Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi convergenţa în Uniunea Europeană şi Monetară, ce va fi semnat la Bruxelles la începutul lunii martie, se poate reduce, în cifre, la: deficit structural anual de maximum 0,5% din PIB, deficit bugetar de cel mult 3% din PIB şi datorie publică de maximum 60% din PIB. Ce ar însemna, de fapt, aceste cifre? Ca statul să-şi colecteze mai bine veniturile şi să cheltuiască banii mai eficient. Adică un aparat bugetar mai puţin stufos, servicii publice mai eficiente şi, în special, renunţarea la derapajele electorale.
Cu alte cuvinte, politicienii să nu se mai înghesuie în anii electorali să dea tot felul de ajutoare, să mărească pensiile şi salariile sau să demareze diverse programe cu bătaie socială, atât timp cât bugetul de stat nu poate suporta astfel de cheltuieli. Practic, ar urma să dispară principiul „promitem orice şi dăm orice pentru a ajunge la putere”.
Or, în mod evident, astfel de restricţii nu convin nici unui partid. Nici celor din coaliţia la putere, nici opoziţiei. Sub presiunea preşedintelui Traian Băsescu şi a partenerilor europeni, liderii coaliţiei au semnat totuşi, miercuri, un protocol de susţinere a tratatului.
Invitaţi să semneze protocolul, liderii opoziţiei bat în retragere, gândindu-se, probabil, că noile reguli le-ar îngreuna mult planurile când vor ajunge la putere. Nu de alta, dar au vorbit de necesitatea creşterii salariilor şi a pensiilor, de scăderea TVA, de reducerea impozitelor pentru salariile mici, de neimpozitarea pensiilor sub 2.000 lei etc.
Iliescu: „Nu înţeleg această grabă”
Tratatul se va semna pe 1 martie, dar liderii PSD spun că nu este nici o grabă, că avem destul timp de analiză şi că, la o adică, putem să nici nu semnăm acum, ci mai târziu.
„Nu suntem grăbiţi să îl semnăm acum, pentru că oricum suntem în afara zonei euro. Nu ştiu de ce se grăbeşte domnul Băsescu, eu nu ştiu ce cunoştinţe are el şi câtă economie înţelege el şi ce pricepe din toate acestea”, a declarat preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu. Fostul şef al statului a mai spus că actuala putere ar trebui să se axeze, mai bine, pe dublarea salariului minim, pe creşterea puterii de cumpărare a românilor şi pe refacerea locurilor de muncă. „Mai sunt locurile de muncă, am pierdut atâtea, aveam 10 milioane de salariaţi în 1990, mai avem 4,7 milioane şi nu mai putem să creştem. Ce este de făcut din acest punct de vedere? Cum să sprijinim industria, agricultura? Deci aceste chestiuni trebuie discutate prima dată. (…) Pe lângă un tratat din ăsta de disciplină fiscală, eu aş vrea să semnăm un tratat cu ce face UE ca să reducă decalajele interne între ţările bogate şi sărace”, a mai arătat Iliescu.
La rândul său, preşedintele Consiliului Naţional al PSD, Adrian Năstase, a declarat că România „nu pierde trenul pentru totdeauna” dacă nu semnează tratatul pe 1 martie. „Există o prevedere în tratat, la sfârşit, la articolul 15, care spune că tratatul va rămâne deschis pentru aderarea ţărilor din UE. Cu alte cuvinte, nu este un tratat închis”, a explicat Năstase. Previzibil, liderii USL refuză să semneze protocolul parafat miercuri de Emil Boc, Kelemen Hunor, Gabriel Oprea şi Varujan Pambuccian, liderul minorităţilor naţionale.
În decembrie 2011, cu prilejul consultărilor de la Cotroceni, liderii USL fredonau însă altă partitură. „Eu cred – şi în numele USL vorbesc – că noi nu putem rămâne în afara Europei, noi trebuie să mergem alături de celelalte 26 de ţări”, spunea Victor Ponta atunci, în timp ce Crin Antonescu arăta că liderii USL înţeleg să trateze tema tratatului „fără nici o urmă de populism” şi să o „decupleze” de conflictul politic intern.
Revizuirea Constituţiei, lege specială sau lege ordinară?
Tratatul prevede ca limita maximă a deficitului structural să fie introdusă la nivel constituţional sau nivel echivalent. Plecând de la premisa că România nu are acte echivalente (care să necesite pentru modificare o majoritate de două treimi în Parlament şi un referendum, aşa cum este cazul Legii fundamentale), preşedintele Traian Băsescu a propus revizuirea Constituţiei.
În prima fază, în decembrie, liderii USL au spus că nu se poate revizui Constituţia până la alegerile parlamentare (care să aducă noi aleşi, „legitimi”), dar că se poate adopta o lege specială (să fie aprobată cu o majoritate largă). Acum însă nu mai vor nici aşa. Potrivit lui Adrian Năstase, ar fi suficientă o simplă lege ordinară, aprobabilă cu majoritatea celor prezenţi.
Aceasta în condiţiile în care coaliţia PDL-UDMR-UNPR tocmai convenise ca tratatul să fie ratificat printr-o lege specială. Dacă ea va necesita o majoritate de două treimi şi dacă opoziţia îşi menţine refuzul, sunt însă toate şansele ca legea să nu treacă.
Economiştii români – despre semnalul politic, limitări şi cum va fi influenţată dezvoltarea
Voinea: Datori cu miliarde de euro
Dacă tratatul va fi semnat în forma actuală, propusă de iniţiatorii lui din zona euro, România va trebui să înceapă să contribuie la Fondul de stabilitate cu sume pe care nu şi le va permite. Dacă, de pildă, Portugalia ar intra în dificultate, contribuţia Bucureştiului ar ajunge la circa un miliard de euro, exemplifică Liviu Voinea, economist în cadrul Grupului de Economie Aplicată (GEA).
Există şi alte două capitole ce trebuie ajustate. Unul este PIB-ul potenţial, respectiv capacitatea de creştere a acestuia. Indicatorul e folosit la calcularea deficitului structural. Deoarece rezultatele ultimilor ani au fost dezastruoase, sunt toate şansele să fie luat în calcul un PIB potenţial mic pentru perioada următoare, iar raportarea deficitului efectiv la un PIB potenţial mic ar duce la o pondere mare a acestui deficit, peste limita de 0,5% convenită.
Ultimul capitol unde Liviu Voinea crede că trebuie obţinute derogări este cel al ţintei de 0,5% pentru deficitul structural – diferenţa dintre deficitul efectiv dintr-un an şi cel ciclic, aferent situaţiei conjuncturale de creştere sau scădere economică din anul respectiv. Potrivit acestuia, asemenea chestiuni nu trebuie negociate. Statele semnatare pot face observaţii şi pot decide să îşi însuşească doar partea care le convine din Tratat. „E ca în cazul eliminării graduale a tarifelor vamale în momentul aderării la UE. Dacă ar fi fost eliminate pe loc, nu ar mai fi existat producători români”, susţine Liviu Voinea.
Totuşi, fără a o spune explicit, economistul de la GEA lasă să se înţeleagă faptul că Tratatul la nivelul ţărilor UE este mai bun decât nimic.
Cîţu: Nu cred în derogări
Florin Cîţu, fost economist-şef la ING, nu crede însă în derogări, dar afirmă că „ar trebui să semnăm ceva care să ajute economic România”. În forma actuală, Tratatul este conceput pentru statele cu economie puternică din zona Euro. Spre exemplul, modul în care se calculează PIB-ul potenţial e foarte important. În Chile, ţară ce a trecut cu succes prin perioada de criză, având chiar excedent bugetar, calculul acestuia s-a făcut de către firme private.
Potrivit lui Cîţu, important este şi cum se va face micşorarea deficitului: „Dacă vor fi introduse taxe, atrângând lichidităţi de pe piaţă, degeaba vom atinge acest indicator în primul an, deoarece vom lovi creşterea economică, cum s-a întâmplat cu majorarea TVA”.
Dăianu: Limitează acţiunile în situaţii critice
Din perspectiva fostului ministru de Finanţe Daniel Dăianu, Tratatul european are un caracter restrictiv şi limitează „dimensiunea de contraciclicitate” la nivelul unei economii naţionale în cazul unui şoc advers, precum inundaţiile. Statului, deci, îi vor fi diminuate instrumente de corectare a unor dezechilibre apărute în diverse cicluri economice.
Dăianu subliniază că deficitul structural de 0,5% care ar putea fi impus prin acest document va bloca anumite decizii ale statelor: „Uitaţi ce se întâmplă cu iarna asta… inundaţii, se mai poate întâmpla şi altceva. Ce faci? Nu poţi să spui: Ştiţi că noi avem un tratat, nu avem voie să depăşim (n.r. – deficitul).”
Dochia: E un semnal politic
Însă documentul pe care Guvernul de la Bucureşti doreşte să îl semneze laolaltă cu celelalte state UE are două direcţii. Dacă economic Tratatul nu va însemna prea mult pentru România, deoarece ne-am angajat pe calea reducerii diferenţelor dintre cheltuielile şi veniturile bugetului, din punct de vedere politic Tratatul este important, spune analistul economic, Aurelian Dochia. „E un semnal politic, un angajament. Nu pentru România vor fi cele mai multe probleme privind aplicarea pactului, care reprezintă un pas către o integrare mai strânsă”, afirmă el. Potrivit lui Dochia, e vorba şi de un semnal către pieţe că liderii europeni se mişcă în direcţia bună.
Şerbănescu: Încetineşte dezvoltarea
În schimb, analistul economic Ilie Şerbănescu consideră că, deşi totul pare „ademenitor”, tratatul este injust şi nerealist, astfel că doar statele care nu vor respecta interdicţiile pe care le conţine se vor mai putea dezvolta. „(…) Pentru România eu nu văd decât un singur motiv serios pentru acest pact fiscal, dincolo de teorii: dacă va fi mai mic deficitul, va fi mai puţin de furat”.
În opinia sa, acest pact este „complet injust” pentru că Germania, de exemplu, s-a dezvoltat folosind instrumentul deficitului bugetar şi acum ea le interzice altor state acest lucru. „Asta se numeşte colonialism. Apărarea economiei naţionale nu se mai poate. Ei (n.r. – statele dezvoltate ale UE) au făcut-o 50 de ani, apoi s-a interzis”, a declarat ieri Ilie Şerbănescu, la o conferinţă pe această temă.
