul” ultimilor ani nu atenueaza cu nimic greselile lor de dinainte de 1989?
In Occident, unii dintre cei mai eficienti oponenti ai totalitarismului sunt tocmai cei care au realizat eroarea propriilor loialitati marxiste adolescentine, devenind in timp adversari redutabili ai comunismului. Adoptarea unei atitudini puriste fata de acestia ar fi fost de-a dreptul sinucigasa, contrara tuturor intereselor.
Societatea civila face dovada unei consideratii surprinzatoare fata de SRI, daca porneste realmente de la ideea ca aceste dosare inglobeaza adevarul absolut. Prea multe au fost facute pierdute, prea multe masluite, pentru a mai putea da curs unor atitudini de o asemenea naivitate. Este tragic daca oamenii buni, deficitari la capitolul fermitate in anii tineretii, devin principalele victime ale lustratiei, in timp ce inginerii masinariei represive raman intangibili. Indiferent de faptul ca dosariada ar putea reprezenta capatul de drum pentru unele figuri din PSD sau UDMR, urmarile deplorabile ale demersului sunt vizibile de pe acum.
