Prostia poarta antetul Guvernului. Tariceanu a comis luni seara o greseala de om disperat. Intr-un comunicat oficial, sub insemnele Guvernului, premierul a numit oamenii aratati cu degetul de Traian Basescu. Una dintre cele mai grave acuzatii era ca premierul a renuntat la anticipate dupa o intalnire de taina. Toata lumea a ghicit lesne aluzia la Dinu Patriciu, Sorin Rosca Stanescu si Peter Imre. „Stiu despre intalnirea premergatoare anularii (n.r. – gestului de a demisiona) cu un important om de afaceri, cu un foarte important ziarist care are si el afaceri legate de omul de afaceri si cu un foarte important reprezentant al unui trust de tigari care a avut loc la doua zile dupa intalnirea dintre ziarist si omul de afaceri”. La inceput, premierul Tariceanu s-a facut ca ploua. Ca nu pricepe. Frica l-a transformat intr-un actor prost. Acuzat ca risca sa ajunga prizonierul unor „grupuri de interese”, Tariceanu a inceput sa bata campii Austriei. Jucand sceneta falsului inocent, premierul risca sa se faca de ras. Asa ca si-a luat inima in dinti si s-a avantat cu capul in zidul Guvernului. Spre sfarsitul zilei, Tariceanu a simtit nevoia sa anunte patria ca s-a prins si el despre cine era vorba in aluziile prezidentiale. „Omul de afaceri la care se refera presedintele in interviul sau este Dinu Patriciu, cu care ma cunosc de 15 ani. Ne-am intalnit public pe 17 iulie la o masa intr-un restaurant din Snagov, unde ni s-a alaturat ulterior si Sorin Rosca Stanescu. (…) Reprezentantul industriei de tutun la care face referire seful statului este Peter Imre, cu care mi se intampla sa joc table pe plaja. Nici masa luata in restaurantul public si nici discutia cu acesta din urma nu au avut vreo influenta asupra deciziei de a renunta la anticipate”.
De ce este deosebit de grava simpatica sinceritate guvernamentala? In primul rand, nu e deloc bine ca premierul ia masa cu personaje cercetate de Parchet. In al doilea rand, de ce cu Patriciu, si nu cu Becali? In al treilea rand, sa zicem ca sunteti om de afaceri cu petrol sau tigari. Sa presupunem ca sunteti interesat de Romania. Sa ne imaginam ca accesati site-ul Guvernului si cititi cum seful executivului povesteste oficial ca se cunoaste cu Patriciu de 15 ani si ca joaca table cu Peter Imre. Ei, nu va vine sa le dati dracului de afaceri? Poate vi se pare o intransigenta exagerata, dar un om politic ajuns in functia de premier nu mai are prietenii si simpatii in lumea afacerilor expuse oficial. Altminteri, va fi vesnic suspect de trafic de influenta, interese oculte, contracte date pe sub mana, pe scurt, de apartenenta la grupuri de interese nelegitime.
Camarila celorlalti se simtea si ea, o stia si Iliescu, o stia si presa, dar a ramas bine camuflata si foarte rar era numita public. Nomina odiosa. Imaginati-va cum ar fi fost ca, pe vremea cand Iliescu infiera capitalismul de cumetrie, Adrian Nastase sa emita comunicate de guvern in care sa zica: care capitalism de cumetrie? Cu Alexandru Bittner fac schimb de timbre, pe Costel Bobic il execut la remi, iar cu Adrian Petrache joc „Nu te supara frate”. O fi fost Nastase tenebros ca premier, dar nu atat de nataflet.
Premierul zice ca joaca table cu Peter Imre. Ca doi pensionari cuminti in Cismigiu. Parca-l vad pe Tariceanu: sase-sase, scad accizele la tigari. Imre: doi-unu, poarta-n casa si renunta la anticipate. Tariceanu: patru-patru, un contract de sponsorizare. Imre: te-am scos. Tariceanu: Constitutia nu permite. Imre ofteaza in gand. Cu partidul „Prostanacului” se intelegea, parca, la fel.
