Noul președinte al Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNADTCU) este rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj, un intelectual care nu a avut ieșiri numeroase în spațiul public. Ioan-Aurel Pop a scris, însă, o lucrare extrem de documentată în care combate relativismul istoric pe care îl promovează cel mai în vogă istoric din România, Lucian Boia.
Ioan-Aurel Pop este istoric și profesor universitar la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai. Din 2012, este și rectorul acestei universități. CNADTCU, organismul pe care a fost desemnat să îl conducă din, este o instituție care, potrivit Legii Educaț poate întocmi rapoarte pe baza cărora Ministerul Educației să dispună retragerea calității de conducător de doctorat sau retragerea titlului de doctor. Dar, după modificarea adusă de către ministrul Educației Adrian Curaj şi de proiectul de hotărâre de guvern privind Codul studiilor universitare de doctorat, care dau posibilitatea universităţilor să retragă titlul de doctor și în cazul politicienilor, rolul CNATDCU în cazul plagiatelor pare mai puțin clar.
Notele de subsol, obligatorii
Plagiatul a devenit o boală de care s-au contaminat numeroși oameni politici, din administrația locală sau din justiție. Fostul premier Ponta, fostul vicepremierul Gabriel Oprea, actualul ministru de interne Petre Tobă sunt cele mai sonore nume acuzate de fals academic în teza de doctorat. Una dintre acuzațiile aduse acestora a constat în faptul că și-au însușit părți importante din alte lucrări fără a cita sursa.
Ioan-Aurel Pop susține că rigoarea, citarea exactă a surselor, dar și dreapta proporție a folosirii acestora este vitală pentru un studiu academic. Această convingere e exprimată în prefața cărții sale „Istoria, adevărul și miturile”, unde combate ideile din lucrarea lui Lucian Boia „Istorie și mit în conștiința românească” pe care o analizează pagină cu pagină, un demers mai puțin întâlnit în lumea academică românească. „Dorim să atragem atenția asupra metodei primejdioase de a extrage dintr-un imens material doar acele exemple care servesc tezei elaborate în prealabil. Acet mod de a proceda nu are nimic de a face cu cercetarea din domeniul istorie”, explică profesorul Pop. „Domnul Boia și ce-i care îl urmează au creat impresia – devenită, din păcate pentru unii convingere – că cercetarea isorică nu are nici un rost fiindcă este falsă, mincinoasă, plină de mituri (termen folosit cu un caracter peiorativ). Cu alte cuvinte, toată munca istoricilor de la Herodot încoace, dar mai ales de la Grigore Ureche încoace ar fi inutilă, insidioasă, fără legătură cu adevărul faptelor petrecute în trecut. Istoricii nu ar fi decât niște eseiști care însăilează gânduri personale prostiind lumea cu idei preconcepute, servind numai intereselor proprii, de familie, de partid, confesionale, religioase și mai ales naționaliste. Aceste idei au prins pe pe fondul lipsei de cunoștiințe istorice în rândul publicului larg”, explică profesorul contextul necesității demersului său din care a rezultat o carte cu 197 de note de subsol.
Specialist. Argumente istorice
Cartea lui Ioan-Aurel Pop, fiind una polemică, conține afirmații „tari” despre unitatea românilor, naționalism, eroii neamului:
„Conștiința națională modernă românească este o convingere intimă a a originii, limbii, spiritualității comune, a unității românilor, convingere manifestată activ prin lupta, pe căi diferite, pentru emancipare națională”.
”Unii ideologi români au fost obsedați de definirea identității românești și de sublinierea unui destin specific al românilor pentru a fortifica fragilul edificiu politic național, pe care îl vedeau încă de la 1918 amenințat. Faptul că au avut dreptate se vede din evenimentele petrecute în 1940 și 1944, când țara a fost pe punctul de a fi desființată”.
„Uniunea politică înfăptuită sub Mihai Viteazul la 1599-1601 nu înseamnă stat național român, dar are legătură directă cu unitatea politică românească în spațiul vechii Dacii și va servi drept îndemn și exemplu pentru formarea României moderne .”
“Oricum am interpreta lucrurile, trebuie spus – a propos de deriva autoritară și totaliară a românilor de care vorbește prea acuzator domnul Boia – că nici legionarii și nici comuniștii nu au ajuns la putere în România prin vot democratic, ci prin acte de forță impuse sau prin falsuri electorale”.
