Imbatosarea lui Dan Ioan Popescu are ceva din primitivismul lui Gigi Becali si tupeul lui Razvan Temesan. Primul ameninta statul roman cu procese la CEDO. Ultimul, supranumit groparul Bancorex,
l-a dat deja in judecata in 2004, cerand mii de dolari despagubiri. Baciul din mijloc, ca-i mai ortoman si are oi mai multe, isi roteste, in stil mioritc, bata deasupra capului. Dar ce-i uneste pe cei trei? Milioane de dolari adu-nate, cheltuite sau risipite inexplicabil, dispretul fata de lege, intimidarea justitiei si o aura de martiri ai capitalismului romanesc. De cumetrie.
DIP s-a aratat neplacut sur-prins. Justitia sa-i controleze lui averea? Complet gresit! Varianta corecta: partidul lui sa controleze atent tot ce misca in justitie. A vituperat apoi impotriva Parchetului General. Partitura clasica: lipsa de profesionalism, abuzuri. „Este un dosar al incompetentei”, a completat dezamagit milionarul social-democrat.
Poate doar un as al plasamentelor imobiliare ca Nastase ar pricepe ceva din jongleriile lui DIP cu terenurile si vilele de la Azuga si Bucuresti. Doar un Hagi al finantelor ca Vacaroiu ar descalci tesatura de interese din jurul Ministerului Economiei condus de DIP sau ar dezlega misterul fabuloaselor venituri ale Elenei Popescu. Sotia lui DIP a incasat in 2004 opt miliarde si jumatate bonus de management. In Romania? Pentru ce performante? Contracte cu statul?
O fraza antologica rostita de DIP ne ajuta sa trecem mai usor la Gigi Becali: „Nu se confirma ca nu se doreste stabilirea adevarului, ci o macinare a imaginii mele, o denigrare a familiei”. Si la DIP, si la Becali s-a dezvoltat un soi de ultrasensibilitate specifica „famigliilor” siciliene. Legea clanului e deasupra dreptului comun. „Famiglia”, daca are probleme, si le rezolva conform regulilor din manualul editat de Mihai Eminescu in 2004, intitulat „Stenogramele PSD”. Un telefon, o proptea, o Rodica, si gata. Se face liniste.
Parca mai amarat decat DIP, Becali ajunge si el la adevaruri ultime reflectand platonic la misiunea lui Bodu pe miristea fiscului: „Tu nu esti bun de cioban!”. Becali a inteles ca, mai presus de partide si institutii, are un aliat fidel in cancerul coruptiei din esalonul doi de putere, de la mici functionari, avocati, judecatori etc. Ce voci divine i-or fi soptit sa cesioneze nepotilor sai actiunile clubului Steaua fix cu o saptamana inainte ca ANAF sa-i puna sechestru pe avere? Nu cumva l-au inspirat chiar subordonatii lui Bodu? Nu cumva tot ei, micii functionari ai „sistemului ticalosit”, saboteaza Fiscul, Parchetul General sau procesele ajunse in instanta omorand orice demers prin „vicii de procedura”? Nu tot asa au scapat cei din lotul „Electrica”? Nu asa a ajuns Temesan, dupa sapte ani de procese si 13 achitari, din acuzat acuzator?
Chiar daca „ultimul kilometru” in combaterea coruptiei trebuie parcurs cu viteza luminii, este vital ca anchetele sa fie incepute si continuate profesionist. Iar daca ele se vor finaliza la pastele cailor sau in coada de peste, meciul e pierdut. Dezastrul poate fi evitat schimband rapid armata de „sabotori” din institutiile anticoruptie.
Ultimul kilometru al coruptiei – un pas mic pentru Europa, un pas mare pentru Romania. Pentru asta, martirii capitalismului de cumetrie mai trebuie sa faca pasul in boxa acuzatilor si de acolo, inca unul mic. Altfel justitia tarzie are efecte perverse, ca in cazul Temesan, sau pur si simplu nu-si mai are rostul.
