„Tinerii sa aiba incredere in Romania si in demersurile noastre”, indeamna ministrul de Externe, Mihai Razvan Ungureanu
Ministerul Afacerilor Externe a pregatit un proiect de lege care se adreseaza in exclusivitate romanilor de pretutindeni, un proiect supus dezbaterii publice tocmai pentru ca textul legii sa fie cunoscut, analizat si imbunatatit de toti cei interesati. Viata culturala a romanilor din afara granitelor poate fi sustinuta financiar de catre tara-mama. Totodata, conform proiectului de lege, vor fi finantate infiintarea si restaurarea de muzee, case memoriale, scoli, biblioteci, biserici, institutii mass-media, se va crea Consiliul de Reprezentare al Romanilor de pretutindeni, organism onorific, cu rol consultativ, sub patronajul primului ministru. La o prima lectura, legea pare sa fie suficient de cuprinzatoare. Aceasta nu inseamna ca va reusi sa multumeasca toate comunitatile romanesti, unele atomizate si macinate de orgolii, altele dizolvate in populatiile de adoptie, iar altele neputincioase si uitate de lume. Votul asteptat al Parlamentului si implementarea fara prea multe disfunctiuni a viitorului act normativ constituie o provocare pentru autoritatile de la Bucuresti, dar si pentru romanii de aiurea. Seful diplomatiei romane, Mihai Razvan Ungureanu, este optimist si conteaza pe atragerea si implicarea tinerilor etnici romani.
– Domnule ministru, in ciuda generozitatii demersurilor dumneavoastra, pe site-urile diverselor comunitati romanesti nu este o inflatie de opinii pe marginea acestui subiect. Cum comentati?
– Cred ca interesul comunitatilor romanesti de peste hotare privind actul normativ in cauza si, implicit, pentru dezbaterea publica initiata de Ministerul Afacerilor Externe pe marginea acestei teme nu pot fi rezumate doar la accesarea site-ului oficial. Am primit numeroase semnale in acest sens din partea organizatiilor romanesti, partenere sau nu in diferite programe finantate din fondurile MAE, reprezentanti ai acestora fiind, de altfel, prezenti la consultarile care au avut loc in luna iulie. Pe de alta parte, din cate stiu eu, multe publicatii din tara si din strainatate au acordat spatii largi editoriale, in cadrul carora cei interesati si-au putut exprima punctul de vedere. Trebuie sa luam in calcul insa si realitatile din multe comunitati romanesti, cum ar fi cele din vecinatatea Romaniei, unde accesul la mijloacele electronice de comunicare este destul de dificil. Pe de alta parte, multi dintre reprezentantii romanilor de pretutindeni au preferat schimbul de pareri direct in defavoarea comentariilor pe site.
– Unele voci sustin ca pentru romanii din Republica Moldova, pentru romanii din vecinatate, ar fi nevoie de prevederi speciale, romanii din Republica Moldova neputand fi considerati o minoritate nationala, de exemplu. Impartasiti acest punct de vedere?
– Scopul proiectului de lege este de a sprijini pastrarea, afirmarea, dezvoltarea identitatii etnice, lingvistice, religioase si culturale a romanilor de pretutindeni, in functie de limitele in care statul roman poate interveni in virtutea prevederilor de drept international si el nu aduce in discutie natura comunitatilor din care potentialii beneficiari fac parte, respectiv comunitate istorica sau de data recenta. Aria personala de aplicare a legii este insa cuprinzatoare, si se defineste prin raportare la indivizii beneficiari, iar conceptul de „romani de pretutindeni” include doua categorii distincte de persoane: persoanele de origine romana si persoanele apartinand filonului cultural romanesc. Baza in temeiul careia se acorda beneficiile prevazute de lege este, primordial, asumarea unei identitati, recte identitatea culturala romana, care include deopotriva cele doua categorii de persoane identificate de lege ca beneficiari. Accentuez faptul ca beneficiarii sunt indivizi, nu comunitati, care devin destinatarii concreti ai prevederilor legii in momentul in care dovedesc in fata autoritatilor responsabile cu aplicarea actului normativ indeplinirea conditiilor prevazute de lege in acest sens. Pe de alta parte, faptul ca in mod formal diferentierea la nivel de comunitati nu este operata nu inseamna ca legea nu are in vedere conditiile specifice fiecarei comunitati si necesitatea identificarii unor solutii adecvate pentru fiecare situatie.
– Proiectul prevede faptul ca de burse, finantari proiecte nu pot beneficia decat cei care poseda „cunostinte de limba romana corespunzatoare”, fara a se tine seama de descendentii din familiile de romani care n-au apucat, din diverse motive, sa invete limba romana? N-ar fi fost mai nimerit ca de aceste facilitati sa se bucure oricine are de facto drept de cetatenie romana, chiar daca nu este concretizata de jure?
– Dati-mi voie sa precizez ca este vorba de o declaratie pe propria raspundere a beneficiarului, prin care acesta isi asuma identitatea culturala romana sau apartenenta la filonul cultural romanesc, si nu de un certificat. Conform exigentelor internationale, orice document emis in baza prevederilor unui act normativ de reglementare a drepturilor minoritatilor inrudite nu poate avea decat o natura pur administrativa si nu poate avea o alta valoare decat aceea de a certifica faptul ca detinatorul este indreptatit la beneficiile prevazute de lege. El nu poate crea o legatura politica sau institutionala intre cetateanul unui alt stat si statul emitent al documentului si nici nu poate contine elemente care l-ar asimila unui document de identitate. Cunoasterea limbii romane, la un anumit nivel, mi se pare o conditie necesara pentru o persoana care isi asuma identitatea culturala romana si o cale tocmai pentru a impiedica eventualele abuzuri. Limba romana e parte a spiritualitatii romanesti. Majoritatea tinerilor etnici romani din afara frontierelor cunosc limba romana, in primul rand datorita familiilor lor. Totodata, acolo unde nu exista invatamant in limba materna exista asociatii care organizeaza cursuri, unele de cativa ani si cu rezultate bune, iar altele se afla abia la inceput. Sa nu uitam ca o parte dintre acesti tineri vin anual la studii in Romania sau, de cativa ani, in tabere organizate in diverse zone din tara. Nu cred ca aceasta conditie a cunoasterii limbii romane va pune probleme vreunui etnic roman. Totodata, chiar daca, asa precum sustineti dumneavoastra, ar fi trebuit sa ii avem in vedere pe cei care de facto au dreptul la cetatenie romana, potrivit prevederilor in vigoare in materie de cetatenie (Legea nr. 21/1991), una dintre conditiile sine qua non ale acordarii cetateniei romane o reprezinta cunoasterea limbii romane si, chiar mai mult, detinerea unor notiuni elementare de cultura si civilizatie romaneasca.
– Un pariu cu MAE. Asa ati spus despre proiectul legislativ. Sunt asigurate premisele pentru castigarea pariului?
– Fara indoiala. Finalizarea proiectului de lege a fost deja primul pas. Simpozionul din luna iulie a fost foarte util si am decis sa includem in textul proiectului puncte de vedere exprimate cu acea ocazie. Vom trimite noul text Inaltului comisar al OSCE pentru Minoritati, urmand ca in luna septembrie sa organizam o noua dezbatere publica si sa initiem procedura de avizare interinstitutionala.
– Aveti un mesaj pentru tinerii romani din afara granitelor?
– Sa creada in Romania si in deschiderea demersurilor noastre. Ei sunt viitorii ambasadori ai culturii si spiritualitatii romanesti. Contam pe ei in aceeasi masura in care contam pe tinerii din Romania si cred ca ei stiu acest lucru. Interesul lor pentru a studia in limba romana, la universitatile din tara, exista, iar aceasta realitate ne arata ca ei vor fi continuatorii traditiilor romanesti chiar daca, aparent, vocile lor nu se aud intr-o comunitate sau alta. Este, daca vreti, diferenta intre generatii.
