După zece ani de la scoaterea la suprafață, epava navei „Rostock“ este în continuare un obstacol, de această dată blocând aderarea țării noastre la Spațiul Schengen. Blocajul a intervenit din cauza refuzului statului român de a plăti cele 12 milioane de euro pe care le datorează consorțiului olandez care a realizat operațiunea de ranfluare, cum este denumită în termeni marinărești scoaterea la suprafață a unei epave.
În aceste condiții, parlamentarii olandezi au un motiv în plus, dar evident nu singurul, în a se opune aderării României la Schengen, fapt confirmat și de ambasadorul Oandei la București, Matthijs van Bonzel, în cadrul unui interviu acordat Realitatea TV. Întrebat dacă Olanda susţine sau nu aderarea României la Schengen, van Bonzel a declarat că „în acest moment, aderarea nu este susţinută de Parlamentul olandez pentru că Parlamentul nu consideră că România a implementat toate cerinţele iniţiale pentru a deveni stat membru al Uniunii Europene“.
Ambasadorul a mai adăugat că o altă nemulţumire a parlamentarilor olandezi este aceea că statul român nu a plătit compania olandeză care, în urmă cu şapte ani, a recuperat epava unei nave eşuate, deşi există şi un verdict al Camerei Internaţionale de Comerţ de la Paris.
Și în 2014 Guvernul Olandei cerea stingerea litigiului
Nu este primul demers al guvernului olandez pentru recuperarea sumei datorate de statul român consorțiului olandez Rostok Wreck Removal Consortium (RWRC), format din firmele Multraship BV (Olanda), Titan (SUA) şi Deltacons Tulcea. Anul trecut, când ministru al Transporturilor încă mai era Dan Șova, a efectuat o vizită la București ministrul Comerţului Exterior din Olanda, Lilianne Ploumen, care a discutat cu Șova despre interesul Autorităţii Portului Rotterdam de a investi în zona de sud a Portului Constanţa, dar a abordat şi un subiect sensibil pentru guvernul român, plata daunelor de 12 milioane de euro către consorţiul olandez RWRC, care a scos la suprafaţă epava navei „Rostock“.
„Ministrul olandez i-a cerut sprijinul ministrului Dan Şova în achitarea datoriei rezultate din litigiul între consorţiul RWRC şi AFDJ Galaţi, referitor la contractul «Ranfluarea epavei Rostock din canalul Sulina, curăţarea canalului navigabil şi refacerea apărărilor de maluri». Suma care ar trebui achitată este de aproape 12 milioane de euro“, se spunea în comunicatul Ministerului Transporturilor. Cele 12 milioane de euro trebuie plătite consorţiului olandez în urm a deciziei Curţii Internaţionale de Arbitraj, după ce olandezii au dat în judecată Administraţia Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galaţi pentru că nu a fost prezentată corect situaţia tehnică. Ca urmare, lucrările de ranfluare a epavei au fost mai complicate, dar şi mai costisitoare.
Guvernul Ponta „a luat notă“ încă din mai 2013
Într-o ședință de guvern din mai 2013, Guvernul Ponta a luat notă de pierderea, de către AFDJ Galaţi, a procesului de la Curtea de Arbitraj de la Paris în Dosarul arbitral ICC nr. 1431/AVH/FM/GZ, privind litigiul cu Consorţiul RWRC, referitor la contractul „Ranfluarea epavei Rostok din Canalul Sulina, curăţarea canalului navigabil şi refacerea apărării de maluri“, partea română a pierdut procesul.
În „nota“ guvernului se arată că „în urma arbitrajului internaţional a fost emisă o decizie finală în disputa dintre AFDJ Galaţi şi consorţiul RWRC, conform căreia, la data de 30.04.2013, suma datorată de AFDJ Galaţi consorţiului RWRC era de 11.925.935,91 euro şi 471.540,30 dolari SUA“. Au trecut doi ani în care statul român nu s-a conformat deciziei Curţii de Arbitraj și iată că acum s-a ajuns la blocarea aderării la Schengen, pentru o sumă ce reprezintă valoarea șpăgii unui singur protagonist din dosarul Microsoft.
În cazul „Rostock“ – statul român, mereu pierzător
Epava motonavei „Rostock“, sub pavilion ucrainean, bloca șenalul navigabil din 1991, locul fiind numit de marinari „Cotul dracului“ din cauza manevrelor complicate pentru traversarea zonei. În 1995, Administrația Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galați a mai avut o tentativă de scoatere la suprafață care a eșuat în Afacerea „Drossinos“. Scandalul a fost provocat de faptul că firma din Grecia a scos numai prova și s-a retras, iar statul român prin AFDJ a plătit lucrările, deși în conformitate cu Convenţia asupra Salvării semnată la Bruxelles în 1910 astfel de prestaţii nu se plătesc. În 2004, AFDJ a organizat o nouă licitaţie internaţională, la care s-au prezentat două consorţii.
Primul, consorţiul german Partel-Simas, cerea pentru ranfluarea navei 3.600.000 de euro, iar metoda tehnică era una prin care epava era scoasă la suprafaţă fără să fie nevoie de tăierea ei în bucăţi. Celălalt competitor a fost RWRC. Contractul iniţial era de 4.999.000 euro. După ranfluarea epavei, RWRC a deschis acţiune la Curtea Internaţională de Arbitraj de la Paris, solicitând plata sumei de 7.749.996 euro, reprezentând lucrări suplimentare efectuate din cauză că directorii AFDJ nu au pus la dispoziţie toate informaţiile necesare ranfluării şi din această cauză proiectul a fost modificat pe parcursul executării lucrărilor. AFDJ Galaţi a cheltuit sume importante pe asistenţa juridică. Războiul cu RWRC la Curtea de Arbitraj de la Paris era prea important, aşa că s-a apelat la serviciile unui cabinet de avocatură din Capitală. În 2005, fostul director al AFDJ, Mihai Ochialbescu, a încheiat un contract de asistenţă juridică cu cabinetul de avocatură „Raţiu & Asociaţii“ SCA.
După calculele noastre și pe contractul de asistență juridică AFDJ a plătit vreo șapte sute de mii de euro. În timp, procesul a ajuns pe rolul Curţii de Arbitraj de la Zürich. Procesul a fost continuat de liderul consorţiului, Multraship, care a mărit şi pretenţiile, la 12,4 milioane euro. În dosarul arbitral CCI 1443/AVH/FM/GZ, judecat la Arbitrajul de la Zürich, proba decisivă a fost un document prin care conducerea de atunci a AFDJ a transmis executantului schimbarea metodei de ranfluare a epavei, document care a diminuat şansele AFDJ de a nu pierde procesul.
