Dincolo de preţul estimat, care are o valoare neobişnuit de mare, licitaţia pentru înlocuirea sistemului de irigaţii al Administrației Prezidențiale ridică multe semne de întrebare despre cum a fost întocmită documentația tehnică.
Scandalul declanşat în urmă cu aproape o lună de zile în legătură cu licitaţia organizată de Administraţia Prezidenţială pentru înlocuirea sistemului de irigaţii din Parcul Palatului Cotroceni este departe de a se fi stins. Din contră, capătă noi valenţe. În afară de preţul estimat, care i-a lăsat pe mulţi cu gura căscată – jumătate de milion de euro, licitaţia mai ridică şi alte semne de întrebare. O susţin experţi în domeniu, consultaţi de „România liberă“, care au arătat că totul a fost organizat pe repede înainte, fapt ce ar putea favoriza unele firme.
În primul rând, Administraţia Prezidenţială a dat un termen de numai două săptămâni pentru depunerea ofertelor, din momentul publicării pe SEAP (Sistemul Electronic de Achiziţii Publice) a anunţului de intenţie şi a caietului de sarcini – de pe 16 martie până pe 1 aprilie. Mai mult, în caietul de sarcini apar numeroase prevederi cel puţin discutabile, în principal referiri la unele instalaţii folosind denumirea lor comercială. „La toate trecerile traseului de cablu de semnal, din exterior în interior sau din interior în exterior, se vor monta dispozitive de absorbţie a şocurilor electrice tip MGP-1/MSP-1 pentru protecţia echipamentelor electronice legate la aceasta”, se arată la pagina 6 a Memoriului tehnic. Or, denumirea „MGP-1/MSP-1” este una comercială şi aparţine companiei internaţionale Rainbird.
Câștigătorul trebuie să cumpere echipamente de la proiectant
Întâmplător sau nu, partenerul oficial din România al Rainbird este Emesis Trading SRL, deţinută de Mihai Cojanu, adică tocmai societatea care a întocmit caietul de sarcini şi specificaţiile tehnice pentru sistemul de irigații de la Cotroceni. Pe cale de consecinţă, firma care va câştiga licitaţia organizată de Administraţia Prezidenţială va fi oarecum nevoită să-i umfle conturile proiectantului. Asta pentru că este binecunoscut faptul că este mai ieftin să cumperi de la un partener al unui producător internaţional decât direct de la acesta pentru o lucrare punctuală.
Apoi, şi fişa tehnică pentru duzele aspersoarelor a fost realizată extrem de stufos şi de restrictiv. Mai grav este faptul că şi aici sunt prezente denumiri comerciale ale duzelor (marcate cu „TM” – Trade Mark, adică marcă comercială).
Nu în ultimul rând, alte semne de întrebare le ridică numărul de electrovane cu care trebuie prevăzut sistemul de irigaţii. “Pentru acest proiect a fost ales un sistem de control gestionat de calculator, capabil să asigure funcţionarea unui nr. de 500 electrovane, şi să coreleze în timp real programele existente cu variaţii ale parametrilor reţelei de alimentare cu apă sau a factorilor de mediu”, se arată în varianta iniţială a Memoriului tehnic.
Specialiştii consultaţi de „România liberă“ afirmă că pentru suprafaţa Parcului Palatului Cotroceni, sunt suficiente maximum 200 de electrovane. Chiar dacă, ulterior, ar apărea necesitatea extinderii sistemului de irigaţii, în nici un caz nu se poate vorbi despre dublarea suprafeţei, pentru că, fizic, nu ar avea unde.
Lucru recunoscut şi de proiectant. În acelaşi document, câteva pagini mai încolo se menţionează că sunt suficiente tocmai 200 de electrovane: “Sistemul trebuie să aibă capacitatea de a gestiona un număr de minimum 200 adrese (electrovane) pentru a putea include programele de irigare pentru zonele de udare proiectate şi să poată suporta extinderi ulterioare fără alte adăugiri de cablu sau elemente hardware”.
„România liberă“ s-a adresat Administraţiei Prezidenţiale cu un set de întrebări menit să clarifice lucrurile. Ei bine, răspunsul primit nu face decât să confirme semnele de întrebare ridicate de noi. „La data de 23.03.2016 Administrația Prezidențială a publicat pe platforma Sistemului electronic de achiziţii publice (SEAP) următoarea clarificare: «Orice referire care apare în documentația tehnică cu privire la specificaţii tehnice care indică o anumită origine, sursă, producţie, un procedeu special, o marcă de fabrică sau de comerţ, un brevet de invenţie, o licenţă de fabricaţie se va citi împreună cu mențiunea sau echivalent»”.
Cu alte cuvinte, Administraţia Prezidenţială recunoaşte că s-au schimbat regulile în timpul jocului. Şi nu oricând, ci cu doar o săptămână înainte de data-limită de depunere a ofertelor. „E imposibil să faci o ofertă serioasă, cu fundamentări de costuri, în doar o săptămână, având în vedere că este vorba de un proiect complex, nu de o achiziţie ce vizează nişte lopeţi sau câteva autoturisme”, au declarat pentru „România liberă“ sursele citate.
În continuarea răspunsului la solicitarea noastră, se admite o altă modificare a regulilor licitaţiei: „Vă informăm că, în conformitate cu proiectul tehnic aferent documentației tehnice, s-a ales varianta de 189 de electrovane, aferentă acoperirii unei suprafețe de 86.000 mp, suprafața indicată de către proiectant pentru a fi irigată”. Iniţial erau 500, apoi 200, iar în final s-a ajuns la 189 de electrovane. Cam multe bâlbâieli, nu-i aşa?
Legături periculoase între firme
Până la această dată-limită, 1 aprilie, au fost depuse patru oferte pentru realizarea sistemului de irigații de la Cotroceni. Este vorba de asocierea Geca – Chris Garden şi firmele Garden Center Group, ACIM şi Triumf Gardening.
Dintre acestea, una atrage atenţia. Este vorba de Garden Center Group, despre care presa a relatat în nenumărate rânduri că este „abonată” la contractele cu statul. Societatea este deţinută, ca şi firma Eco Horticultura, de altfel, de soţii Ionuţ Olteanu şi Madlen Lazăr. Atât Eco Horticultura, cât şi Garden Center Group au avut contracte importante cu Emesis Trading, proiectantul sistemului de irigaţii de la Palatul Cotroceni.
Întrebată despre această chestiune, Administraţia Prezidenţială a răspuns: „Nu avem cunoştinţă despre asocieri sau relaţii de colaborare între diferiţi agenţi economici. Administrația Prezidențială a respectat şi respectă cu stricteţe prevederile legale privind achizițiile publice, astfel încât orice ofertant a avut posibilitatea de a participa la procedură. Menționăm în acest context că au fost depuse patru oferte, urmând ca în perioada următoare acestea să fie analizate. Ca urmare a celor mai sus menționate considerăm că rezultatul licitației nu va fi viciat, ofertantul câștigător fiind stabilit în urma fazei finale de licitație electronică pe baza prețului total cel mai scăzut”.
„România liberă“ a solicitat în scris şi punctul de vedere al firmei Emesis Trading SRL. Am sunat la sediul firmei, de unde ni s-a confirmat primirea setului de întrebări şi am fost asiguraţi că vom primi un răspuns în cel mai scurt timp. Au trecut nouă zile de atunci şi nu am primit nici un răspuns.
Scump
Sebastian Bodu a sesizat Curtea de Conturi
Pe 20 martie, fostul europarlamentar PDL Sebastian Bodu a înaintat o sesizare la Curtea de Conturi în ceea ce priveşte licitaţia lansată de Administraţia Prezidenţială pentru achiziţia unui nou sistem de irigaţii. „Deoarece Administraţia Prezidenţială a demarat procedurile de achiziţionare a unui nou sistem de irigaţie a vegetaţiei din grădina Palatului Cotroceni, a cărei valoare bugetată este de aproape 2,4 milioane lei (adică vreo 533.000 de euro), fără TVA, am sesizat Curtea de Conturi a României, pentru a verifica legalitatea şi oportunitatea acestei achiziţii din bani publici“, a anunţat Sebastian Bodu.
Europarlamentarul susţine că preţul unui sistem de irigaţii necesar Administraţiei Prezidenţiale este mult mai mic decât cel estimat de Cotroceni. „Este vorba de o simplă instalare a unui sistem de irigaţie a vegetaţiei, al cărei cost, în piaţă, este undeva între 3 şi 5 euro pe metrul pătrat, în funcţie de calitatea sistemului. Cum spaţiul verde al grădinii Palatului Cotroceni are o suprafaţă, aşa cum spuneam, de aproximativ 2 ha, rezultă că valoarea maximă a sistemului nu poate depăşi 100.000 de euro, la care s-ar adăuga montarea, deci un total de 200.000 de euro“, a mai explicat Sebastian Bodu.
