Fabricile de doctorate s-au autoevaluat și doar Oprea e vinovat! Serviciul Român de Informații se dezice de fostul vicepremier, considerat sursa plagiatelor. Rapoartele școlilor doctorale de la Apărare, Poliție și SRI sunt ilogice, laudative și pline de greșeli l DEZVĂLUIRE ROMÂNIA LIBERĂ

Școlile doctorale de la Apărare și Poliție refuză să admită că au probleme majore de etică academică și ascund plagiatele grosolane sub preș. Mai mult, în autoevaluările pentru 2016, profesorii acestor instituții mint cu nerușinare, se laudă cu fleacuri și chiar fac greșeli gramaticale demne de analfabeți. Excepție face școala doctorală a SRI, care recunoaște parțial lipsa integrității științifice.

În loc să fie retezate, trei braţe cangrenate ale sistemului doctoral din România sunt invitate să abereze despre „performanţele“ lor. În autoevaluările din 2016 ale Şcolilor Doctorale, Universitatea Naţională de Apărare „Carol I“, Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul“ şi Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza“ au menţionat prea puţin scandalurile legate de plagiatele aflate în curtea lor. 

Paradoxal, aceste instituții academice s-au întrecut să raporteze tot felul de realizări, uneori în formulări agramate, prin cuvinte goale, fără substan-ţă. Ipocrizia maximă a fost atinsă de Universitatea Naţională de Apărare, care a scris, negru pe alb: „Până la momentul autoevaluării nu s-au înregistrat aspecte de conduită care să facă obiectul unor încălcării ale eticii ştiinţifice, profesionale şi universitare“. Iar raportul Academiei de Poliţie conţine o incredibilă înşiruire de greşeli de gramatică pentru care instituţia ar merita, cu prisosinţă, titlul de doctor „Horror cum laude“.

Lista plagiatorilor de la vârful statului

Petru Tobă, Florentin Pandele, Adrian Duicu, Aurel Caraiman, Adrian Petrache, Radu Stroe, Daniel Andrei Moldoveanu, Romeo Ma-rius Raicu, Mihai Stănişoară, Dimitrie Bogdan Licu, Adela Loredana Popescu (Neagu), Mihai Tudose, Neculai Onţanu, Loredan Claudia Diaconescu (Radu), Florica Diaconescu, Robert Negoiţă, Claudiu Ţupulan, Bogdan Buzăianu, Alin Petrache, Dumitru Pârvu, Liviu Gabriel Dumitru şi, deasupra tuturor, Gabriel Oprea. Împreună, au reuşit şi ei o „performanţă“: de a aduna mai bine de jumătate dintre suspiciunile de plagiat, din ultimii ani, din mediul academic românesc. Au în comun susţinerea tezelor sau publicarea unor articole sub egida a trei instituţii de învăţământ superior care, la rândul lor, împart uniforma militară: poliţie, armată, serviciu de informaţii.

Până în prezent, doar Petru Tobă, Gabriel Oprea, Robert Negoiţă şi Florentin Pandele au rămas fără titlurile de doctor. Două precizări: Oprea şi-a susţinut lucrarea la Universitatea Bucureşti, dar a fost apoi îndrumătorul a nouă dintre doctoranzii cu hibe la capitolul etică de la Academia Naţională de Informaţii; Pandele, însă, rezistă: a rămas fără doctoratul de la Universitatea de Apărare, dar mai are unul, de la Academia de Poliţie.

Toţi cei de mai sus sunt oameni care au fost sau sunt în vârful Puterii (primari, preşedinte de Consiliu Judeţean, miniştri, milionari cu conexiuni la nivel înalt, un judecător, un procuror-şef, un consilier preziden-ţial, şefi din Poliţie, parlamentari) şi au poftit la un doctorat sau alt soi de recunoaştere ştiinţifică asupra cărora există suspiciuni de plagiat. Complici în aceste fraude le-au fost universităţile care acum se prefac că se uită în altă parte. Cum au făcut, de fapt, şi în trecut. 

Universitatea de Apărare se laudă cu aula de 397 mp

Autorii raportului de la Universitatea Naţională de Apărare (UNAp) au luat-o de pe vremea lui Pazvante şi au povestit istoria instituţiei, începând cu 1889. Nu lipseşte informaţia că universitatea are o aulă de 397 metri pătraţi, un club studenţesc NATO de 60 de metri pătraţi și că biblioteca deține o sală de lectură cu acces liber la raft, numită „General Ştefan Guşă“. O parte dintre informaţii sunt repetate ad litteram pe parcursul documentului, cum este cazul existen-ţei Sălii „Ştefan Guşă“ sau al celor 56.716 titluri din bibliotecă.

„Surpriză“ la pagina 14 din acest document „neclasificat“: „Catalogul on-line al Bibliotecii universitare este postat şi pe Internet“. În privinţa doctoratelor: „Pentru conducerea doctoranzilor au fost selecţionaţi profesori universitari cu cea mai largă recunoaştere ştiinţifică în domeniu. Baza materială destinată învăţământului doctoral a permis o bună documentare a doctoranzilor în sprijinul construirii unor eşafodaje ştiinţifice de substanţă, iar spaţiile puse la dispoziţie de către instituţie au asigurat condiţii optime de studiu“.

O minciună: se susţine că pe site-ul universităţii se publică „adresele la care pot fi accesate tezele de doctorat finalizate, publicate pe un site administrat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului“. Pe lângă faptul că Ministerul Educaţiei nu deţine un asemenea site, nu apare nică-ieri adresa promisă.

Minciună la UNAp: „Nu s-au înregistrat aspecte de fraudă intelectuală“

La capitolul „Etica ştiinţifică, profesională şi universitară“ a fost copiat un fragment cu fraze generale, prezent şi în regulamentele altor școli doctorale, aici fiind prezent şi stupefiantul „Până la momentul autoevaluării nu s-au înregistrat aspecte de conduită care să facă obiectul unor încălcării ale eticii ştiinţifice, profesionale şi universitare“.

Informaţia este repetată ulterior, dar reformulată: „Deşi nu s-au înregistrat până în prezent aspecte de fraudă intelectuală, şcoala doctorală nu va ezita să ia măsurile necesare pentru sancţionarea vinovaţilor, dacă se vor ivi vreodată astfel de situaţii“.

Urmează laudele: „(…) şcoala doctorală are capacitatea de a susţine, în condiţii foarte bune, învăţământul de doctorat în domeniile date în competenţă“, „în ultimii 5 ani, au fost publicate peste 200 de lucrări în reviste indexate ISI Web of Knowledge – în reviste din străinătate indexate BDI (specifice fiecărui domeniu) sau în reviste categoria B+ (CNCS) – în reviste de specialitate naţionale recunoscute de CNATDCU“ (de către cadrele didactice) şi 774 de studenţii doctoranzi.

Apărarea are „plus valoare“

Raportul se încheie cu „puncte tari“ şi „puncte slabe“. Printre primele: „Școala doctorală creează plus valoare (am respectat formulările din raport – n.r.), prin pregătirea studenţilor doctoranzi pentru încadrarea în instituţii de învăţământ superior, sau în structuri centrale ale instituţiilor cu atribuţii în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale“. La slăbiciuni apare „dezvoltarea insuficientă a relaţiilor şcolii doctorale cu mediul social-economic şi comunitatea academică naţională“.

„Ce frapează aici, şi asta e clar, este că la punctele slabe nu se menţionează nimic despre calitatea ştiinţifică… or, în Anexa 12, la Rezultate, sunt amalgamate, de fapt, revistele ISI cu cele BDI sau B+, ceea ce este exact ceea ce faci când vrei să ascunzi problemele privind calitatea“, spune Sebastian Buhai, cercetător asociat la Universitatea din Stockholm.

Academia de Poliţie scrie cu dezacorduri de Garcea

Autorii încep tare: „Valorile profesionale comune, reprezentative pentru colectivul Academiei de Poliţie sunt: Responsabilitate Calitate Profesionalism Dezvoltare continuă Competenţă Integrare Flexibilitate“. Am citat întocmai. În rest, lipsesc diacritice şi virgule și apar greşeli de tehnoredactare. Frapante, însă, sunt dezacordurile în număr: „Până în prezent şcolile doctorale nu a avut studenţi-doctoranzi“, „Şcolile doctorale are posibilităţi reale“ (facsimil 1).

Așadar, „școlile doctorale“ (substantiv la plural) „nu a avut“ (verb la singular) sau „are“ (verb, de asemenea, la singular). Alte greșeli au legătură, de exemplu, cu spaţiile lăsate unde nu trebuie în text.

Apare „un colectiv inimos de studenţi cu preocupări spirituale mai puternice“

În același raport apar și informaţii fără nici un fel de relevanţă, scrise tot cu greşeli: „În Academiei, există, de asemenea, un Centru spiritual, fiind amenajată o capelă pentru cadrele didactice şi pentru studenţi, capelă deservită de un preot, ajutat de un colectiv inimos de studenţi cu preocupări spirituale mai puternice“.

Mai multe paragrafe se repetă cuvânt cu cuvânt (unul chiar de trei ori în două pagini consecutive) (facsimil 2). Alte pasaje sunt nu doar autolaudative fără fundament, dar și agramate: „Academia face dovada aplicării codului de etică şi wa procedurilor specifice acestuia în toate tipurile de activitate desfăşurată, prin prezentarea cazurilor de abateri de la etica universitară, în cadru organizat la nivel de departament, Facultate sau Universitate. (…) Menţionăm că săptămânal, Lunea, după ridicarea drapelulului pe catarg şi intonarea imnului de stat de către studenţi, conducerea Academiei, pe lângă prezentarea principalelor activităţi ce urmează a se derula în instituţie, sunt analizate/prezentate/prelucrate abaterile şi devierile de la normele de etică şi de convieţuire academică, stabilindu-se măsuri şi acţiuni de remediere“. 

Raportări triumfale ca la Miliție

Activitatea doctorală a școlii doctorale de la Academia de Poliție este analizată de-abia începând cu pagina 28 din raport: „Conducătorii de doctorat au publicat peste 20 de manuale şi cărţi de specialitate şi peste 200 de articole în diverse lucări de specialitate“, „Numărul studenţilor doctoranzi înmatriculaţi la programe de studii ale unor instituţii de învăţământ superior din străinătate, pe o perioadă de cel puţin 3 luni –

Nu este cazul“, „Numărul membrilor personalului de predare şi cercetare ştiinţifică care au beneficiat de programe de mobilitate internaţională – Nu este cazul“. Dacă profesorii au publicat peste 200 de articole în ultimii 5 ani, doctoranzii au publicat „numeroase lucrări în reviste“. Capitolul etică este prezentat cu ajutorul aceloraşi generalităţi ca la Universitatea de Apărare.

Pare că autorii au simţit nevoia să raporteze cifre mai mari, realizări mai multe, simptomatic în acest sens fiind pluralul demonstrativului în relaţie cu numeralul: „Dintre membrii şi membrii afiliaţi ai şcolii doctorale 1 conducător de doctorat a efectuat studii la instituţii de învăţământ superior din străinătate. Cunoştinţele şi experienţa acestora sunt folosite în activitatea cu studenţii-doctoranzi“.

Sinceritate la final: „Implicare slabă a cadrelor didactice în activitatea de cercetare“

La concluzii, şase puncte tari şi doar două slabe. Unele se bat cap în cap: „Profesionalismul şi pregătirea deosebită a conducătorilor de doctorat“ versus „Implicare slabă a cadrelor didactice în activitatea de cercetare ştiinţifică coroborat cu imposibilitatea de încheiere a contractelor între academie şi profesori, cu rescpectarea ghidului solictantului“ (greşelile de tehnoredactare aparţin autorilor – n.r.).

„Fascinant, instituţia însăşi pare să recunoască lipsa de calitate ştiinţifică adecvată a cadrelor sale didactice. Unde sunt atunci «profesionalismul şi pregatirea deosebită», când nu ai nici reţeaua academică internaţională – deci nu ai fost recunoscut de alţii în nici un fel, pe plan internaţional – şi, sine qua non, nu ai deloc rezultate de cercetare remarcabile care să te recomande sau măcar să îţi indice un potenţial reputaţional în context?“, a comentat cercetătorul Sebastian Buhai. 

Nouă dintre doctorii lui Oprea au cerut să renunțe la titlu

„Codul de etică universitară al Academiei Naţionale de Informaţii «Mihai Viteazul» cuprinde un ansamblu de principii şi reguli de conduită care trebuie să guverneze activitatea comunităţii universitare din cadrul Academiei, fiind, totodată, un contract moral între studenţi/cursanţi, cadre didactice, personal administrativ şi comunitatea universitară ca întreg, ce contribuie la coeziunea membrilor Academiei şi la accentuarea sentimentului de apartenenţă la această instituţie“, se arată în raportul acestei instituţii subordonate Serviciului Român de Informaţii.  

Spre deosebire de „perdelele de fum“ de la celelalte două școli doctorale, în acest document se menţionează schimbări care au avut loc, chiar dacă nu se redau acuzele de plagiat la adresa unor lucrări susţinute în cadrul Academiei: „În anul 2015 s-a trecut şi la revizuirea, actualizarea şi îmbunătăţirea regulamentelor, metodologiilor şi procedurilor de organizare şi funcţionare a studiilor universitare de doctorat, în conformitate cu prevederile legale şi opţiunile strategice ale ANIMV, în domeniul cercetării ştiinţifice“, „În luna decembrie 2015, prof. univ. dr. OPREA Gabriel renunţă la calitatea de membru al Şcolii doctorale“, „În anul universitar 2015-2016, 9 absolvenţi, care au fost în îndrumarea prof. univ. dr. OPREA Gabriel, au renunţat la titlul de doctor, în acord cu prevederile Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare, urmând ca Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice să emită ordine de revocare în acest scop“.

Referitor la ultimul fragment: posibilitatea de renunţare la titlul de doctor nu este prevăzută de lege şi pare că totul face parte din încercarea Academiei de a bloca analiza tezelor celor nouă de către CNATDCU, eventuale plagiate confirmate de instituţia din urmă punând în pericol existenţa Şcolii Doctorale.

Există în acest raport şi prezentarea singurului caz concret de încălcare de etică din cele trei documente: al judecătoarei Florica Diaconescu, şi ea doctorandă a lui Gabriel Oprea, despre care se scrie că a avut o teză analizată în martie-mai 2016, validarea suspiciunilor ducând la sesizarea CNATDCU.

La concluzii se menţionează că „măsurile de asigurare a integrităţii academice şi eticii cercetării doctorale conferă garanţii pentru preîntâmpinara (greşeala aparţine tot autorilor raportului – n.r.) şi combaterea abaterilor de la politicile instituţionale de etică şi deontologie universitară“. Greu de reparat prestigiul Academiei în condiţiile în care, pentru zece dintre cele 86 de teze susţinute între 2010 şi 2016, există suspiciuni de plagiat.

Cercetătorului Sebastian Buhai i-a sărit în ochi, la acest raport, un fapt prezentat tot la concluzii (cele două greşeli din citatul luat din raport şi redat între ghilimele franţuzeşti aparţin, din nou, celor de la Academie): „Apare, la ultimul alineat: «se propune creşterii accesibilităţii rezulatelor de cercetare prezentate în rapoartele de progres şi referate, inclusiv prin publicarea acestora pe siteul Şcolii doctorale». Aş fi spus că aceasta ar fi trebuit să fie o cerinţă sine qua non pentru orice instituţie ştiinţifică în func-ţiune. Faptul că propui asta în raportul de autoevaluare spune deja multe despre expertiza (auto)evaluatorilor“.