Din cauza modului defectuos de lucru al generalului magistrat Gheorghe Coșneanu, șeful Secției Parchetelor Militare, România riscă noi condamnări la CEDO. Generalul de brigadă magistrat Gheorghe Coșneanu (foto), șeful Secției Parchetelor Militare, a închis dosarul Revoluției din 1989 cu exact un an în urmă, invocând o mulțime de texte de lege, dar și argumente de genul „fapta nu există” sau „nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea”.
Pentru procurorul militar, uciderea prin împușcare a aproape 1.000 de oameni și rănirea prin împușcare a altor peste 1.800 de persoane nu… există. Când a clasat dosarul, generalul avea funcția de șef al serviciului urmărire penală care trebuie să supravegheze ancheta.
Dosarul Revoluției a fost clasat în 2015 chiar dacă România era deja condamnată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în mai multe dosare pentru că victimele din decembrie 1989 nu au avut parte de proces echitabil. Magistratul militar n-a ținut cont nici de faptul că pe rolul CEDO mai erau și alte plângeri similare, deja admise. S-ar fi evitat condamnări europene dacă procurorii militari conduși de Gheorghe Coșneanu investigau corect crimele Revoluției și-i trimiteau pe vinovați în judecată.
Dar procurorul militar a preferat să închidă dosarul, astfel că în februarie și în aprilie 2016 România a fost condamnată la CEDO în două dosare la plata totală a peste 800.000 de euro către 62 de victime ale evenimentelor din decembrie 1989.
Greșelile, răsplătite!
După decizia de clasare a dosarului, în loc de demisie sau demitere, generalul magistrat Gheorghe Coșneanu a fost avansat la funcția de șef interimar al Secției Parchetelor Militare. Fostul său șef, Ion Vasilache, cu care a închis cazul Revoluției, s-a pensionat, fiind răsplătit cu circa 20.000 de lei pe lună. Abia de curând, dosarul evenimentelor din 1989 a fost redeschis de procurorul general adjunct Bogdan Licu, care a invocat tocmai practica CEDO.
Astfel, în aprilie 2016, în ordonanța de redeschidere a anchetelor, procurorul general adjunct a afirmat că încadrarea juridică a faptelor a fost greşită, ceea ce a împiedicat aflarea adevărului şi a făptuitorilor. Din modul de desfăşurare a anchetei procurorilor militari rezultă că nu a existat o preocupare pentru stabilirea aspectelor esenţiale pentru evenimentele din decembrie ’89, anchetatorii nu au făcut nici un demers pentru desecretizarea documentelor privind audierile din comisia senatorială în condiţiile în care s-au efectuat mii de audieri în această comisie, se arată în documentul de redeschidere a cazului. „Deşi SRI a întocmit un raport amplu, acesta nu se regăseşte în dosarul de urmărire penală şi nici nu rezultă că s-ar fi făcut vreun demers pentru obţinerea lui.
„Audierile care s-au făcut în acest dosar au fost sintetice şi formale, iar trăgătorii nu au fost identificaţi”, a descoperit Bogdan Licu. Mai mult, muniţia care s-a folosit NU a fost identificată şi nici armele cu care s-a tras.
Promisiunea lui Gheorghe Coșneanu
Șeful Secției Parchetelor Militare (SPM) a promis reporterului „României libere“ că îi va trimite pe cei vinovați în fața instanței. Ca să ne convingă că e preocupat de dosare, ne-a prezentat rechizitoriul prin care i-a trimis în judecată pe șefii Miliției și Securității care au determinat uciderea, în 1985, a disidentului Gheorghe Ursu.
La câteva zile după ce ne-a dat documentul “Ursu”, instanța a decis că acest rechizitoriu nu este temeinic și legal, cerând procurorului-șef să elimine “neregularitățile” sau să ceară înapoi dosarul pentru completarea cercetărilor. Dacă în dosarul “Ursu”, cu o singură victimă, generalul magistrat Gheorghe Coșneanu a făcut greșeli de încadrare juridică, nu există garanții că în dosarul Revoluției, cu aproape 3.000 de victime (uciși și răniți) nu va greși. Apoi, nu se știe cum va descoperi crimele având în vedere faptul că anul trecut șeful SPM a închis dosarul, considerând că “faptele nu există”…
„România liberă“ va prezenta în ediția de joi alte greșeli ale șefului SPM, dar și ale procurorului general Augustin Lazăr în dosarul Mineriadei din iunie 1990
