„România unui nou început. O Românie corectă“, „un nou model de societate, aşezată pe repere morale, construită pe solidaritate, respect şi toleranţă“. Asta promiteau liderii USL alegătorilor, înainte de a lua circa 60% din voturi şi de a se instala la putere. La finalul USL, bilanţul este unul mai degrabă negativ.
„Alucra pentru un popor înseamnă să ai un proiect pentru acea naţiune, îl avem şi avem puterea de a-l îndeplini. Nu există nici un fel de îndoială că USL e cea mai puternică forţă politică construită vreodată în istoria României şi ea e atât de puternică pentru că România are nevoie de noi toţi împreună“, spunea Victor Ponta cu ocazia unuia din numeroasele mitinguri USL. Cu aceeaşi ocazie, liderul PSD promitea că USL va conduce România „în numele poporului şi pentru popor“ şi sublinia că lupta se duce cu Traian Băsescu, „ultimul comunist, ultimul securist al Europei“. În diferite formulări, acesta a fost mesajul Uniunii Social-Liberale încă de la înfiinţare. Boc şi democrat-liberalii au fost „incompetenţi şi hoţi“, Băsescu a învrăjbit ţara, iar USL va repara ce „au stricat ei“, oferind ţării stabilitate. Ei bine, la aproape trei ani de la creionarea proiectului politic USL, tabloul arată astfel: liderii Uniunii se ceartă pe ministere şi se acuză reciproc de minciună şi nerespectarea angajamentelor, membrii Guvernelor Ponta I şi II au fost acuzaţi de corupţie, incompatibilitate şi plagiat, iar o serie de proiecte extrem de importante, precum descentralizarea şi revizuirea Constituţiei, au sfârşit lamentabil.
Corupţie, incompatibilităţi, plagiat
Acuzaţiile de plagiat s-au ţinut lanţ în cazul ambelor guverne Ponta. Pe lângă premier (acuzat că ar fi copiat din publicaţii anterioare pentru teza sa de doctorat în drept din 2003), de plagiat au fost acuzaţi doi miniştri ai Învăţământului din Cabinetul Ponta I: unul propus, Corina Dumitrescu, celălalt numit, Ioan Mang. Semne de întrebare au fost formulate de presă, de curând, şi în cazul actualului ministru al Culturii, Gigel Ştirbu.
Apoi, tot de Cabinetul Ponta I a fost legat numele lui Victor Alistar, care trebuia să fie ministru delegat pentru strategii guvernamentale, dar care a ratat postul pe motiv de incompatibilitate. Tot pe motiv de incompatibilitate a plecat din Executiv (şi din Senat) liberalul Mircea Diaconu.
Apoi, ex-ministrul Apărării Corneliu Dobriţoiu (membru al Cabinetului Ponta I) a fost trimis în judecată, în septembrie 2013, alături de alte zece persoane care au deţinut funcţii de conducere în Ministerul Apărării Naţionale, în dosarul „Case pentru generali“. Cel mai răsunător caz este însă, fără îndoială, cel al ex-ministrului Transporturilor Relu Fenechiu, condamnat în timpul funcţiei la cinci ani de închisoare cu executare pentru fapte de corupţie. Probleme cu justiţia are şi vicepremierul Liviu Dragnea (PSD), trimis în judecată în octombrie anul trecut, alături de alte 74 de persoane, sub acuzaţia că ar fi pus la punct un sistem naţional de influenţă prin care ar fi fraudat votul la referendumul din 2012 de demitere a preşedintelui Traian Băsescu.
De un scandal de corupţie a fost legat şi numele ex-ministrului liberal Varujan Vosganian, acuzat de procurori, alături de Adriean Videanu (PDL), de subminarea economiei naţionale. După ce Senatul a respins cererea de începere a urmăririi penale, Vosganian şi-a dat demisia din funcţia de ministru al Economiei.
Ieri, DNA a cerut procurorului general să solicite Camerei Deputaţilor aviz pentru începerea urmăririi penale a unui alt ex-ministru liberal: Daniel Chiţoiu. Acesta este acuzat, în dosarul „Carpatica“, de abuz în serviciu şi constituirea unui grup infracţional organizat în perioada în care a fost ministru al Finanţelor.
În fine, guvernele USL nu au fost ferite şi de gafe. Este cazul ex-ministrului Culturii Daniel Barbu, care şi-a prezentat demisia, în decembrie anul trecut, după ce a făcut nişte declaraţii neinspirate despre bugetul alocat programului naţional pentru prevenirea şi tratarea HIV/SIDA.
A doua suspendare a lui Traian Băsescu
După instalarea la putere, USL a procedat la a doua suspendare a preşedintelui Traian Băsescu. Planurile s-au desfăşurat cu repeziciune: pe 3 iulie 2012, USL i-a revocat pe Avocatul Poporului de atunci (Gheorghe Iancu), dar şi pe cei doi democrat-liberali care conduceau încă Senatul şi Camera Deputaţilor (Vasile Blaga şi Roberta Anastase); pe 5 iulie, Guvernul Ponta I a adoptat ordonanţa de urgenţă care spunea că referendumul de demitere nu trebuie să îndeplinească condiţia cvorumului, iar pe 6 iulie Parlamentul vota suspendarea şefului statului. Doar la presiunea partenerilor europeni şi americani, Guvernul Ponta a ţinut apoi seama de deciziile Curţii Constituţionale, care a spus că este nevoie de cvorum pentru validarea referendumului şi, în final, că referendumul nu poate fi validat, deoarece s-au prezentat la urne circa 46% din alegători.
Sunt de notorietate, din acea perioadă, declaraţiile neinspirate făcute de liderii USL la adresa unora dintre oficialii europeni care atrăgeau atenţia că UE nu poate accepta încălcarea statului de drept într-o ţară membră. Amintim doar declaraţia lui Crin Antonescu din august 2012: „Doamna Merkel
să-l ia pe Băsescu în Germania, doar e o ţară mare şi prosperă. Să-i dea acolo o bucăţică de pământ, lui şi PDL-ului, să se joace acolo“.
Funcţii, bani, procurori
Primele fisuri în USL au apărut la formarea Guvernului Ponta II, după alegerile generale din decembrie 2012, în condiţiile în care social-democraţii şi-au asigurat ministerele cu bani mulţi (gen Dezvoltarea, care i-a revenit lui Liviu Dragnea), iar liberalilor le-au revenit ministerele „cu găuri“ în buget (gen Muncă şi Sănătate). Apoi, printr-o serie de transferuri (precum trecerea CNADNR de la Transporturile conduse de liberalul Relu Fenechiu la ministerul condus de social-democratul Dan Şova), PSD s-a asigurat suplimentar că deţin controlul banilor.
Noi disensiuni au apărut când premierul Victor Ponta a numit-o, din postura de ministru interimar al Justiţiei, pe Laura Codruţa Kovesi la şefia DNA. „Este o decizie pe care a luat-o şi asupra căreia, pentru prima dată de la înfiinţarea USL, nu ne-am consultat şi doar ne-a comunicat, şi asupra căreia, tot pentru prima dată de la înfiinţarea USL, ne despărţim fundamental“, declara atunci liderul PNL, Crin Antonescu. Ca urmare a numirilor făcute de Ponta, liberalii au renunţat la Ministerul Justiţiei. În fruntea acestui minister a fost numit, apoi, Robert Cazanciuc, aparent independent, în realitate de coloratură social-democrată (şi-a luat carnetul de partid, oficial, chiar în această lună).
Roşia Montană, Oltchim, CFR Marfă
La capitolul „eşecuri“ ale guvernelor USL se pot înscrie încercările de privatizare a Oltchim şi CFR Marfă. Dacă, în cazul primului, am avut parte de un show stil OTV, cu Dan Diaconescu în postura de investitor strategic, negociind cumpărarea combinatului pe ritmurile lui Tudor Gheorghe, în al doilea caz, privatizarea a eşuat după o încercare de atragere a CSAT în poveste.
De un scandal imens a fost înconjurat un alt proiect USL: Roşia Montană. În condiţiile în care PNL şi PSD aveau puncte de vedere diferite pe acest subiect, iar în stradă erau organizate ample proteste împotriva proiectului, USL a decis, în cele din urmă, respingerea acestuia. Ulterior, s-a încercat repunerea lui pe tapet, discret, sub deghizarea unei legi-cadru a minelor (lege care prelua multe dintre prevederile controversate). Aceasta din urmă a căzut însă la vot, din cauza unei „inexplicabile“ lipse de mobilizări a parlamentarilor PNL.
Insolvenţă, descentralizare, revizuirea Constituţiei
Chiar dacă, înainte de venirea la putere, critica Guvernul Boc pentru actele adoptate şi care se dovedeau ulterior neconstituţionale, USL a procedat la fel. Reamintim ordonanţa de urgenţă privind Codul insolvenţei, declarată a fi neconformă cu Legea fundamentală, dar şi proiectul „marii descentralizări“, gândit de vicepremierul Liviu Dragnea şi asumat, în cele din urmă, de Guvernul Ponta II în faţa Parlamentului. Legea descentralizării, care trebuia să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2014, avea să fie desfiinţată de judecătorii CCR. La fel, au fost declarate neconstituţionale modificările pe care USL le-a adus în Parlament, în „marţea neagră“, Codului Penal, modificări prin care senatorii, deputaţii, primarii şi şefii de consilii judeţene ar fi scăpat de răspunderea penală pentru o serie întreagă de fapte de corupţie. În fine, numeroase observaţii au avut judecătorii CCR la un alt proiect-prioritate a USL: proiectul de revizuire a Constituţiei. Acesta va fi acum, cel mai probabil, abandonat, în condiţiile în care niciunul din partide nu-şi doreşte un preşedinte cu rol decorativ.
declaraţii
30 noiembrie 2011: „Mă voi bate în campania electorală pentru Crin Antonescu, preşedinte al României. Crin Antonescu a devenit un camarad de război, suntem în război împotriva regimului pe care vrem să îl schimbăm, îmi iau angajamentul să rămânem împreună şi pe timp de pace“ – preşedintele PSD, Victor Ponta
26 septembrie 2012: „Eu îl consider în primul rând pe Antonescu un prieten, în al doilea rând avem aceleaşi valori şi idealuri, am explicat de fiecare dată. (…) Noi doi suntem legaţi ca în acel film, dacă îl ştiţi, cu cei doi care au evadat, dar erau legaţi unul de altul. Ori câştigăm împreună, ori pierdem împreună“
10 februarie 2014: „Nu eu, a doua zi după o victorie copleşitoare, m-am dus să închei pact cu Traian Băsescu. Nu eu, a doua zi după ce şapte milioane şi jumătate de români au votat într-un fel, m-am dus să-mi dea Barroso lista de comenzi ca la chelneri“ – preşedintele PNL, Crin Antonescu
