Iliescu a tasnit din transee direct in linia intai. De-acum, nici Geoana, nici grupul de la Cluj nu-i mai pot lua microfonul. Flancat de Vadim si Voiculescu, Iliescu s-a pus in fruntea ostirii ce vrea suspendarea “tiranului”. Experimentatii spahii ai locotenentului Cozma lipsesc acum de la apel, dar generalissimul nu s-ar sfii sa inroleze cativa ieniceri din PNL.
Basescu a reusit sa mute accentul de pe biletel pe rolul malefic jucat de “batranul edec Iliescu”. Provocat de amintirea “glorioaselor” mineriade, Iliescu a cazut in plasa: a contraatacat, s-a victimizat, l-a eclipsat pe Geoana si a sfarsit prin a nelinisti chiar si electoratul PNL.
Prin deplasarea temei de la biletelul premierului spre Iliescu, Basescu poate fi acuzat ca doreste sa inventeze o “amenintare” pentru a-si fideliza sustinatorii Aliantei. E, desigur, o miscare de imagine. Totusi, Basescu nu a facut decat sa raspunda foarte dur initiativelor liderului PSD. Iar “amenintarea” nu e artificial creata; Iliescu se reactivase cu mult inaintea acestei dispute, incolonandu-si partidul impotriva condamnarii comunismului, punand sub semnul intrebarii firavul proces de reforma din PSD.
Dar rolul principal jucat de Iliescu, secondat de Vadim si Voiculescu, prabuseste planul suspendarii. Dupa ce a batut toba anticomunista si antisecurista, Tariceanu va avea dificultati in a argumenta colaborarea cu un PSD aflat la discretia lui Iliescu, PC si PRM. Oricat l-ar iubi pe Tariceanu sau dispretui pe Basescu, electoratul PNL nu se va lasa convins de premier ca PSD, PRM si PC sunt “partidele cu vocatie autentic democratica”, in timp ce Basescu e copia lui Lukasenco.
Si PSD este pus in dificultate. Devine limpede ca mult trambitata reforma s-a fasait, iar Iliescu e chiar mai influent decat in perioada Adrian Nastase.
“Suspendarea” va esua. Dar razboiul abia a inceput, caci e limpede ca angrenajul transpartinic nu doreste sa-si piarda privilegiile dobandite prin delapidarea statului, ci vrea sa functioneze mai departe dupa principiul “lasa-ma ca sa te las” si sa-i elimine pe cei care nu intra in joc. Justitia prin telefoane si biletele e doar o rotita, importanta, in acest angrenaj.
Saptamana aceasta, coalizarea celor care au incercat din rasputeri sa blocheze occidentalizarea Romaniei a devenit mai evidenta decat oricand. Unii au fost zgandariti de condamnarea comunismului, altii – de condamnari penale si anchete ale procurorilor. Si-au pierdut impunitatea garantata inainte de 2004 de un presedinte-bunic complice, care doar isi dojeneste din cand in cand nepoteii pasionati de “capitalismul de cumetrie”. Basescu si Macovei vor fi tintele lor principale. Miza e instaurarea sau nu a statului de drept, depasind astfel granitele partidelor, putand produce reasezari sau falii in acele partide care nu sunt deja proprietatea unor oligarhi. Aceasta miza ne priveste direct pe noi. Fie ca ne place sau nu Basescu, fiecare vom avea o alegere de facut conform propriei constiinte.
